English
Între puţinele texte de reflecţie socială ale secolului XX, cu amprentă intelectuală din clasa celor cîteva care alcătuiesc "Liga Întemeietorilor", cel al lui Karl Popper, "Societatea deschisă şi duşmanii ei" este de departe cel mai complet excurs şi cea mai convingătoare explorare sistematică a condiţiilor care condamnă astăzi experimentul "Democraţia" la extincţie. Sfada lui Popper cu Hegel şi Marx poate părea un obiect intelectual straniu, greu de abordat şi în ultimă instanţă de interes redus; doar pentru cîţiva "rătăciţi" ai lumii academice. Dincolo de aparenţe, însă, şi mai ales după efortul de a gîndi lumea cu datele, argumentele şi consecinţele pe care analiza lui Popper le oferă, ceea ce rezultă este spectaculos. Dezolant pentru unii, poate; convingător, însă, şi cu putere de iluminare pentru orice spirit critic, viu şi cultivat.
Gîndul esenţial pe care i-l datorăm lui Popper este acela că democraţia nu este un simplu instrument de guvernare, o formă şi o structură instituţională care poate fi aşezată peste orice conţinut social. Mecanica democraţiei este o iluzie. Nu sunt de ajuns reguli, instituţii, interacţiuni specifice, pe care, dacă le respectăm, ne putem bucura fără oprelişti de binefacerile democraţiei. O iluzie care poate deveni repede periculoasă şi profund detrimentală dezvoltării sociale. România post-decembristă este, probabil, unul dintre cele mai complete şi grăitoare studii de caz, în această materie. Ceea ce spune şi demonstrează Popper este faptul că societatea deschisă este precondiţia instaurării şi funcţionării optime a unui sistem democratic, oricare ar fi particularităţile sale. Pe orice alt tip de soluţii societale, bazate pe închidere şi reprimare a libertăţii, ceea ce creşte, politic, este doar regim autoritar-totalitar, de o culoare politică sau alta, de un tip sau altul, de o intensitate mai mare sau mai mică a absurdităţii sale şi de o amploare mai mare sau mai mică a distrugerii sociale de care se dovedeşte capabil. Ce înseamnă societatea deschisă? Pe scurt, una în care, de la legi, la morală şi de la filosofia socială, la religie, "Libertatea", înţeleasă ca libertate de a alege propria dinamică şi, prin aceasta, de a influenţa liber dinamica istorică, este valoare uman-individuală şi societal-colectivă, morală şi spirituală, absolută, condiţie sine qua non a organizării şi funcţionării celor mai importante mecanisme sociale, de la cele de guvernare, la cele economice, şi de la cele care asigură administrarea treburilor publice, la cele care fac posibilă dezvoltarea spirituală. Evident, această valoare pivot a societăţii deschise este ancorată în relaţii cu alte principii-valori, fără de care viaţa socială nu poate exista, în primul rînd "Responsabilitatea". Răspunderea faţă de sine, de ceilalţi şi faţă de Principiul Divin de care suntem indestructibil legaţi, oricum l-am numi, pentru realizarea propriului potenţial uman, cel al semenilor, al comunităţiilor cărora le aparţinem şi, mai larg, al "Lumii" este contraponderea firească şi necesară a Libertăţii. Ceea ce Max Weber studiase în Etica Protestantă şi Spiritul Capitalismului este, de fapt, complexul de condiţii istorice unicat, cu totul speciale, care au făcut posibilă apariţia în spaţiul civilizaţiei occidentale a primilor muguri ai experimentului Societate deschisă - Democraţie. Un experiment care nu avea, cîtuşi de puţin, să fie îmbrăţişat cu entuziasm în soluţiile de dezvoltare istorică ale lumii moderne. O lume care preferă, pentru cea mai mare parte a timpului său istoric, soluţiile "de mînă forte", care favorizează îngrădirea libertăţii şi opresiunea statală; societăţi grăbite să se bucure de avantajele economice şi de putere ale descătuşării inovaţiei ştiinţifice, tehnologice, economice şi social-instituţionale, dar care se lasă mai repede seduse de avantajele soluţiilor imperiale, bazate pe putere şi instrumentalizarea ei în relaţiile sociale, decît de frumuseţea democraţiilor crescute pe solul primelor embrioane ale societăţii deschise, apărute în Occident.
