DOUĂ ASPECTE ALE UNEI LUMI DISTOPICE (I) Tribunalul pentru urgenţe climatice

Secretarul General al ONU, Antonio Guterres, a declarat săptămâna trecută că lumea a trecut din faza de "schimbare climatică" în faza de "fierbere climatică". Declaraţia nu este o simplă puffery statement. Este ris­cantă, pentru că pe măsură ce se exagerează cu acest declaraţii, lumea ajunge să se obişnuiască ori chiar să o considere by default o farsă. E ca în povestea cu Petrică şi lupul - atâ­tea farse a făcut Petrică sătenilor încât, atunci când chiar a venit lupul, nimeni nu a mai sărit să îl salveze pe Petrică din fălcile lupului. În plus, dacă lumea percepe "apocalipsa climatică" drept ceva deja instalat, va putea să tragă frâna de mână şi să oprească orice efort de reducere a emanaţiilor umane de gaze cu efect de seră. De ce să te mai preocupi să trăieşti curat şi sănătos, dacă lumea se termină, orice efort ai face?

Acelaşi Antonio Guterres a făcut, însă, un gest instituţional mult mai grav şi mai serios.

În data de 28 martie 2023 Secretarul General al ONU a sesizat Curtea Internaţională de Justiţie, cerând răspunsuri oficiale la următoarele două întrebări:

(i) care sunt obligaţiile stabilite în dreptul internaţional în sarcina statelor de a asigura protecţia sistemului climatic şi a mediului contra emisiilor umane de gaz cu efect de seră, în favoarea statelor şi a generaţiilor actuale şi viitoare?

(ii) care sunt consecinţele legale pe care statele trebuie să le suporte pentru că au cauzat daune sistemului climatic, afectând (celelalte) state şi drepturile generaţiei actuale sau ale celei viitoare?

Curtea Internaţională de Justiţie nu este competentă în materie de legislaţie a mediului, neavând atribuţii în a stabili răspunderi şi sancţiuni în domeniu. Probabil că, din acest motiv, se va limita la a emite un aviz sau o recomandare, cu titlu de răspuns la aceste întrebări. Pe baza acestora se va putea emite o reglementare internaţională, în cadrul ONU sau la nivel de tratate multilaterale, regionale sau bilaterale. Aşa cum ne-am obşinuit deja din pandemie, recomandările instituţiilor globale sunt, pentru România, legi cu caracter extrem de constrîngător ...

Există temerea că, dată fiind lipsa unei competenţe jurisdicţionale globale necesare stabilirii de sancţiuni climatice, se va emite şi recomandarea de a se constitui de urgenţă un Tribunal Internaţional al Urgenţelor Climatice.

(i) Într-o primă fază, doar statele vor putea fi date în judecată în faţa unui astfel de tribunal glolal(ist). Se poate intui deja o problemă - să presupunem că sunt acţionate în judecată, în acelaşi timp, pentru aceleaşi schimbări climatice, România, China, Rusia şi Franţa, pentru schimbări climatice. Întrebări retorice: vor respecta decizia tribunalului toate cele patru state pârâte? Care este singurul stat din cele patru care vor respecta cu sfinţenie decizia tribunalului global(ist)?

Nu există nicio îndoială că se va trece rapid la fazele 2-4:

(ii) în faza a doua, întreprinderile, mari sau mici, vor fi pârăte în faţa acestui tribunal, cel puţin în baza principiului "poluatorul plăteşte"; oricum întreprinderile plătesc (şi, ulterior, introduc în preţul produselor şi serviciilor pe care ni le vând nouă) tot felul de taxe care penalizează emisiile de gaze cu efect de seră şi, în plus, instanţele naţionale sunt, la nivel global, destul de aglomerate cu procese contra întreprinderilor pentru daune aduse climei, în general; dacă aceste procese ar fi orientate contra adevăraţilor cauzatori ai poluării şi ai "schimbărilor climatice", ar fi bine, numai că întreprinderile, cu cât sunt mai mari şi mai importante pentru sistemul capitalismului de supraveghere şi al circulaţiei elitelor (după explicaţia lui Vilfredo Pareti, capitalismul rentier funcţionează prin circulaţie controlată a elitelor, nu de sus în jos, ci pe orizontală), cu atât mai uşor le este să scape de consecinţele penale şi civile ale faptelor lor grave, căci îşi plătesc libertatea, mai ales cu mită, lobby, revolving door, înţelegeri cu procurorii şi împrăştierea amenzilor în costurile produselor şi serviciilor pe care le cumpărăm noi, pentru că nu mai avem de ales;

(iii) în faza a treia vor urma cetăţenii hedonişti ai statelor bogate, cauzatoare de schimbare climatică şi poluare;

(iv) în faza a patra, faza "soluţiei finale", vor urma ceilalţi cetăţeni, potrivit aşa-zisului principiu "trăieşti, deci eşti suspect"; deja s-a stabilit "ştiinţific" că omul este nociv planetei, deci trebuie să respire mai puţin, să mânânce mai puţin, să se înmulţească mai puţin (sau, şi mai bine, deloc); nu doar că vom plăti pentru cote de emisii de carbon, aşa cum fac deja întreprinderile, dar vom fi şi pedepsiţi pentru că depăşim cotele şi, în general, pentru că existăm.

Reclamanţii vor fi statele (probabil, cele în curs de dezvoltare şi cele micro-insulare) şi oraşele de coastă, afectate existenţial de schimbarea climatică (de exemplu, prin creşterea nivelului mării, despre care se presupune, prin consens de 98% între oamenii de pseudo-ştiinţă, că este cauzată de schimbarea climei), minorităţile culturale sau etnice, organizaţiile non-guvernamentale de mediu şi chiar indivizii concreţi, direct afectaţi de schimbarea climatică.

Ca să fie "justiţia" climatică mai aproape de cetăţean, se vor institui tribunale climatice naţionale sau regionale, care vor funcţiona pe baza recomandărilor ONU, în afara sistemului jurisdiţional obişnuit.

Judecătorii şi procurorii vor fi selectaţi, probabil, dintre profesionişti, dar juriul şi experţii se vor recruta dintre birocraţii globalişti, oamenii de pseudo-ştiinţă şi oengiştii militanţi, iar martorii vor fi nelipsiţii şi irepresibilii fact checkers ("verificatori ai faptelor") şi indispensabilii wistleblowers ("ciripitori" şi "şoptitori", adică delatorii de profesie).

La avocaţi umani nu vom avea dreptul. Ne va "asista" doar inteligenţa artificială ...

Cine va scăpa? Cum cine? Vor scăpa centenarii miliardari care vor avea dreptul să achiziţioneze tinereţe, dar şi să se deplaseze la conferinţele climatice cu yacht-urile lor modeste şi privat jet-urile lor smerite, care nu consumă mai mult combustibil decât 10.000 de autoturisme cu motoare termice.

E de vise rele? Este, dar este un viitor care se instalează mâine, iar nu peste cinci ani ...