Dilema deficitului bugetar

Deocamdată guvernul a respectat "agreementul" cu FMI: cu un deficit de 2,2% în execuţia bugetului general consolidat pe primele cinci luni ale lui 2009, pare că ne putem încadra în acel maximum de 2,7% din PIB, din semestrul întâi, convenit cu Fondul.

Cu toate acestea, analiştii sunt pesimişti cu privire la realizarea ţintei de deficit de -4,6% din PIB, agreată cu FMI pentru întregul an 2009, dacă politica fiscală actuală a guvernului nu se modifică semnificativ.

Analiştii UniCredit Ţiriac Bank apreciază că: "În domeniul fiscalităţii, guvernul a manifestat un interes scăzut în implementarea fermă a reformelor structurale şi în ajustarea politicii fiscale relaxate".

Ei consideră: "În perioada ianuarie-mai 2009, deficitul bugetar a atins un nivel de 2,2% din PIB, ca urmare a scăderii înregistrate la capitolul venituri şi a rigidităţii cheltuielilor sociale (salariile sectorului public, pensii). În aceste condiţii, realizarea ţintei de deficit bugetar de 2,7% din PIB, pe primul semestru din 2009, stabilită prin acordul cu FMI, pare încă a fi în grafic. Dar aşteptările noastre legate de evoluţia deficitului până la sfârşitul anului iau în calcul o creştere a acestuia peste ţinta de -4,6% din PIB, ca urmare a continuării şi în cea de-a doua parte a anului a fenomenului de scădere a veniturilor la buget".

Lucian Anghel, economistul şef al BCR, este şi el sceptic, dacă nu au loc reduceri drastice de cheltuieli: "Nu cred că sunt şanse să ne menţinem ţinta de deficit de -4,6% pentru 2009, în condiţiile în care nu vedem scăderi dramatice ale cheltuielilor.

Ţinta de - 4,6% a deficitului bugetar e concepută luând în calcul o scădere a PIB de 4% şi se bazează pe o creştere de 5% a veniturilor.

Acestea din urmă, însă, probabil că vor scădea cu 5% în 2009".

Economistul şef al BCR consideră că ea ar putea fi totuşi atinsă în condiţiile în care nu s-ar face investiţiile în infrastructură: "La nivel teoretic ea se poate atinge, dar plătind doar pensii şi salarii. Dacă renunţăm la investiţiile în infrastructură este posibil să ne încadrăm în deficitul convenit cu FMI, dar acest lucru nu este deloc de dorit, pentru că scăderea PIB ar fi mai mare".

• Alegere dificilă

Guvernul are două variante de lucru.

În prima variantă, acesta încearcă o renegociere cu FMI a ţintei de deficit bugetar în sensul creşterii acestuia, urmând să demareze investiţiile în infrastructură. Pentru guvern această variantă are dezavantajul că FMI va impune, cel mai probabil, condiţii suplimentare legate de tăierea anumitor cheltuieli, în special în ceea ce priveşte salariile bugetarilor şi pensiile. Avantajul pentru economie ar fi că, prin demararea lucrărilor de infrastructură, s-ar ivi o şansă de stopare a declinul economiei şi eventual chiar s-ar relua creşterea acesteia.

În ceea de-a doua variantă, guvernul va sta fără să mişte un deget, gândindu-se să nu facă greşeli electorale şi făcându-se că lucrează. Adică, nici nu va reduce cheltuielile legate de pensii sau de cele aferente funcţionării aparatului administrativ (prin reduceri de salarii sau posturi), dar nici nu se va grăbi să cheltuie pentru investiţii în infrastructură.

Timpul trece şi le rezolvă pe toate, iar de scufundarea economiei de vină este criza mondială...