După catastrofele totalitare şi războaiele distrugătoare ale secolului XX, la sfîrşitul celui de-al doilea război mondial, părea că binomul "societate deschisă - democraţie" va deveni modelul dominant al societăţilor occidentale, din America pînă în Europa şi oriunde influenţa lor era suficient de mare ca să genereze adoptarea lui; Japonia, spre exemplu. Ceea ce s-a întîmplat, însă, a fost un lent proces de decuplare: supra-idelogizarea şi cultivarea pînă la stadiul de mit a "Democraţiei" şi uitarea, încet-încet, a întreţinerii condiţiilor necesare societăţii deschise. Există, desigur, motive deloc superficiale pentru care societăţile occidentale au urmat această cale. Unul dintre ele ţine de condiţiile specifice ale confruntării numită "război rece". Ele au instilat şi în cele din urmă au făcut "acceptabile", chiar dacă nu pentru toată lumea şi mai ales nu în aceeaşi măsură, "amputările democratice" de dragul "securităţii". O temă care nu a fost inventată chiar ieri, ci se regăseşte încă din primele zile ale războiului rece, atît în politica americană, cît şi în Europa. În realitate, democraţia ca sistem de guvernare nu a fost major alterată în societăţile occidentale; restricţiile au impietat, încetul cu încetul, dar constant, condiţiile de existenţă ale societăţilor deschise.
O altă sursă toxică pentru existenţa societăţii deschise a fost continuarea şi dezvoltarea fără precedent a procesului de masificare socială, extins din sfera producţiei industriale în cea a consumului şi, în ultimă instanţă, în cea a cîmpului culturii. Procesul de masificare socială însoţeşte dezvoltarea modernă, iar consecinţele sale asupra condiţiilor de existenţă ale societăţii deschise sunt crescător detrimentale. Semnele sunt tot mai evidente, iar semnalele marilor spirite sunt şi ele mereu prezente; Ortega Y Gasset. Revolta maselor, ca să luăm un text de referinţă.
În sfîrşit, atît logica puterii, la scară globală şi locală, cît şi marile probleme economice, crizele de diferite tipuri, împing şi susţin, cu rezistenţă socială tot mai redusă, soluţiile bazate pe hiper-dominaţia statală, a structurilor macro-instituţionale de putere care, pe măsură ce îşi lărgesc domeniile de intervenţie socială, sporesc şi eşecurile, erorile grave de evaluare, previziune, gestiune şi judecată, toate subordonate, aproape exclusiv, logicii electorale şi a reproducerii puterii politice de grup, de la un ciclu electoral la altul. Astăzi ştim, ca să luăm un exemplu recent, că brexitul nu are atît de a face cu opţiunile populaţiei britanice şi cu viziunea ei despre Europa, cît cu exerciţiul ratat de putere al unui prim-ministru fără substanţă, fără rezultate semnificative, politic sau economic şi, mai ales fără perspective!!! Iar, exemple pentru decizii istorice, luate de politicienii lumii democratice din raţiuni care nu au nimic de a face cu realităţile societăţilor lor pot umple uşor volumele unei alte Enciclopedii Universale.
Societatea deschisă este o floare/fiinţă fragilă, nu pentru că ar fi "slabă de constituţie" din naştere, ci pentru că cere condiţii speciale care nu se reproduc de la sine în nici o societate; trebuie deci reinventate, replantate, reamenajate şi chiar dezvoltate în fiecare nou ciclu generaţional de existenţă socială. De o generaţie şi jumătate, dacă nu chiar două, acest lucru nu se mai întîmplă, sistematic şi cu rezultate semnificativ-pozitive, nicăieri în lumea Occidentală. Cu atît mai puţin dincolo de limitele ei, unde asemenea experimente nu au fost încercate niciodată!
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Multumiri
(mesaj trimis de Salomeea în data de 04.11.2016, 01:34)
Va multumesc entru raspunsul elaborat cu maiestrie si stiinta, domnule profesor.
As avea o intrrebare| care ar fi aceste conditii speciale cerute?
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.11.2016, 01:46)
Libertatea opusa opresiuniisi responsabilitatea
1.2. Principiile lui Popper (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Silvia în data de 04.11.2016, 01:52)
Popper identifică unele principii importante care stau la baza unei societăți deschise:
Umanitarismul - compasiunea pentru semenii noștri
Individualismul - indivizii sunt mai importanți decât grupul sau statul din care fac parte. Drepturile individuale nu vor fi sacrificate în favoarea intereselor de stat sau de grup.
