Destabilizarea Arabiei Saudite este noul scenariu de bază pentru Orientul Mijlociu

Stabilitatea Orientului Mijlociu a fost, de-a lungul deceniilor postbelice, mai mult o dorinţă decât o realitate. În ultima perioadă, chiar şi dorinţa pare să îşi piardă una dintre puţinele "ancore" din regiune.

Arabia Saudită, susţinută puternic de Statele Unite, în urma acordurilor bilaterale care au permis transformarea dolarului în petrodolar, traversează acum o perioadă de transformări politice şi economice ale căror efecte pot contribui la accentuarea instabilităţii din Orientul Mijlociu.

Revista Foreign Policy întreabă, într-un articol recent, dacă nu cumva "a sosit momentul ca Statele Unite să se îngrijoreze cu privire la colapsul regatului saudit".

Autorul aminteşte de acumularea unor factori care pot conduce la declanşarea unei "furtuni perfecte", cu "efecte de nebănuit asupra pieţei globale a petrolului şi a securităţii din regiune". Printre aceştia se regăsesc "fisurile din cadrul familiei regale", războiul din Yemen, escaladarea conflictului cu Iranul, dar, mai ales, problemele economice generate de prăbuşirea preţului petrolului.

În ciuda stimulentelor monetare fără precedent din ultimii ani, declinul cererii a fost principalul factor care a dus la această prăbuşire, iar semnalele recente de revenire s-au dovedit speranţe false.

O altă cauză o reprezintă chiar Arabia Saudită, care nu a redus producţia în ultimul an, în ciuda apelurilor venite de la partenerii din OPEC.

Analizele din presa internaţională arată că autorităţile de la Riyadh au adoptat această poziţie pentru a falimenta sectorul gazelor şi petrolului de şist din SUA şi pentru a pune presiune asupra Rusiei, care susţine regimul Assad din Siria.

Revenirea recentă a preţului barilului de petrol peste 50 de dolari la New York este pusă de o analiză Bloomberg pe seama "speculaţiilor cu privire la redresarea cererii".

Însă autorităţile saudite nu par convinse de această prognoză. Reuters a scris recent că "Arabia Saudită va reduce, din noiembrie 2015, preţul petrolului livrat în Asia", pe fondul temperării semnificative a cererii.

Până acum, autorităţile de la Riyadh au "cumpărat liniştea" din ţară prin transferuri directe de bani către cetăţeni. Traiectoria preţului petrolului de până în 2014 a permis şi acumularea unor importante rezerve valutare, depozitate într-un fond suveran de investiţii care a depăşit 700 de miliarde de dolari.

Prăbuşirea preţului petrolului şi trecerea de la acumularea rezervelor financiare în fondul suveran de investiţii la consumarea acestora au determinat FMI să modifice radical, doar într-un interval de 6 luni, prognoza datoriei publice a Arabiei Saudite.

După un nivel de circa 1,6% din PIB în 2014, estimarea FMI din aprilie 2015 arăta o creştere a datoriei publice până la 9,25% în 2020. În octombrie 2015, odată cu publicarea noului raport privind perspectivele economiei globale, prognoza arată o datorie publică de 6,7% din PIB în 2015 şi de 44,3% în 2020 (vezi graficul 1).

Conform estimărilor FMI, un buget echilibrat al regatului presupune un preţ al petrolului de 90 de dolari pe baril, iar datele de la Foreign Policy arată că deficitul bugetar din 2015 se apropie de 20% din PIB, echivalentul a 100 de miliarde de dolari.

În aceste condiţii, autorităţile de la Riyadh au început să consume rezervele valutare într-un ritm accelerat, de circa 12 miliarde de dolari pe lună, şi să emită obligaţiuni. Datele prezentate de Financial Times arată că rezervele valutare ale Arabiei Saudite au scăzut cu mai mult de 70 de miliarde de dolari în ultimele 6 luni.

Apărarea cursului fix de schimb al rialului (SAR) faţă de dolar a determinat o creştere accelerată a bazei monetare de la începutul deceniului trecut, pe fondul deprecierii dolarului, în condiţiile politicilor monetare ultrarelaxate promovate de Federal Reserve.

