Digitalizarea - pentru economie mumă, pentru angajaţi ciumă

Deşi la prima vedere digitalizarea reprezintă un proces ce caracterizează o economie în continuă expansiune, efectele imediate constau în concedieri ale angajaţilor din sectoarele vizate de acest proces.

Sectorul bancar este primul care, în România, a trecut la procesul de digitalizare, cu efecte directe asupra angajaţilor şi în mod direct asupra pieţei forţei de muncă. Peste 2000 de angajaţi din bănci au părăsit sis­temul şi peste 200 de sucursale au fost închise, în ultimul an. La prima vedere cifrele nu sunt îngrijorătoare, însă dacă ne gândim că numărul angajaţilor din industria bancară este mai mare cu 65% în comparaţie cu celelalte ramuri economice, conform datelor aferente anului 2016, atunci aceste schimbări ar trebui să facă obiectul unor politici active pentru piaţa muncii, pentru a nu accentua şi încuraja mai mult migraţia forţei de muncă active dornică să păstreze (cel puţin) acelaşi nivel de trăi.

Se ştie deja că digitalizarea reprezintă o soluţie pe termen scurt a diminuării deficitului forţei de muncă, însă este economia României pregatită să relocheze prin restructurarea sistemului bancar miile de oameni care vor pleca din sistemul bancar, de exemplu? Schimbările prin restructurare aduc cu sine nesiguranţă şi un dezechilibru social pentru simplul motiv că piaţa locurilor de muncă nu este pregătită să absoarbă miile de oameni din domeniul bancar fără măsuri active de asistenţă, care să îi ajute să treacă din locurile de muncă desfiinţate (şi bine plătite) către cele nou create, prin investiţii masive în educaţie şi tehnologie.

Specialiştii aproximează că, până în 2022, care nu este deloc departe, avem nevoie de un plus de 1 milion de angajaţi ca să obţinem o creştere economică de 3,5%. Avem nevoie de creştere economică? Desigur, fără ea omenirea ar fi în colaps. Avem 1 milion de oameni disponibili în România?

Teoretic, da. Conform datelor oficiale oferite de Ministerul Muncii, numărul total de şomeri înregistraţi în septembrie 2019 era de 260.635, dintre care femei - 121.054, aşadar aproape jumătate. Din totalul şomerilor, 72.609 absolviseră şcoala primară sau erau fără educaţie, într-o ţară cu învăţământ gratuit şi obligatoriu. Dacă datele pentru studiile intermediare sunt mai puţin îngrijorătoare, avem, totuşi, 16.152 şomeri cu studii superioare. Şi mai am un număr terifiant: 211.731 - reprezintă şomerii neindemnizaţi, oamenii cu venituri oficiale zero. Ar mai fi rata şomajului, 3% bărbaţi şi 3,05% femei.

Digitalizarea, evident, aduce beneficii majore în companiile mari, noile tehnologii, robotizarea, serviciile de icloud şi sistemele inteligente reprezintă principalul factor ce poate contribui la creşterea eficienţei activităţii. Însă există, pe de altă parte, şi problema resursei umane, care va trebui să fie disponibilizată în sectoarele unde se investeşte major în digitalizare. Pentru a putea contracara efectele imediate ale digitalizării este impetuos necesar de gândit o strategie de reconversie a personalului afectat direct de efectele digitalizării.

Liderii din companii încep să conştientizeze că responsabilităţile lor le depăşesc pe cele la care ne-am gândi în mod tradiţional. Discuţiile de astăzi nu se mai poartă doar în jurul profitului pe care am reuşit să îl livrez către acţionar sau a schimbărilor legislative care afectează businessul, ci se axează şi pe importanţa responsabilităţii pe care un manager, un antreprenor o are pentru societate, per ansamblu. Dacă vrem să accelerăm dezvoltarea Româ­niei, atunci avem nevoie de mai mult decât de un pariu pe termen scurt. Avem nevoie de o strategie pe termen lung, de pregătirea elevilor care au competenţe digitale pentru economia viitorului, cât şi de măsuri rapide de a umple "golul" lăsat de digitalizare pentru angajaţii disponibilizaţi, care fie îşi caută de muncă în străinătate în lispa unei alternative viabile în ţară - şi aici pierdem forţă de muncă calificată -, fie devin şomeri sau asistaţi social, iar statul va avea o problemă majoră la care va trebui să caute soluţii. Nu putem fugi de digitalizare în era globalizării, însă putem anticipa efcetele şi identifica soluţii viabile, aplicabile imediat, care să confere echilibru economic.

O altă necesitate este informatizarea administraţiei publice. În India, de exemplu, există o bază de date de identificare biometrică a oamenilor, o bază cu 1,1 miliarde de oameni. Dacă cineva merge să ceară ajutor social, de exemplu, este identificat după faţă. Digitalizarea poate duce la economii importante şi la o mai bună interacţiune cu autorităţile. Este foarte important ca mediul de afaceri să lucreze în parteneriat cu şcolile, să vină cu idei legate de modul în care se poate face tranziţia către formarea de competenţe pentru economia viitorului. Pentru că atât competenţele digitale ale viitorilor, cât şi ale actualilor angajaţi trebuie îmbunătăţite, deoarece oamenii trăiesc din ce în ce mai mult şi vor sta tot mai mult în câmpul muncii.

Avem o economie în stare să absoarbă forţa de muncă înlocuită de tehnologie prin digitalizare? Cunoaştem perspectivele economiei pe următorii ani? Ştim ce şi câtă forţă de muncă să educăm şi care sunt segmentele economice care vor genera plus valoare? Care sunt alternativele pentru menţinerea unui echilibru în plan social?

Cu certitudine avem câteva segmente economice care vor genera şi în viitor locuri de muncă, fie că vorbim de agricultură sau construcţii, sectorul IT sau HoReCa şi, cu toate acestea, şcolarizăm în continuare anumite categorii pe care piaţa nu le mai poate absorbi.