Democraţia cu girofar

Eu unul mi-am făcut datoria cu încăpăţînare, mi-am luat măciucile "cuvenite" pe spinare, dar v-am spus-o pe şleau şi nu doar o singură dată: ideea că această provincie grav, structural şi istoric subdezvoltată, numită România, parte a unei provincii a satului global, ceva mai măricele, Europa, aflată ea însăşi pe o curbă accelerată de cădere civilizaţională, economică, politică, culturală, ar putea fi vreodată "buricul pămîntului", este o iluzie în care nu merită să crezi nici de doi bani. Este doar reflexul unui searbăd şi istoric provincialism, cînd nu este pur şi simplu o minciună sfruntată din care se înfruptă şi pe care apoi o vomită publicului alegător propaganda "localistă" a unor partide disperate să îşi facă loc, măcar o tură, la ciolanul guvernării. Aţi crezut că am dat lovitura la lecţia de istorie recentă! Mai întîi cu "Revoluţia din Decembrie". S-a fîsîit repede şi, dacă n-ar fi morţii din cimitirele Bucureştilor şi din alte cîteva localităţi ale ţărişoarei, am putea măcar acum să aruncăm o privire lucidă asupra momentului respectiv şi adevărurilor sale. Nu am făcut-o şi nici nu o să o facem vreodată. Nu prea ne vine la socoteală. Mai ales celor care au învîrtit ieri, învîrt astăzi şi vor învîrti şi mîine roata puterii. Şi nu doar la noi s-a impus soluţia "mucles", "mergeţi pe burtă", ci chiar şi la alţii, mai galonaţi în materie de luciditate civică şi istorică, cum ar fi polonezii sau cehii. Aşa, cei cîţiva care mai au un pic de bun simţ îşi pleacă privirile în pămînt cînd trec pe lîngă locurile însemnate de crucile revoluţiei, iar alţi cîţiva, tot mai puţini, îi mai plîng şi acum pe cei duşi. Cîţi au mai rămas să plîngă, căci timpul nu iartă pe nimeni şi nu puţini s-au mutat la rîndul lor în cimitirele aparţinătoare. A urmat găselţinţa "democraţiei originale". Bobocul de trandafir al ideologiei tranziţionist-gorbaciovist-feseniste şi calul de bătaie al huiduielilor opoziţiei anti-iliesciene de la începutul anilor 90. Ei bine, v-aţi înşelat din nou. Dacă vrea cineva să vadă şi să se minuneze de cum arată o democraţie cu adevărat originală, atunci să ia aminte la ceea ce se întîmplă în America, patria mamă şi etalon a democraţiei moderne, instituţie "sfîntă" şi de neclintit pînă mai de curînd, cu piatră de pisanie în bună regulă, veche de mai bine de 200 de ani. Alegeri ca cele din America anului 2024 nu s-au mai văzut de cînd e America, americă şi de cînd e Democraţia, democraţie. Competiţia electorală nu mai este între partide, programe de guvernare, idei şi ideologii, între candidaţi care întruchipează virtuţile partidelor respective, care oferă garanţiile de încredere cele mai solide, care proiectează speranţă şi care s-au înhămat sîrguincios la căruţa viitorului. Nu, competiţia politică şi electorală din America anului 2024 va fi între un personaj, grotesc altoi dintre Caţavencu, Farfuridi şi Trahanache la puterea 1000 şi..... Nu, nici vorbă de Biden. De partea cealaltă, va fi un actor nou: Justiţia. La nevoie, în ajutorul ei va fi chemată şi poliţia, cu girofaruri cu tot. Donald Trump aleargă singur şi disperat o cursă cu obstacole...juridice. Susţinut la greu de milioane de alegători americani, vorba lui Tipătescu: "...alegători aşa ca dumneata, cu minte, cu judecată limpede, cu simţ politic.." În calea valului uriaş de sprijin electoral, direct şi potenţial, de care se bucură acest personaj, hibrid între grotesc, caraghios şi înspăimîntător, stă doar Justiţia. Cele, deocamdată, patru procese grele care i-au fost deschise de Ministerul de Justiţie al SUA, pentru manipularea în afara legii a unor documente de stat, după încheierea mandatului prezidenţial, respectiv pentru activităţile menite să împiedice şi/sau să deturneze ori să împiedice finalizarea procesului electoral legal din Georgia, respectiv pentru acţiunile la nivel federal cu finalităţi similare culminînd cu asaltul asupra Congresului în încercarea de a bloca constituirea Colegiului Electoral pentru desemnarea Preşedintelui SUA, respectiv tentativa de formare a unui alt colegiu, din electori desemnaţi în afara procedurilor electorale legale. Este bine de ştiut, poate, că în materia juridică a asaltului asupra Capitoliului, Justiţia din SUA a trimis deja vreo 600 de cetăţeni americani "entuziaşti", în spatele gratiilor şi cam tot atîţia îşi aşteaptă sentinţele în procesele care le-au fost deschise. Unii, cei din vîrful piramidei grupărilor paramilitare camuflate printre manifestanţii de strînsură de la 6 ianuarie 2021, chiar pentru douăzeci şi mai bine de ani! Tot ceea ce mai rămîne este să vedem dacă Trump ajunge la finalul cursei în învingător sau cade pe parcurs în nas şi zeghe, răpus de unul sau altul dintre obstacolele peste care este acum obligat să sară.

Mă rog, ar mai fi un amănunt. Rămîne să vedem dacă mai are sau nu rost să vorbim despre Democraţie. Nu doar în America, ci oriunde actualul "model american" este reprodus, cu mai multă sau mai puţină acurateţe. Căci, judecata istoriei este neîndurătoare: acolo unde Democraţia ajunge să fie "apărată" de orice altă instituţie decît "Cetăţeanul alegător" susţinut de instituţiile politice care îi permit acţiunea la nivel macro social, partide, presă independentă etc. acolo, democraţia s-a predat deja, cu arme şi bagaje în mîna iluzioniştilor-sforari ai puterii, din pălăria cărora iese mereu unul şi acelaşi "iepuraş", sub forma unui regim opresiv şi totalitar, bazat pe orice alte "valori" decît Libertatea Cetăţeanului.