Egalitarismul - indivizii trebuie să fie egali în fața legii, iar legea trebuie să nu discrimineze indivizii după apartenența la un grup sau altul...
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de MAKE în data de 04.11.2016, 10:03)
Relatia dintre om si omenire nu are o singura varianta ideala si desi nu pare, ea nu se reduce la rinduiala si/sau regim politic.
Un stat sclavagist care rezista mii de ani, fara mari revolte, poate sa fi gasit raportul potrivit, fata cu situatia concreta.
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Karl Marx în data de 04.11.2016, 10:47)
Libertatea = necesitatea inteleasa.
1.5. Retro, :)) (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 04.11.2016, 10:55)
Daca editorialului, cu formularile lui gen “Mecanica democraţiei este o iluzie.” si “condiţii speciale care nu se reproduc de la sine în nici o societate; trebuie deci reinventate, replantate, reamenajate şi chiar dezvoltate în fiecare nou ciclu generaţional de existenţă socială”, m-a cufundat in meditatie, remarca ta m-a face sa rid. Unde am fost si ce-am ajuns!
Constat ca in urma zbaterilor de milenii, omenirea a ajuns la un bine periculos.
Da, un editorial si...
1.6. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.5)
(mesaj trimis de MAKE în data de 04.11.2016, 11:18)
N-am inteles, am glumit?
1.7. state scalavagiste prin caste (răspuns la opinia nr. 1.3)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 04.11.2016, 12:29)
Va referiti la statelel sclavagiste din Asia? Acestea se bazeaza pe caste lasate de la Dumnezeu si cu greu se incumeta cienva sa critice o altfel de ordine prestabilita.
1.8. condiţiile de existenţă ale societăţilor deschise (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 04.11.2016, 14:23)
Democraţia ca sistem de guvernare nu a fost major alterată în societăţile occidentale; restricţiile au impietat, încetul cu încetul, dar constant, condiţiile de existenţă ale societăţilor deschise.
1.9. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.7)
(mesaj trimis de MAKE în data de 04.11.2016, 15:51)
Invatatura din aceasta intimplare antica este ca, pentru echilibru si functionalitate, este necesara o validare reciproca intre credinta si organizarea sociala, unde omul si omenirea isi schimba locurile intr-atit de grabnic, incit este greu sa le mai stabilesti granita de demarcare.
Parerea mea este ca ideea de "societate deschisa" (ca si aceea de "democratie"), reprezinta o alta dogma.
1.10. starea socio-economica precara (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de Hapy Hippo Show în data de 05.11.2016, 14:29)
Imposibilitate istorică de dezvoltare a proprietății private autohtone s‑a manifestat într‑un mod convergent cu obediența și conformismul, în sensul proliferării aceluiași tipar de societate închisă pentru societatea românească.
Rațiunile modelului de societate închisă, caracteristic societății românești, rezidă chiar în softurile mentale achiziționate de populația autohtonă pe parcursul istoriei, de la cucerirea romană, însoțită...
1.11. Chiar daca n-ai vrut sa glumesti, (răspuns la opinia nr. 1.6)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 05.11.2016, 17:44)
Exista si umor involuntar.
Contrapunerea “raportului potrivit” gasit de societatile sclavagiste preocuparilor moderne de a-l gasi mi s-a parut a fi un comic de situatie de buna calitate.
2. rationalismul critic
(mesaj trimis de Salomeea în data de 04.11.2016, 02:12)
Punctul de vedere al raţionalismului critic în problemele politicii nu diferă de cel din cunoaşterea ştiinţifică. Se consideră că pe primul plan nu se situează metoda găsirii celei mai bune conduceri politice pentru realizarea unor condiţii ideale, mult mai importantă este obţinerea - când este cazul - a unor metode eficace pentru îndepărtareacu mijloace lipsite de violenţă a unui conducător rău şi restabilirea unor condiţii social-politice normale. Şi în problemele morale, importantă nu este...