Datele de la SAMA (Agenţia Monetară a Arabiei Saudite, banca centrală) arată, de asemenea, şi o creştere accelerată a creditului bancar, soldul total fiind de aproape 10 ori mai mare în 2015 comparativ cu 1995 (vezi graficul 2).

Noile condiţii de pe piaţa petrolului pun, însă, sub semnul întrebării capacitatea de menţinere a cursului fix al rialului faţă de dolar. "Contractele forward cu maturitatea la un an pentru rial se tranzacţionează la cel mai ridicat nivel din 2003 şi arată că traderii pariază tot mai mult pe deprecierea faţă de dolar", se arată într-un articol Bloomberg.

Cursul SAR a fost fixat în iunie 1986 faţă de SDR (n.a. Drepturile Speciale de Tragere de la FMI), dar în practică este fixat la 3,75 riali pentru un dolar american, rată de schimb oficială din 1 ianuarie 2003, după cum scrie Wikipedia.

Divergenţa dintre dinamica economiei şi cea a creditului s-a accentuat mai ales în ultimii trei ani, pe fondul evoluţiei negative a preţului petrolului, care a determinat Fondul Monetar Internaţional să reducă masiv prognoza pentru PIB-ul nominal al Arabiei Saudite în 2015.

Preţul scăzut al petrolului nu are un impact deosebit de negativ doar asupra Arabiei Saudite. Financial Times a scris recent despre criza de lichiditate cu care se confruntă băncile din Golful Persic şi despre problemele bugetare ale unor state cum sunt Bahrain, Oman sau Emiratele Arabe Unite. Pentru Bahrain şi Oman preţul petrolului trebuie să fie peste 100 de dolari pe baril pentru asigurarea echilibrului bugetar.

"Toate statele din Consiliul de Cooperare al Golfului se împrumută de la bănci şi de pe pieţele de capital pentru a susţine cheltuielile bugetare de care depinde sectorul privat", mai scrie FT. Întrebarea este cât se pot împrumuta dacă nu îşi revine preţul petrolului, dar, mai ales, la ce costuri.

Bloomberg arată că autorităţile saudite au trecut deja la aplicarea unor planuri de reducere a cheltuielilor guvernamentale, inclusiv anularea unor proiecte de investiţii. Alte măsuri includ interzicerea achiziţiilor de noi automobile şi mobilă, însă cheltuielile aferente acestora pălesc în comparaţie cu transferurile lunare către populaţie. Banca HSBC estimează că deficitul bugetar cumulat din 2015 până în 2017 va depăşi 300 de miliarde de dolari.

Tot agenţia de ştiri americană mai scrie că "se înregistrează întârzieri de peste şase luni ale plăţilor către furnizorii guvernamentali", conform unor surse anonime, iar autorităţile încearcă să renegocieze preţurile. Companiile implicate în proiecte de infrastructură sunt nevoite să apeleze acum la credite bancare pentru finanţarea activităţii.

"Întârzierea plăţilor poate amâna finalizarea proiectelor în derulare, inclusiv a metroului de 22 de miliarde de dolari din Riyadh, şi va tempera expasiunea necesară creării locurilor de muncă pentru o populaţie în creştere", mai arată Bloomberg.

Deocamdată, analiştii financiari sunt optimişti. "Guvernele din Golf au un nivel scăzut al datoriilor şi pot trece la reforme fiscale pentru compensarea scăderii veniturilor bugetare", scrie FT, iar "guvernele pot atrage finanţări, pe fondul reformării sistemului de taxare şi subvenţionare".

În opinia lui Mathias Angonin, analist la Moody's în Dubai, "Arabia Saudită mai poate folosi rezervele timp de şase ani, iar aceasta îi oferă spaţiul fiscal pentru amânarea ajustărilor, însă reformele trebuie implementate în următorii ani", conform unui articol din Financial Times.

Oare aşa să fie? Adică vom asista la o tranziţie liniştită către impozite mai mari şi subvenţii mai reduse? Scenariul pare desprins din literatura de ficţiune promovată de marile bănci centrale, privind redresarea economică pe baza tipăririi însemnelor monetare.

După cum a demonstrat evoluţia economiei globale din ultimii ani, nici acest scenariu nu va avea şanse în faţa marşului implacabil al realităţii, iar, în absenţa introducerii sistemelor de locomoţie din Star Trek, vom cunoaşte, destul de curând, adevărata faţă a crizei petrolului.