DIKE - SUPLIMENT DEDICAT ACTIVITĂŢII DE DREPT Transformarea digitală a administraţiei fiscale

Procesul de digitalizare a ANAF a accelerat semnificativ pe parcursul anului 2022, administraţia fiscală fiind în continuă dezvoltare şi transformare tehnologică, scopul fiind acela de a spori transparenţa relaţiei dintre stat şi contribuabili şi de a identifica din timp comportamentele neconforme, astfel încât să se reducă evaziunea fiscală şi să crească gradul de conformare voluntară a companiilor în privinţa taxelor şi impozitelor.

Cele mai importante momente ale anului din această perspectivă au fost introducerea celor trei noi sisteme de raportare - SAF-T, e-Factura şi e-Transport, precum şi mutarea onlinea a tuturor interacţiunilor pe care contribuabilii le au cu ANAF.

Anul 2022 a debutat cu implementarea fişierului standard de control fiscal (SAF-T), un standard internaţional pentru schimbul electronic de date contabile între contribuabili şi autorităţile fiscale, care permite Fiscului acces în timp real în toate informaţiile financiar-contabile ale unei companii. SAF-T este un fişier în format electronic, de tip XML, conţinând date extrase din sistemele informatice ale contribuabililor/plătitorilor, exportate şi stocate într-un format standardizat. În România el a fost implementat sub forma Declaraţiei Informative 406, care trebuie depusă electronic la Fisc, la termene diferite în funcţie de mărimea contribuabililor. Astfel, raportările SAF-T au început de la 1 ianuarie 2022 şi 1 iulie 2022 pentru marii contribuabili, urmând ca din 2023 să intre în raportări contribuabilii mijlocii, iar din 2025 cei mici.

Din păcate, România a ratat, la momentul lansării SAF-T, eliminarea mai multor declaraţii care ar fi simplificat semnificativ povara administrativă a contribuabililor.

O altă schimbare fundamentală de paradigmă fiscală s-a produs de la 1 iulie, odată cu introducerea facturării electronice ca normă obligatorie pentru toate produsele cu risc fiscal ridicat. Sistemul national de facturare electronică, denumit e-Factura, a fost operaţionalizat în România din noiembrie 2021 şi a fost optional în prima fază, fiind adresat exclusiv companiilor care derulează proceduri de achiziţii publice. Ulterior, el a fost extins şi către mediul privat, devenind obligatoriu şi pentru companiile care derulează tranzacţii cu produse considerate de ANAF ca având risc fiscal ridicat

În prezent, sistemul e-Factura este obligatoriu în relaţiile comerciale de tip business-to-business doar pentru tranzacţiile care implică bunuri definite de ANAF ca având risc fiscal ridicat (legume şi fructi, băuturi alcoolice, construcţiile noi, produsele minerale, îmbrăcăminte şi încălţăminte), precum şi în relaţiile business-to-government, în acest caz operatorii economici fiind obligaţi să emită facturi electronice pentru toate tipurile de tranzacţii, indiferent dacă este vorba despre bunuri sau despre servicii.

De notat este faptul că e-Factura - un al doilea proiect lansat de mine pe perioada mandatului meu de la Ministerul de Finanţe - trebuia să fie o aplicaţie de facturare gestionată de ANAF, dar a devenit un instrument destul de rudimentar comparativ cu ideea de la care s-a pornit, şi care va disloca resurse administrative pe care, în principiu, trebuia să le salveze.

Tot de la 1 iulie a devenit obligatoriu şi sistemul e-Transport, un sistem electronic de monitorizare a transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat, prin intermediul căruia contribuabilii trebuie să declare anticipat deplasarea bunurilor deţinute dintr-o locaţie în alta. În prezent, regimul sancţionatoriu aferent sistemului e-Transport este suspendat, urmând să fie reluat de la 1 ianuarie 2023. În mod evident, neavând loc consultarea mediului de afaceri de către legiuitor, actul normativ a fost în scurt timp confruntat cu realităţile economice care l-au blocat temporar.

