De la Paul Tibbets la Ben Bernanke

Fostul preşedinte al Federal Reserve nu s-a mulţumit să intre în istorie doar prin "realizările" sale din perioada când s-a aflat la conducerea celei mai mari bănci centrale din lume.

Recent Ben Bernanke, despre care nu se ştie dacă a fost trimis sau invitat într-o vizită "privată" în Japonia, s-a întâlnit cu premierul Shinzo Abe şi cu Haruhiko Kuroda, guvernatorul Băncii Japoniei.

Oare ce i-ar mai putea învăţa Bernanke pe japonezi, după ce însuşi profesorul Paul Krugman a vizitat Japonia de mai multe ori în ultimii doi ani?

Laureatul Premiului Nobel pentru economie din 2008 susţine, de mult timp, că este nevoie de programe masive de stimulare fiscală, indiferent de datoriile acumulate în urma lor, pentru a reporni economiile dezvoltate.

Recomandările sale par să fi găsit ecou în Japonia, unde politica economică a guvernului condus de Shinzo Abe, cunoscută sub numele Abenomics, include "trei săgeţi": relaxarea monetară, programe de stimulare fiscală şi reforme structurale.

Din păcate, autorităţile japoneze aleargă după miticul pokemon al redresării economice de peste două decenii, cu mult înainte ca Pokemon Go să transforme în zombi ceea ce ar fi trebuit să fie fiinţe raţionale.

Relaxarea monetară şi cheltuielile guvernamentale au fost instrumente utilizate şi înainte de Abenomics, dar fără rezultatul aşteptat. Oare de ce nu este subliniat faptul că reformele structurale sunt incompatibile cu relaxarea monetară şi stimularea fiscală? Iar dacă nu sunt incompatibile, de ce nu au apărut măcar primele semne ale intrării Japoniei pe o nouă traiectorie de creştere economică?

În prima parte a anului, la doar o săptămână de la promisiunea guvernatorului Kuroda că dobânda de politică monetară nu va intra în teritoriu negativ, Banca Japoniei a anunţat şi această măsură, iar costurile de finanţare ale guvernului şi-au accelerat declinul.

Datele Ministerului de Finanţe de la Tokyo arată că aproape întreaga curbă a randamentelor pentru obligaţiunile guvernamentale ale Japoniei este sub zero, doar maturităţile de 20, 25, 30 şi 40 de ani fiind uşor pozitive (vezi grafic).

Oare cum poate fi justificat un randament de 0,22% pentru obligaţiunile cu maturitatea la 40 de ani? Stephen Jen, managerul unui fond de hedging din Londra, caracterizează cel mai bine astfel de acţiuni disperate, în registrul cărora Banca Japoniei nu este decât forma extremă.

"Băncile centrale se tem aşa de tare că oamenii vor fi udaţi până la piele de ploaie, încât au luat măsuri extraordinare pentru a se împotrivi naturii, pentru a preveni ploile şi iernile. Dar ştim cu toţii că vor exista consecinţe pe termen lung", a declarat Jen pentru Financial Times.

Dar nici acest "extremism" nu mai este suficient în Japonia, iar Ben Bernanke a mers la Tokyo pentru a explica funcţionarea "elicopterului" monetar, adică a tipăririi şi inundării directe a economiei cu "bani".

Pe fondul speculaţiilor privind obiectivele vizitei fostului preşedinte al Fed-ului în Japonia, Reuters a scris că "Japonia se poate angaja pe calea unei forme uşoare a banilor din elicopter".

De ce doar "uşoară"? Pentru că inundarea directă a economiei cu însemne monetare este neconstituţională. Din păcate, perpetuarea crizei globale ne arată că legea fundamentală a unui stat nu mai reprezintă de mult o piedică în calea "progresului".

Până să fie găsite justificări în acest sens, opţiunea autorităţilor japoneze o reprezintă emisiunea unor obligaţiuni perpetue, fără dobândă, care să fie "cumpărate" de banca centrală, chiar dacă un "experiment" similar, în prima jumătate a secolului trecut, a condus la o explozie a preţurilor.

Dar ce mai contează istoria, când rezultatul ultimelor alegeri din Japonia a deschis calea pentru modificarea Constituţiei şi renunţarea la pacifismul postbelic? Oare încearcă premierul Abe să confirme afirmaţia lui Salvor Hardin, personajul fictiv din romanul "Fundaţia" al lui Isaac Asimov, care spunea că "violenţa este ultimul refugiu al incompetenţilor"?

Reuters scrie că factorii decizionali din Japonia "nu vor trece la finanţarea cheltuielilor guvernamentale prin monetizarea directă a datoriilor". "Este clar că guvernul nu va folosi banii din elicopter în sensul strict al cuvântului", dar "este o altă poveste atunci când vorbim despre combinarea expansiunii monetare şi a celei fiscale", a declarat şi un oficial guvernamental pentru Reuters. Este de la sine înţeles că astfel de "promisiuni" nu au nicio valoare.

"Experimentarea" în condiţii reale a bombei atomice la Hiroshima, cu ajutorul bombardierului pilotat de colonelul Paul Tibbets, a deschis o nouă eră în politică şi domeniul militar.

Acum Japonia este gata să "accepte" un nou "bombardament", de data aceasta cu ajutorul "elicopterului" lui Bernanke, ale cărui efecte, deşi nu în termeni de pierdere directă a vieţilor omeneşti, vor fi cu mult mai distructive.

Atunci a început o eră nouă, iar acum "Soarele Răsare" va apune pentru mult timp, pe fondul menţinerii la conducerea Japoniei a unor autorităţi inepte şi incapabile să recunoască imposibilitatea transformării economiei prin intermediul expansiunii necontrolate a creditării şi a tipăririi nelimitate.