2.1. Democratia (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Ana în data de 04.11.2016, 02:22)
Democraţia nu trebuie însă înţeleasă în sensul literal simplist ca "putere a poporului", ci ca o instituţie, în care este posibilă controlul conducătorilor, respectiv al guvernelor, care pot fi cu uşurinţă schimbate - în condiţii date - fără recurgere la forţă.Karl Popper defineşte “societatea deschisă” ca pe una in care conducătorii politici pot fi daţi jos fără vărsare de sânge, în opoziţie cu o societate închisă în care este nevoie de o revoluţie sângeroasă sau o lovitură de...
2.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Penelope în data de 04.11.2016, 02:47)
Pentru el problema cruciala nu este cine trebuie sa detina puterea, ci in ce mod poate fi impiedicat abuzul de putere practicat in interesul unei dogme sociale sau politice, ori pentru avantaje personale.
2.3. Exterminarea sau trimiterea in rezervatii... (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de Felix în data de 04.11.2016, 13:40)
... a popoarelor nativ-americane se inscrie in parametri? Nu de alta dar abuzul de putere se petrece si azi, nestingherit. Iar puterea o detine cine trebuie.
2.4. Exterminarea sau trimiterea in rezervatii... (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de Felix în data de 04.11.2016, 13:51)
... a popoarelor nativ-americane se inscrie in parametri? Nu de alta dar abuzul de putere se petrece si azi, nestingherit. Iar puterea o detine cine trebuie.
3. Societatea deschisă...
(mesaj trimis de Felix în data de 04.11.2016, 13:05)
...ca si comunismul este doar o utopie, chiar daca cele doua par a fi concepte opuse (si au si fost aruncate in lupta, in "razboiul rece"). Toate aceste speculatii atee, agnostice sau ecumeniste sunt sortite a se termina in zid (cu consecinte dramatice) deoarece ignora natura umana. Natura umana are nevoie de identitate. Identitatea este formata in cea mai mare parte dintr-un set de valori. Valorile difera de la un individ sau grup la altul, ceea ce conduce la conflict. Conflictul conduce la...
3.1. ideologia (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Otilia în data de 04.11.2016, 14:34)
Totalitatea ideilor și concepțiilor filosofice, morale, religioase etc. care reflectă, într-o formă teoretică, interesele și aspirațiile unor categorii într-o anumită epocă.
3.2. utopie (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 04.11.2016, 14:39)
Loc sau stare de viață proiectate în viitor, întruchipând modelul unei ordini social-politice și religioase ideale.
Nu existas alta solutie decat sa alegi idealul. Utopiiile sunt realizabile intr-o lume evoluata spiritual!
3.3. Milioane de oameni... (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Felix în data de 04.11.2016, 15:34)
...au fost omorati in numele unor aberatii precum cele pe care le debitati cu nonsalanta aici. Si milioane vor mai muri, iar autorii si purtatorii acestor idei nu-si asuma niciodata... desi autorul, dl. Codiţă, vorbeste despre "Responsabilitate" (am preluat direct din articol cuvantul).
Vad ca stiti sa cautati pe Wikipedia si in DEX: ia sa vedem, acum, cautati ce inseamna "platitudine", gasiti online...
3.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de MAKE în data de 04.11.2016, 16:16)
Filosofia care ar aspira la "verificare experimentala", nu este filosofie.
Adevarul filosofic este de alta natura decit adevarul stiintific, nu se supune rigorilor celui din urma (ci altora) si are cu totul alt rost, (pe care cel stiintific nu are cum sa-l acopere si nici nu emite pretentii de acest fel).
Pe de alta parte, notiunea de "identitate" pe care o invoci in context imi este apropiata.
3.5. Pai atunci... (răspuns la opinia nr. 3.4)
(mesaj trimis de Felix în data de 04.11.2016, 17:33)
...este vorba despre filosofie speculativa. Ori filosofia s-a dorit la un moment dat clasificata ca stiinta. Chiar stiintele, la originea lor antica, sunt un derivat al filosofiei (cel putin matematica si fizica au fost legate de filosofie de-a lungul intregii lor istorii). E drept, filosofia intra si in alte domenii, cum ar fi cel social... intram intr-o lunga discutie despre ce este adevarul. Partea cu adevarul de alta natura intra in zona mistica, in zona credintei. Nu am nici o problema...
3.6. Dogma/realismul critic (răspuns la opinia nr. 3.5)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 05.11.2016, 03:08)
Învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, care nu poate fi supusă criticii. 2. Teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil.
