Legislaţia privind consolidarea fiscală la impozitul pe profit pentru companiile din acelaşi grup, una dintre temele aflate pe agenda de discuţii dintre mediul de afaceri şi Ministerul Finanţelor Publice (MFP) de mai mult timp, conturată într-un proiect de Ordonanţă publicat recent, prezintă lacune şi lasă loc interpretărilor, arată, într-un material de opinie, Maria Pascu, Manager Senior Servicii Fiscale, Deloitte România şi Anca Preda, Consultant Senior Servicii Fiscale, Deloitte România.
Menţionăm că textul propus a fost preluat într-un proiect de lege aflat spre dezbatere şi adoptare în Parlament.
Agregarea rezultatelor fiscale, care li se va permite companiilor din acelaşi grup prin introducerea conceptului de grup fiscal, ar trebui, pe de o parte, să uşureze eforturile de raportare fiscală la nivel de grup şi, pe de altă parte, să permită grupului să îşi diminueze costul total cu impozitele plătite, întrucât va fi posibil ca pierderile fiscale ale unora din companiile membre să fie compensate cu profiturile celorlalte, susţin experţii Deloitte România.
În urma unei analize, aceştia au observat că proiectul prevede, pe de o parte, ca fiecare membru din grupul fiscal să îşi calculeze, în mod individual, impozitul pe profit datorat, urmând ca, la nivel de grup, să se facă o consolidare a tuturor calculelor efectuate prin însumarea aces-tora si completarea unei singure declaraţii de impozit pe profit.
Aceştia au afirmat: "Astfel, membrii grupului nu vor scăpa de calculul rezultatului fiscal individual, ci vor fi scutiţi doar de efortul de a îl transpune în formularul 101 individual. Pierderile înregis-trate înainte de intrarea în grup nu se compensează. Cât priveşte agregarea rezultatelor fiscale, consolidarea în varianta propusă de autorităţi permite compensarea poziţiilor de pierdere fiscală cu cele de profit fiscal între membrii grupului însă acest avantaj este limitat la pierderile rezultate după intrarea în grup. Cu alte cuvinte, pentru pierderile fiscale înregis-trate înainte de intrarea în grup, nu există posibilitatea compensării".
Mai mult, fiecare membru îşi va calcula încadrarea în limitele de deductibilitate la nivel individual, şi nu consolidat, au mai spus experţii, explicând că de exemplu, costurile cu finanţarea sau cheltuielile sociale ce vor putea fi transmise grupului pentru a fi deduse din rezultatul fiscal consolidat sunt cele determinate pe baza limitelor individuale, deşi, în anumite situaţii, dacă s-ar calcula la nivel consolidat, s-ar putea obţine un avantaj fiscal mai mare.
Maria Pascu şi Anca Preda au mai spus: "În mod similar, creditele fiscale aferente sponsorizărilor şi scutirea de impozit pe profit reinvestit vor fi testate individual, dar grupul va putea cuprinde toate sumele în consolidare doar dacă impozitul pe profit agregat va acoperi totalul sumelor respective. În plus, se menţine, din păcate, efortul declarativ legat de pregătirea dosarului de preţuri de transfer la nivelul fiecărui membru, inclusiv pentru tranzacţiile des-făşurate cu membrii grupului. Mediul de afaceri a făcut propuneri directe în sensul eliminării acestei obligativităţi, însă acestea nu se regăsesc în noul proiect".
În ceea ce priveşte căile de maximizare a beneficiilor consolidării fiscale, reprezentantele Deloitte România susţin că o variantă utilizată, până în prezent, de a consolida rezultatele fiscale ale mai multor companii este reorganizarea prin operaţiuni de fuziune sau divizare, operaţiuni care, în general, aduc sinergii şi oportunităţi de eficientizare pentru afacerile comune.
Cu alte cuvinte, atunci când grupurile urmăreau integrarea activităţilor lor în vederea eficientizării proceselor operaţionale şi de management şi alegeau varianta fuziunii sau divizării, obţineau automat "consolidarea" rezultatelor lor contabile şi fiscale, au explicat acestea, adăugând că această "consolidare" aducea beneficiul unui singur calcul de impozit pe profit, nu individual cum este prevăzut în cazul consolidării fiscale.
Un beneficiu secundar al fuziunilor, de exemplu, consta în posibilitatea societăţii absorbante să preia şi să utilizeze pierderile fiscale anterior înregistrate de societăţile absorbite, chiar dacă acestea sunt microîntreprinderi la data fuziunii, mai arată sursele citate, cu menţiunea că un motiv de simplificare era, de asemenea, eliminarea tranzacţiilor intra-grup şi implicit a cerinţelor de documentare a preţurilor de transfer.
Totodată, specialiştii atrag atenţia asupra faptului că proiectul menţionează expres că microîntreprinderile şi plătitorii de impozit HoReCa nu pot adera la grupul fis-cal, prevedere care se contrazice cu alte două conform cărora, pe de o parte, pe perioada de consolidare, membrii unui grup fiscal care devin microîntreprinderi sau plătitoare de impozit HoReCa, pot aplica sistemul de consolidare fiscală prin excepţie, iar, pe de altă parte textul propune obligaţia membrului care nu mai îndeplineşte condiţia de a fi plătitor de impozit pe profit de a ieşi din grup.
Prin urmare, rămâne neclar dacă microîntreprinderile şi companiile plătitoare de impozit HoReCa pot aplica regulile sistemului de consolidare fiscală, astfel încât sunt necesare clarificări exprese în acest sens, mai subliniază sursele citate.
În acest context, înainte de a lua o decizie referitoare la sistemul/ metoda cea mai avantajoasă de "consolidare" a unui grup fiscal, trebuie pregătită o analiză amănunţită din mai multe perspective (spre exemplu, regimul fiscal al societăţilor din grup, perspectivă financiară, contabilă, etc.), întrucât e posibil ca pentru un anumit grup consolidarea fiscală să fie cea mai potrivită, iar pentru un alt grup să fie avantajoasă reorganizarea.
"Totuşi, trebuie menţionat că, spre deosebire de consolidare, unde pot intra toate societăţile unui grup care îndeplinesc condiţiile prevăzute de textul de lege, în cazul reorganizărilor pot fi aduse laolaltă societăţi sau activităţi în măsura în care o eventuală sinergie aduce, în primul rând, avantaje economice activităţii per ansamblu (de exemplu, un proces de management mai eficient)", au mai spus Anca Preda şi Maria Pascu.
Reorganizările nu trebuie efectuate cu scopul principal al consolidării fiscale şi/sau preluării pierderilor fiscale, au conchis cele două reprezentante ale Deloitte România.