2022 a marcat şi momentul digitalizării complete a comunicării companiilor cu ANAF. Începând de la 1 martie, interacţiunea contribuabililor (persoane juridice şi PFA) cu ANAF s-a mutat online, ea fiind făcută numai prin intermediul Spaţiului Privat Virtual. Odată cu trecerea la comunicarea online prin acest sistem, ANAF a renunţat complet la documente tipărite, singurele documente acceptate fiind cele depuse şi primite electronic prin intermediul SPV.

Pe lângă aceste noi sisteme tehnologice care marchează digitalizarea accelerată a administraţiei fiscale din ultimul an, mai merită menţionată şi tendinţa autorităţilor de a efectua tot mai multe controale fiscale de la distanţă. Nevoia a fost creată iniţial de instalarea pandemiei, însă datele şi declaraţiile oficialilor arată că tendinţa se va păstra, scopul declarat fiind ca cel puţin o treime dintre controalele fiscale să se efectueze de la distanţă în acest an, iar procentul să crească şi mai mult pe parcursul următorilor ani.

• Amnistie şi un nou regim fiscal pentru diurne

Unul dintre cele mai aşteptate acte normative fiscale în 2022 a fost legea amnistiei pentru diurnele reîncadrate de ANAF. Legea nr. 72/2022 a intrat în vigoare în 3 aprilie şi a stabilit anularea tututor obligaţiilor suplimentare de plată stabilite începând cu data de 1 iulie 2015 de organele fiscale ca urmare a reîncadrării diurnelor în venituri de natură salarială. Obiectul amnistiei nu s-a limitat doar la anularea obligaţiilor deja impuse, ci a prevăzut şi interdicţia pentru autorităţile fiscale de a emite, în viitor, în cadrul inspecţiilor, decizii de impunere privind reîncadrarea indemnizaţiilor de delegare/detaşare acordate în perioada cuprinsă între 1 iulie 2015 şi 3 aprilie 2022.

Odată cu Legea nr. 72/2022, a devenit aplicabil şi un nou regim fiscal al diurnelor. Pe de-o parte, actul normativ a stabilit că toate cele patru forme de plată (indemnizaţia de delegare, indemnizaţia de detaşare, indemnizaţia de detaşare transnaţională şi prestaţiile în bani acordate pentru clauzele de mobilitate) au de-acum acelaşi tratament fiscal, astfel încât să existe mai puţine probleme de reîncadrare fiscală ulterioară în cadrul controalelor efectuate de ANAF la contribuabili.

Pe de altă parte, ca noutate absolută, Legea nr. 72/2022 a introdus în Codul fiscal un plafon suplimentar pentru sumele acordate angajaţilor şi scutite de la plata impozitului pe venit şi a contribuţiilor sociale obligatorii. Până acum, calculul diurnelor fără plata de taxe suplimentare se raporta exclusiv la de 2,5 ori valoarea indemnizaţiei stabilite pentru salariaţii instituţiilor publice. Or, începând cu luna mai, pentru a fi netaxabile, diurnele nu trebuie să depăşească de 2,5 ori valoarea indemnizaţiei stabilite pentru salariaţii instituţiilor publice şi nici contravaloarea a trei salarii de bază pentru locul de muncă ocupat. Acest nou plafon se calculează prin raportarea celor trei salarii la numărul de zile lucrătoare din luna respectivă, iar rezultatul se multiplică cu numărul de zile din perioada de delegare/detaşare/desfăşurare a activităţii în altă localitate, în ţară sau în străinătate. Cele două plafoane trebuie aplicate conjugat, astfel că angajatorii nu pot acorda din start salariaţilor diurne de maximum trei salarii de bază, ci ei trebuie să acorde în continuare diurne de 2,5 ori limita stabilită pentru instituţii publice, dar aceste sume nu pot depăşi echivalentul a trei salarii de bază ale salariatului.

