DESPRE ARTĂ, CU UN PSIHOLOG Isabela Neagu vrea să deschidă un Centru de Artterapie

Reporter: Povestiţi-mi despre activitatea pe care o desfăşuraţi.

Isabela Neagu: Este o parte foarte importantă din viaţa mea, poate cea mai importantă, având în vedere faptul că am fost binecuvântată să fac ceea ce-mi place. Folosesc hârtia în două moduri, în ambele îmi exprim sufletul. Primul este cel în care îi dau viaţă în diverse creaţii, fiecare având o poveste specială, iar cel de-al doilea este reprezentat de faptul că scriu poezii, proză, articole şi editoriale, iar în curând o să editez o carte de poveşti pentru cei mici.

În prezent lucrez cu micuţi de diferite vârste şi mă simt onorată de faptul că sunt profesor la Centrul Judeţean de Cultură din Ploieşti, oraşul meu natal. Mi-am dorit să rămân acasă, însă nu exclud ideea de a lucra cu şi mai mulţi copilaşi de oriunde, văzând cu câtă dragoste şi dăruire se lasă antrenaţi în joaca noastră aparent banală, dar care în timp se va transforma într-o adevărată artă.

Reporter: Cum a fost parcursul dumneavoastră până astăzi?

Isabela Neagu: Nu a fost deloc uşor, însă cu credinţă în Dumnezeu am ajuns pe drumul cel bun. Am avut şi alte încercări profesionale, am lucrat mai puţin de doi ani în asigurări, dar şi atunci intuiam cărui drum mă voi dedica - îmi amintesc chiar şi acum o discuţie cu directorul agenţiei, care mă întreba ce am de gând să fac cu viaţa mea. Eu i-am răspuns sincer şi foarte convinsă că o să-i învăţ pe micuţii mei cu sufleţele din hârtie colorată să pătrundă într-o poveste magică, în care o să-i îndrum cu dragoste, răbdare şi înţelegere. Atunci nu ştiam exact ce spuneam, mai târziu însă am văzut că ceea ce am simţit s-a şi adeverit. De mică mi-am dorit să ajut oamenii, să le stau aproape, ştiam chiar şi că o să fiu psiholog, deşi nu-mi era uşor nici să renunţ la pasiunea de a scrie. Astăzi, în schimb, le pot îmbina şi îmi pot exprima liber gândurile printre rânduri.

Reporter: Cu ce tip de copii lucraţi? Ce îi învăţaţi?

Isabela Neagu: Arta şi tehnicile pe care le predau nu se adresează unei anumite categorii de copii sau de vârstă. Am lucrat şi lucrez cu multe tipologii de micuţi, aflând şi poveşti mai puţin plăcute ale sufleţelelor cu tulburări de comportament, însă totul este o provocare şi mă adaptez din mers în ceea ce am de făcut. Uneori este atât de amuzant, încât mă trezesc surprinsă de imaginaţia şi creativitatea lor inifinită, ducându-mă să îi învăţ să facă floricele colorate, iar ei transformându-le în zmee sau poşete. Micuţii mei sunt un spectacol, curcubee în simţire. Cred că cea mai mare bucurie a lor este să fie lăsaţi să facă ceea ce simt. Cu mine nu au reguli, îi las să-şi aleagă culorile, modelele şi să creeze ceea ce simt. Avem, desigur, şi tematică, în funcţie de anotimp, de perioada anului etc. Acum este invazia brăduţilor şi decoraţiunilor pentru Crăciun.

Reporter: E nevoie de talent pentru piesele pe care le confecţionaţi? Sau este vorba despre altceva?

Isabela Neagu: Cred că este nevoie şi de talent, însă cu siguranţă este nevoie de răbdare, multă dragoste şi dăruire. Sunt patru tehnici pe care eu le predau şi cu care lucrez: Origami 3D, Quilling, Quilling 3D - tehnică dezvoltată de mine, tehnica filigran , folosită în perioada Renaşterii, o poveste nobilă, pe care eu o iubesc mult, fiind o parte importantă din creaţiile mele - şi Origami Kusudama sau tehnica-tehnicilor, cea care le reuneşte pe toate celelalte. Este nevoie de suflet în tot ceea ce facem, indiferent că e vorba de a da viaţă foilor de hârtie sau de orice am face în viaţă, de exemple de oameni care au vrut şi au reuşit.

Reporter: Cât durează un curs de Origami?

Isabela Neagu: 30 de minute, 60 de minute... depinde de grupa de vârstă cu care lucrez. Copilaşii de grădiniţă au nevoie de mai puţine minute, în timp ce copii de şcoală şi-ar dori să nu se mai termine cursurile noastre. Nu avem o limită de timp, ei lucrează şi acasă, plăcându-le ceea ce fac şi neavând teme din partea mea, doar dorinţa de a mai termina încă un model din colecţie.

Reporter: V-aţi gândit să vă deschideţi propria academie, în care să se desfăşoare aceste cursuri?

Isabela Neagu: Sincer, nu m-am gândit, însă aş vrea ca, peste un timp, să deschid un Centru de Artterapie, adresat celor ce îşi doresc să viziteze lumea lor interioară în braţele naturii. Locul unde îmi doresc să existe acest centru este de o frumuseţe rară, fiind situat în zonă de munte. Toţi participanţii ar putea să se refugieze pentru câteva clipe din viaţa concretă într-un leagăn al regăsirii, unde muzica, pictura, arta hârtiei, poezia, proza, dansul, teatrul şi toate celelalte forme de artă să se contopească pentru a vindeca suflete. Şi, de ce nu, aş putea să fac şi o academie, având în vedere că micuţii mei de grădiniţă îşi doresc deja să fie profesori de Origami.

Reporter: Cum vedeţi arta din ţara noastră?

Isabela Neagu: Din păcate, am văzut prin propria experienţă că arta nu ocupă locul meritat. Ea este alinare, bucurie, refugiu, hrană sufletească, şi, în acelaşi timp, îndemn părinţii să îşi poarte copiii spre această poveste minunată, care îţi schimbă definitiv viaţa, făcându-te sensibil şi ajutându-te să simţi tot ceea ce te înconjoară cu tot sufletul. Este o bucurie greu de exprimat în cuvinte să-i văd pe micuţi cu câtă bucurie şi devotament lucrează şi se joacă în acelaşi timp. Ei au nevoie de aripile colorate ale artei şi de zborul infinit pe care aceasta îl oferă. Anul viitor pregătesc o expoziţie de amploare mai întâi în Ploieşti, în oraşul meu natal, urmând ca mai apoi lumea mea din hârtie colorată să viziteze şi alte oraşe şi - de ce nu? - alte ţări.

Reporter: Se poate face din artă o afacere de succes?

Isabela Neagu: Nu am văzut niciodată arta ca pe o afacere, dar poţi face ceva pentru suflete şi atunci eşti cu mult mai bogat... Poate ajunge, în timp, şi o afacere de succes, însă acum îmi permite să am un trai decent.

Reporter: Vă mulţumesc pentru timpul acordat!