Democraţia bine temperată

Quo vadis...? pare a fi întrebarea care adună toate nedumeririle, aprehensiunile, mirările inocente sau interesate stîrnite de evenimentele care se derulează pe scena noastră politică. Este o întrebare adresată celor responsabili de Guvernare, adică de gestiunea Autorităţii în fragila noastră Republică şi de Administrarea funcţiilor publice, care ar trebui făcută în folosul comunităţii. Ceea ce sare în ochi este tocmai abdicarea, nu ştim dacă temporară sau definitivă, a celor aflaţi în vîrful piramidei funcţiilor publice, de la aceste două cerinţe. Autoritatea unei instituţii a statului este folosită pentru a încălca sau delegitima autoritatea alteia; sistemul principal de "siguranţă" al democraţiei, Justiţia, care ar trebui să-i penalizeze drastic pe cei ce încalcă regulile, litera şi spiritul Constituţiei, nu este capabilă să intervină, cînd este vorba de "puternicii zilei"; opinia publică receptează "spectacolul" degradării dramatice a calităţii şi a prestigiului guvernării cu voluptate, şi nu cu indignare sau revoltă, iar "cîinii de pază ai democraţiei", formatorii de opinie şi uneltele lor minunate de presă, au devenit cîinii de pripas ai "Palatelor Puterii", acolo unde osul e mai mare şi are încă măduvă în el!

Vorba românului zice, însă: "Tot răul, spre bine". O fi avînd dreptate şi în cazul politicii noastre, atît de atipice?

Cui foloseşte exerciţiul încercării de suspendare a Preşedintelui? Mai ales atunci cînd constaţi că şansa de-a fi dus pînă la capăt este aproape nulă. Chiar dacă va eşua, există cel puţin doi beneficiari potenţiali ai acestei "întîmplări din grădina noastră". Unul este chiar Preşedintele. Oricît de tare s-ar simţi pe poziţii, oricît de bine ar şti că nu se va ajunge nici măcar la suspendarea mandatului său, necum la amputarea lui, Preşedintele Băsescu are şansa, datorită acestui "exerciţiu impus", să-şi revizuiască comportamentul instituţional. Nu se poate să nu-şi pună întrebarea, măcar în somn!, dacă nu cumva a sărit totuşi peste cal? Dacă această săritură nu este dăunătoare pentru ţară, pentru viitorul ei politic, mai dăunătoare pentru el decît pentru adversarii săi? Dacă nu mai există şi alte căi de a-şi impune agenda şi chiar interesele în faţa competitorilor săi politici, decît cele care o iau în răspăr peste prevederile Constituţiei şi normele minime ale comportamentului civilizat? Orice pedeapsă, fie şi simbolică, dată cu înţelepciune, vrea îndreptarea "păcătosului", nu "moartea" lui! Al doilea beneficiar este PSD-ul. Dacă mai întîrzia puţin, PSD-ul ajungea în faţa alegerilor fără să fi făcut măcar un gest semnificativ de "Opoziţie". N-ar fi putut spune, nici măcar electoratului său, cu ce s-a ocupat de cînd actuala putere i-a suflat de sub nas mandatul alegătorilor, trimiţînd-o în băncile opoziţiei. Iniţierea unei acţiuni de suspendare a Preşedintelui este prima dovadă consistentă că PSD n-a intrat în comă politică, suferind doar efectele unei prelungite stări de anestezie! S-a spus că electoratul nu înţelege toate aceste "subtilităţi" şi că PSD-ul ar putea fi penalizat pentru încercarea de a suspenda un Preşedinte aflat încă în graţiile publicului electoral. Mai mult, s-a spus că un eşec va rămîne un eşec, iar în politică, eşecurile se plătesc! Aşa este, doar că eşecul acesta salvează PSD-ul de la un eşec încă şi mai mare, acela de a fi fost nul politic într-un întreg mandat parlamentar! Cui pe cui se scoate, zice o altă mostră a înţelepciunii populare!

La ce este bună nou înfiinţata comisie parlamentară de anchetă? Cum să fie ea condusă de "inamicul nr.1 al Preşedintelui", reprezentantul unui partid aflat simultan şi în opoziţie şi la guvernare, dar care nu are încă acreditarea unor alegeri directe? Partea bună din inutilitatea acestei comisii parlamentare este aceea că există o şansă ca documentul ce va merge la Curtea Constituţională să fie mult mai bine structurat, mai substanţial, mai bine argumentat din punct de vedere juridic. În actuala formă, el este mai mult un discurs politic, fără prea multă greutate juridică. Cu alte cuvinte, există şansa ca Parlamentul, instituţie fundamentală a Democraţiei, să scoată un exerciţiu fundamental de responsabilizare la cel mai înalt nivel din zona simplificatoare a "competiţiei politice" şi să-l ducă în teritoriul mult mai serios al respectului faţă de Constituţie, de la care niciun responsabil politic, cu atît mai mult Preşedintele ţării, nu se poate sustrage. Cu cît mai serios va fi documentul, cu atît mai multă greutate va avea decizia Curţii Constituţionale. Desigur, asta nu va schimba cu nimic deznodămîntul final, care nu ameninţă cîtuşi de puţin mandatul Preşedintelui. Cu atît mai mult, jocul trebuie făcut cît mai serios, ca să lase urme şi jaloane pentru alte timpuri şi alţi actori. Poate nu vom mai repeta penibilul situaţiilor cu care suntem astăzi confruntaţi. Urcat în jilţul de preşedinte al "inutilei" comisii parlamentare, preşedintele Partidului Conservator are toate şansele nu doar să-şi sporească vizibilitatea, ci şi spaţiul de negociere politică, ba chiar şi şansele electorale, dacă reuşeşte să joace bine rolul.

Această privire alternativă asupra evenimentelor politice curente lasă loc unei concluzii optimiste. Democraţia, ca să se consolideze, are nevoie de exerciţii, ca orice atlet! Poate că acesta este momentul care ne va convinge şi de slăbiciunile şi riscurile actualei Constituţii, de necesitatea unui nou proiect constituţional aşezat pe principii mult mai ferme şi mai clare decît cel cu care operăm, poate că toate aceste întîmplări vor pune capăt, odată pentru totdeauna, mitului "omului providenţial" de care politica şi societatea noastră sunt intoxicate cronic, poate că se vor reaşeza reperele şi pentru "societatea civilă", poate că partidele vor fi obligate să privească diferit mecanismele de promovare şi susţinere a liderilor pe care-i propulsează în cele mai înalte funcţii ale guvernării. Dacă este aşa, atunci exerciţiile de democraţie bine temperată la care suntem supuşi vor scoate la iveală interpreţi mai credibili, mai profunzi şi mai talentaţi, decît cei care zdrăngăne astăzi clapele dezacordate ale pianului nostru politic.