Legea nr. 72/2022 a mai adus şi o schimbare de paradigmă importantă în privinţa procedurii care permite ANAF să reclasifice diurnele în venituri salariale, impunând ca reîncadrarea fiscală a diurnelor să nu se mai poată face de inspectorii ANAF decât în cadrul unor operaţiuni realizate împreună cu inspectorii ITM, care să constate natura veniturilor acordate salariaţilor sub forma respectivelor indemnizaţii. Practic, inspectorii ANAF nu mai pot aprecia în mod direct că sumele acordate salariaţilor sub formă de indemnizaţii de delegare/detaşare sunt de natură salarială, fiind obligatorie şi analiza inspectorilor de muncă a situaţiilor punctuale în care se regăsesc acei salariaţi.

• Rambursarea TVA cu control ulterior ca procedură permanentă

Tot în 2022, ANAF a publicat o nouă procedură de rambursare TVA, aplicabilă pentru toate deconturile de TVA depuse de la 1 februarie 2022. Noua procedură permite rambursarea TVA cu control ulterior pentru majoritatea companiilor, fiind exceptate de la aplicarea acestui mecanism cele care prezintă risc de rambursări necuvenite sau cele care au cazier fiscal ori se află în procedura insolvenţei.

• Ministerul Finanţelor a preluat soluţionarea contestaţiilor fiscale, oferind mai multă obiectivitate procedurii

Amânată de mai multe ori, preluarea de către Ministerul de Finanţe a activităţii de soluţionare a contestaţiilor fiscale, aflată până nu demult în subordinea Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, a fost operaţionalizată la finalul lunii martie, când autorităţile au finalizat întregul proces de reorganizare administrativă. Deşi a fost introdusă la nivel legislativ în 2020 şi ar fi trebuit să fie gata încă din luna iunie a anului trecut, trecerea Direcţiei de soluţionare a contestaţiilor de la ANAF la MF s-a dovedit un proces laborios şi îndelungat, care a presupus atât elaborarea unei legislaţii secundare şi terţiare, cât şi efectuarea unor operaţiuni administrative şi organizatorice complexe. Implementarea acestei măsuri a fost amânată în mod repetat, termenul fiind mutat de la 21 iunie 2021 la 1 octombrie 2021 şi apoi la 31 martie 2022.

ANAF a mai soluţionat contestaţii doar până la 31 martie 2022, iar după această dată activitatea a fost preluată complet de Ministerul de Finanţe atât pentru contestaţiile aflate în curs de soluţionare, cât şi pentru cele depuse ulterior.

Mutarea soluţionării contestaţiilor formulate împotriva ANAF a venit ca o măsură utilă pentru companii, ea fiind necesară pentru a asigura o mai mare obiectivitate acestei proceduri. Anterior acestei reorganizări, atât activitatea de control fiscal, cât şi cea de soluţionare a contestaţiilor se aflau în subordinea ANAF, astfel că instituţia ajungea în poziţia de a impune atât sarcina fiscală ce revine fiecărui contribuabil, cât şi sarcina de a-şi cenzura propriile decizii de impunere sau acte emise în procedurile de stabilire a creanţelor fiscale, ceea ce nu asigura pentru contribuabili o imparţialitate decizională în ceea ce priveşte judecarea contestaţiilor. În practică se ajungea la situaţii în care companiile depuneau contestaţii împotriva unor decizii emise de inspectori fiscali, iar acele contestaţii erau soluţionate de către colegi ai acelor inspectori. Mai mult chiar, pentru anumite acte administrativ-fiscale, altele decât titlurile de creanţă fiscală (de exemplu, decizia de respingere a cererii de eşalonare, decizia de suspendare a inspecţiei fiscale, decizia de declarare a inactivităţii), contestaţiile se soluţionau chiar de către compartimentul sau serviciul care emisese actul administrativ-fiscal respectiv.