Diferenţa dintre medie şi distribuţie

Într-o discuţie de săptămâna trecută a apărut nedumerirea următoa-re: de ce organismele internaţionale ne laudă (cel puţin parţial şi în ultima vreme) pentru rezultatele obţinute în stabilizarea macroeconomică şi planul de austeritate aplicat, în timp ce oamenii de afaceri şi populaţia României au o atitudine mai degrabă pesimistă şi critică asupra evoluţiei economice interne şi măsurilor respective.

Cum am spus şi atunci, răspunsul mi se pare simplu. De departe, din Boardul FMI sau de la Consiliul Europei, se vede media, adică rezultatul final exprimat prin indicatorii macroeconomici. De aproape, de la nivelul străzilor din Ro-mânia, se vede distribuţia în veniturile cetăţenilor. Pare şi este nedrept ca efortul austerităţii economice să fie suportat numai de cei mai săraci dintre români, în timp ce marii profitori ai perioadei de creştere economică să îşi conserve averile. Departe de a fi un manifest "de stânga", ideea distribuţiei inechitabile a veniturilor şi faptul că participarea la profituri şi riscuri în cadrul societăţii este inechitabilă "mişcă" masele în tot mai multe ţări ale lumii, inclusiv în SUA - un bastion al liberalismului şi corporatismului.

În acest context, trebuie privite vizita de evaluare şi comentariile finale ale echipei FMI. Aprecierile faţă de România se referă la "medie", adică la punerea în practică ad literam a măsurilor de austeritate convenite, precum şi la atingerea indicatorilor de performanţă agreaţi. Este clar că guvernul a reuşit în aceşti ani de criză să stabilizeze economia, să reducă deficitul bugetar conform graficului promis şi să înceapă reformele structurale în economie - deşi mai sunt încă multe lucruri de făcut. De departe, aces-te rezultate contează şi dau imaginea unei poveşti de succes, o insulă de stabilitate într-o mare de incertitudini la nivel european. Pe plan intern însă, lucrurile stau altfel şi aici văd eu marea schimbare în comportament a şefului misiunii FMI. Franks a pus degetul mai clar decât oricând până acum, pe lucrurile care trebuie schimbate în România. Este adevărat, organismele internaţionale sunt din nou "pe cai mari" acum când finanţează sau monitorizează mai multe economii dintre cele mai importante, iar de evaluă-rile lor depinde salvarea sau falimentul unor state.

Cu toate acestea, până acum, oficialul FMI se limita să arate punc-tele sensibile, dar preciza de fiecare dată că măsurile care trebuie luate precum şi responsabilitatea finală aparţin guvernului român.

De această dată, Franks a părut să nu mai aibă răbdare cu politicienii români, cu actul de justiţie şi problema corupţiei, sau cu arieratele (aspecte pe care reprezentanţii UE şi ai FMI le tot indică fără succes de 20 de ani ca restanţe eterne) şi a "împrumutat" din limbajul colocvial al preşedintelui Băsescu - o mişcare neobişnuită pentru un diplomat. Astfel, el a adoptat o poziţie populistă neaşteptată şi a lovit în "băieţii deştepţi" şi în arieratele pe care guvernanţii tot promit fără succes că le elimină. Franks nu s-a ferit să vorbească şi de gradul jenant de accesare al fondurilor europene - o palmă dată oficialilor români, care se tot joacă cu cifrele în dorinţa de a demonstra că, de fapt, altcineva este de vină pentru slaba noastră performanţă în domeniu - dar nu a indicat (încă) şi vinovaţii. Sub masca aprecierilor faţă de rezultatele privind procesul de privatizare şi profesionalizarea managementului în companii de stat, şeful misiunii FMI a cerut în fapt urgentarea proceselor respective - dar este clar că ele nu reprezintă o prioritate pentru organismele internaţionale în acest moment.

Oficialii FMI au acordat şi o marjă de manevră guvernului român, prin reducerea prognozei de creştere economică pentru anul 2012 la 1,8 - 2,3% în condiţiile în care guvernul şi-a asumat o ţintă de deficit bugetar deosebit de "strânsă", de sub 3%. În concluzie, vorbim despre un comportament mai dur al FMI decât de obicei, temperat doar de faptul că au fost îndeplinite criteriile de performanţă stabilite. Am fost lăudaţi pentru medie, dar criticaţi pentru distribuţie...

Paradoxal, reprezentanţii Fondului prind curaj să ne certe tocmai atunci când suntem elevi silitori, după ce ne-au mângâiat pe creştet de fiecare dată când am rămas corigenţi.