Dragnea s-a detonat cu statul subteran

Fostul puternic preşedinte al Partidului Social Democrat s-a detonat într-un dialog cu Anca Alexandrescu la Realitatea Plus. A făcut-o într-un mod cu totul şi cu totul neaşteptat. A luat în braţe statul subteran şi s-a aruncat în aer cu el. Fără a se menaja pe sine. A devoalat mecanismele cancerigene prin care se iau marile decizii politice. Iar asta nu poate rămâne fără urmări.

Una dintre istoriile mărturisite de Liviu Dragnea pare halucinantă. Aflat în plină glorie, după o victorie electorală fără precedent a Partidului Social Democrat, Liviu Dragnea relatează cum, chiar în seara în care ar fi trebuit să-şi sărbătorească spectaculoasele rezultate electorale împreună cu colegii săi, a fost invitat acasă la Vasile Dîncu. În sufrageria acestuia. Şi s-a dus. Iar acolo, ce să vezi? Se mai aflau două persoane: Eduard Hellvig şi Florian Coldea. Şi au petrecut până dimineaţa. Dar nu doar au petrecut.

Eduard Hellvig era la acea dată unul dintre cei mai importanţi consilieri de la Cotroceni ai preşedintelui Klaus Iohannis. Nu ajunsese încă şeful Serviciului Român de Informaţii. Şi nu era deci în situaţia de a-i face vânt temutului Florian Coldea. Iar Florian Coldea chiar era de temut. Conducea cu o mână de fier SRI. Mai ales după ora 11.00 când, conform altei dezvăluiri a lui Dragnea, titularul Serviciului, George Maior, se "împrietenea cu paharul". O invitaţie acasă la Dîncu avea sens. Vasile Dîncu fusese întotdeauna un apropiat al Partidului Social Democrat şi mai jucase şi în trecut roluri la vârf, atât în plan politic, cât şi în guvernele PSD. Prezenţa acolo a lui Eduard Hellvig, în calitatea sa de consilier al preşedintelui Klaus Iohannis, putea şi ea să aibă sens. În definitiv, acesta era un vector important al jocului de la Cotroceni, dar şi un purtător de cuvânt al instituţiei. Şi se punea problema, după victoria PSD în alegeri, a desemnării unui candidat pentru funcţia de premier. Conform regulii jocului, acest candidat trebuia să provină din rândul PSD. Iar Vasile Dîncu a fost socotit de către Klaus Iohannis candidatul potrivit pentru acel moment. Un universitar apreciat de clujeni şi nu numai. Un personaj care lucrase cu un succes recunoscut sub guvernarea Năstase. Un politician care nu crea animozităţi şi nu stârnea controverse. Şi, cu dimensiunea sa de specialist de primă mărime în ştiinţele sociale, ar fi fost desigur agreat şi de către factorul extern. În plus, Vasile Dîncu a fost permanent extem de apropiat la vârf şi de oamenii din servicii. De altfle, fusese profesor şi deţinea funcţii de conducere în Academia de Informaţii "Mihai Viteazul". Care funcţiona şi ca cea mai importantă şcoală de acoperiţi. Era agreat încă din alte timpuri şi de către Klaus Iohannis. Dacă Vasile Dîncu dorea cu adevărat să ajungă premier, era firesc ca, pe lângă diligenţele pe care urma să le facă direct, apelând la puternicul Liviu Dragnea, să încerce, utilizându-şi întregul armament din dotare, să recurgă şi la o recomandare în acest sens din partea preşedintelui Klaus Iohannis. Până aici, totul este logic.

Dar la respectiva întâlnire, care a durat mult, pe tot parcursul nopţii, până în zorii zilei următoare, a participat şi Florian Coldea. Acesta era şeful operativ al Serviciului Român de Informaţii, iar în jurul lui deja plutea din ce în ce mai persistent aura statului subteran. Nu mai era de mult un zvon. Toţi cei avizaţi ştiau că Florian Coldea avea pâinea şi cuţitul. Încă de pe vremea preşedintelui Traian Băsescu. Că tăia şi spânzura. Nu numai în ceea ce priveşte activitatea Serviciului Român de Informaţii, care s-a distins în mod deosebit în documentarea şi capturarea numeroşilor spioni care mişună pe teritoriul României. Sau a teroriştilor cu care te întâlneşti la tot pasul, dar numai lucrătorii SRI sunt capabili să-i detecteze. Florian Coldea conducea cu o mână de fier statul subteran. El decidea cum să se desfăşoare cele mai sensibile anchete penale. Fie că ele se produceau în tabăra amicilor puterii, fie că se produceau în tabăra inamicilor puterii. Tot el hotăra dinainte care trebuie să fie verdictul judecătorilor. Aşa cum, conform relatării lui Dan Andronic, a decis şi în ceea ce mă priveşte cum să fiu aruncat după gratii, după ce "din greşeală" instanţa mă declarase nevinovat pentru o faptă pusă cu mâna de o procuroare care-şi făcuse cărare la Traian Băsescu, aşa cum relatează chiar fratele ei. Ei bine, acest personaj, Florian Coldea, a participat şi el, în sufragerie, la seara de taină. Când lui Dragnea i s-a cerut ca poziţia de premier să-i fie oferită lui Vasile Dîncu. După care, prefăcându-se că strâmbă din nas, preşedintele Klaus Iohannis urma să-l nominalizeze. Iar majoritatea parlamentară să-l valideze. Curat stat subteran.