Raționali smul critic își asumă sarcina de a găsi metoda cu care problemele științei sau ale societății pot fi investigate în mod nedogmatic, sistematic și rațional. Pentru aceasta, caută o soluție prin care - pe de o parte - se poate alege între...
3.7. societatea deschisa la Bergson (răspuns la opinia nr. 3.5)
(mesaj trimis de Silvia în data de 05.11.2016, 11:50)
Problema societății deschise la Bergson poate fi încadrată într‑un plan mai larg, care se dezvoltă până la urmă în jurul ideii de eliberare a indivizilor de sub dogmele societăților în care viețuiesc, indiferent că este vorba de dogme religioase, morale sau științifice, ori norme juridice, și reprezintă o piatră de temelie pentru dezvoltarea unei doctrine de contestare a oricărei forme de autoritate socială, care în lipsa acelui spirit umanist la care...
3.8. utopia lui Popper/statut social ierarhii trad (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Penelope în data de 05.11.2016, 11:59)
Dintr‑o anumită perspectivă, putem spune că Popper elaborează și el tot o utopie, numai că spre deosebire de cele pe care le impută antecesorilor săi, care reprezintă imagini de societăți statice, rezultate la finele unui parcurs de tip revoluționar de anvergură socială totală, la el important este chiar mecanismul schimbării sociale în sine, respectiv, ingineria graduală care vine la pachet cu societatea deschisă, reprezentând prin ea însăși și finalul de drum,...
3.9. societatea deschisa- societate ideala (răspuns la opinia nr. 3.3)
(mesaj trimis de Salomeea în data de 05.11.2016, 12:11)
În această societate problema greșelilor de guvernare dispare, deoarece guvernarea în sine ar trebui să fie responsabilitatea tuturor indivizilor. Mai mult decât atât, în acest mecanism, descris ca inginerie socială graduală, greșelile și erorile de parcurs, de data aceasta individuale, joacă un rol fundamental, întrucât din ele individul învață și, încercând să le corecteze, evoluează, și odată cu el evoluează și întregul
modelul de societate deschisă...
3.10. o societate deschisă globală/ce fe de ordine (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Ana în data de 05.11.2016, 12:21)
Ne putem întreba dacă societatea deschisă pe care o vizualizează Popper este una deschisă atât pe orizontală, referindu‑ne aici la modul în care înțeleg să interacționeze între ei indivizii comuni din societate, cât și pe verticală, aici având ca referențial modul de interacțiune dintre diferitele paliere ale structurii ierarhice a societății. La prima vedere această întrebare pare complet ruptă de context, pentru că însuși Popper neagă...
3.11. risc (răspuns la opinia nr. 3.10)
(mesaj trimis de Penelope în data de 05.11.2016, 12:27)
în ipoteza realizării unei societăți deschise globale, dacă doar unele societăți ajung să se deschidă total, iar altele aleg să‑și conserve ierarhiile de putere, în paralel cu asumarea misiunii de a deschide societățile identificate ca fiind închise, există riscul de a avea o lume în care toate ierarhiile societăților caracterizate ca închise vor fi destructurate, în timp ce ierarhiile societăților declarate ca fiind deja deschise vor fi conservate și...
3.12. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.11)
(mesaj trimis de anonim în data de 05.11.2016, 12:34)
Dincolo de diversele probleme care se nasc în jurul conceptului de societate deschisă, idealul pe care îl poartă acesta cu sine, acela de a crea o societate a oamenilor liberi și a egalității de șanse pentru toți indivizii, merită urmărit spre a fi înfăptuit. Iar în acest travaliu s‑a angajat cel de‑al treilea cavaler al ideii de societate deschisă, George Soros, care va interpreta într‑o manieră proprie și va ajuta ideea să se manifeste în planul...
3.13. “esenta filozofiei este cautarea adevarului (răspuns la opinia nr. 3.5)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 05.11.2016, 17:52)
si nu posesia lui”
La inceput totul a fost filozofie, si filozofia era/este ca un pom, din care au inceput rind pe rind sa se desprinda roadele - adevarurile la care filozofia a ajuns, pe care nu poate si nu vrea a le poseda -, adica stiintele: matematica, fizica, chimia, biologia, psihologia, sociologia…. Pomul este acolo, va dainui cit va dainui omenirea, mereu filosofeaza si mereu va da roade.