DIKE - SUPLIMENT DEDICAT ACTIVITĂŢII DE DREPT CJUE: Angajatorul, responsabil de neefectuarea concediului de către angajat

Tribunalul Federal de Muncă din Germania este aşteptat să pronunţe, în 20 decembrie, o decizie importantă cu privire la termenul de prescripţie a solicitării compensării zilelor de concediu neefectuate de angajaţi. Anterior, în urmă cu un an, Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, a stabilit prin decizia C-120/21 că zilele de concediu neefectuate nu ar trebui să se prescrie automat după trei ani.

În speţa dedusă judecăţii din Germania, o femeie din Renania de Nord-Westfalia, care a lucrat ca funcţionar fiscal şi contabil într-o firmă de avocatură din noiembrie 1996 până în iulie 2017 inclusiv, a dat în judecată compania la care lucra şi unde avea dreptul la 24 de zile de concediu pe an. La începutul lunii martie 2012, din cauza volumului urial de muncă, angajatorul i-a eliberat o adeverinţă prin care stabilea că restul de 76 zile rămase din concediul pe anul 2011 şi din anii anteriori nu vor expira. În perioada 2012-2017, angajata a mai acumulat şi alte zile de concediu neefectuate. La încetarea raportului de muncă la finalul lunii iulie 2017, angajata a solicitat managerului companiei plata unor despăgubiri pentru cele 101 zile de concediu neefectuate şi o primă de Crăciun, în valoare totală de 23.092 euro. Angajatorul a afirmat că a plătit deja 3.201 euro din această sumă şi a respins solicitarea angajatei, considerând cererea ca fiind prescrisă, în baza termenului general de prescripţie de trei ani calendaristici cuprins în Codul civil german.

Tribunalul Federal de Muncă a trimis cauza spre revizuire către Curtea de Justiţie a Uniunii Europene, iar judecătorii acestei instanţe au decis în septembrie 2022 că reclamanta are dreptate.

CJUE a arătat că, deşi angajatorul are un interes legitim să nu fie confruntat cu cereri de concediu sau de compensare financiară pentru concediile anuale plătite neefectuate care au mai mult de trei ani, acest lucru nu se aplică dacă angajatorul nu i-a cerut salariatului să îşi ia concediu în timpul raportului de muncă sau nu l-a informat pe acesta cu privire la pierderea iminentă a drepturilor de concediu. De aceea, potrivit instanţei europene angajatorul este responsabil de neefectuarea concediului de către angajat şi de aceea nu poate beneficia de termenul de prescripţie de trei ani. Cu toate acestea, magistraţii Curţii de Justiţie a Uniunii Europene nu au decis cu privire la timpul în care angajatul poate formula cererea pentru acordarea de despăgubiri. De aceea, cu privire la acest aspect este aşteptată decizia de săptămâna viitoare a Tribunalului Federal de Muncă.

În legătură cu drepturile angajaţilor, menţionăm şi o decizie a Curţii de Casaţie din Franţa, care a pus în aplicare dreptul Uniunii Europene cu privire la timpul de muncă. Potrivit deciziei magistraţilor pronunţată în 23 noiembrie 2022 şi normelor europene, timpul petrecut în maşină pe drum către client este considerat timp efectiv de lucru.

În speţă, este vorba despre un angajat comercial itinerant care a mers la clienţii săi cu o maşină pusă la dispoziţie de angajator. Pe parcursul numeroaselor sale călătorii, angajatul trebuia să fie la dispoziţia supervizorului său şi să-şi îndeplinească sarcinile folosind telefonul său profesional ca kit hands-free. Prin urmare, acest lucrător a solicitat plata unei plăţi pentru orele suplimentare corespunzătoare timpilor de călătorie la începutul şi la sfârşitul zilei de lucru.

Potrivit deciziei Curţii de Casaţie din Franţa, salariatul nu avea un loc obişnuit de muncă şi angajatorul său i-a cerut să intervină cu un vehicul al companiei în cadrul unui traseu de vizită programat pe o zonă geografică foarte mare. În timpul acestor călătorii dus-întors la clienţii săi, el nu şi-a putut desfăşura treburile personale, dar a trebuit să se supună solicitărilor de disponibilitate ale angajatorului său. În plus, a fost nevoit să răspundă la telefon clienţilor sau tehnicienilor companiei. Prin urmare, judecătorii au socotit timpul petrecut în vehiculul său drept timp de lucru şi au dispus acordarea unei plăţi suplimentare pentru timpul respectiv.