Din cine ştie ce motiv, pe care Dragnea îl păstrează încă secret, acesta, deşi discuţia a avut loc până în zori, nu a spus "da". Dar nu a spus nici "nu". Astfel încât a urmat o a doua rundă de negocieri, tot printre sticle şi pahare, de astă dată în sufrageria preşedintelui PSD. La Dragnea acasă. O "negociere" la fel de lungă şi soldată tot cu un eşec.

Spectaculoasa victorie în alegeri a PSD nu a mai putut fi astfel fructificată de către Palatul Cotroceni şi de către Serviciul Român de Informaţii, în ciuda relaţiilor de prietenie cu Liviu Dragnea. Acesta devenise la rândul său, prin votul dat cu bună credinţă de cei mai mulţi dintre cetăţenii României, prea puternic şi scăpase de sub control. Din momentul victoriei în alegeri nu mai era dispus să meargă de Crăciun la SRI cu ofranda sub formă de porc şi să extragă cu mâna lui şoriciul pentru mai marii statului subteran şi, fireşte, pentru Laura Codruţa Kovesi, care a condus pe rând Parchetul General şi DNA. Voia Liviu Dragnea să facă aşa cum îl taie capul. Ceea ce s-a şi întâmplat. Motiv pentru care a şi fost crucificat. Şi, în cele din urmă, aruncat după gratii.

Sunt însă necesare câteva întrebări, la care aflarea răspunsului este la fel de necesar.

1). Cum de a ales Dragnea ca, în loc să-şi sărbătorească victoria în alegeri cu colegii săi de partid, să meargă în sufrageria lui Vasile Dîncu? Îi era acestuia dator cu ceva? Era dependent în vreun fel de Dîncu? Dacă nu, atunci de ce nu l-a contrainvitat pe Dîncu la o chermeză cu colegii de partid, care ar fi fost cât se poate de firească? Şi pe parcursul căreia, tot în mod firesc, ar fi putut ca împreună să decidă, înainte de a fi consultat oficial forumul de conducere al partidului, care este cel mai potrivit candidat pentru poziţia de premier?

2). Ce căuta în respectiva ecuaţie Florian Coldea? Nu este aceasta cea mai clară dovadă a existenţei statului subteran? Avuseseră loc alegeri. Cel puţin aparent, democratice. Poporul se pronunţase. Cum de Dragnea a acceptat, fie şi doar aparent, fie şi doar simulând, să întoarcă spatele poporului şi să negocieze o desemnare care, chiar dacă s-ar fi dovedit bună, nu ar fi respectat regula jocului democratic? Cum de şi-a putut permite ,dacă nu ar fi funcţionat statul subteran cu toate motarele ambalate la maximum, acest Florian Coldea să încerce să tragă golul final la capătul unor alegeri democratice? Nu care cumva pusese şi el umărul, împreună cu serviciul secret pe care îl conducea, la această victorie în alegeri a PSD? Sau avea instrumente de şantaj împotriva lui Dragnea?

3). Dacă Dragnea a fost surprins de prezenţa lui Coldea, dacă a fost şocat, aşa cum lasă astăzi impresia, de oferta care i s-a făcut, de ce nu a părăsit de îndată, dând cu pumnul în masă, cinstita adunare? Sau, mă rog, de ce nu a procedat ceva mai elegant, şi ar fi plecat după o oră-două, fără a da cu pumnul în masă? Şi cum se face că a lăsat negocierea deschisă, invitându-i pe participanţii la prima sufragerie la o nouă întâlnire înşurubată cu prima, chiar în ziua următoare, în propria sufragerie? Se temea Dragnea atât de mult de Coldea, încât simţea nevoia ca, refuzându-l, să o facă în vârful picioarelor, nezgomotos şi cât se poate de paşnic? Refuzând să-l pună premier pe Dîncu, a acceptat altceva a schimb?

4). De ce Liviu Dragnea face abia acum asemenea cutremurătoare dezvăluiri? Se răzbună pentru că a fost, printr-un abuz, aruncat după gratii şi eliminat de la vârful PSD, poziţia sa reală fiind acum preluată tocmai de către Vasile Dîncu, Marcel Ciolacu fiind doar o marionetă? Sau simte că va primi noi lovituri din partea statului subteran şi încearcă să le prevină, sugerând că este gata să devoaleze şi fapte mult mai grave, care ar putea implica şi persoane care, în prezent, nu sunt scoase pe tuşă? În cât timp vom afla oare răspunsul la aceste întrebări? Ne aflăm într-un moment politic pe cât de tensionat, pe atât de interesant, poate chiar un moment de inflexiune sau de resetare, astfel încât un răspuns nu ar fi decât benefic. Chiar dacă Dragnea vrea cu adevărat să facă un nou partid sau intenţionază doar să construiască un levier, ce ar putea fi utilizat, în funcţie de necesităţi, împotriva sau în sprijinul lui Vasile Dîncu, care, încă o dată repet, este în acest moment conducătorul real al PSD.

Sau, cine ştie? Poate că tocmai Vasile Dîncu este viitorul prezidenţiabil PSD.