Dumitru Chisăliţă, AEI: "Cererea UE de biocombustibili tradiţionali se va reduce la jumătate până în 2050"

Decarbonizarea transportului rutier din UE va avea un impact din ce în ce mai mare asupra cererii de combustibili fosili şi biocombustibili, în special după 2030. Perspectivele pe termen lung pentru biocombustibili, după 2045, nu par promiţătoare, deoarece scăderea aşteptată a cererii este probabil să încurajeze companiile de biocombustibili să caute pentru utilizări alternative pentru produsele lor, arată un nou raport de cercetare de la Rabobank (companie multinaţională olandeză de servicii bancare şi financiare), spune Dumitru Chisăliţă, Preşedinte Asociaţia Energia Inteligenta (AEI).

Potrivit sursei citate, calea către decarbonizare în transportul rutier în UE va necesita o abordare cu mai multe faţete care, pe lângă biocombustibilii tradiţionali, include şi utilizarea energiei electrice regenerabile, a hidrogenului verde şi a altor biocombustibili avansaţi. Acest lucru, împreună cu reglementările care interzic vânzarea de maşini cu motor cu ardere internă din 2035, vor înlocui încet flota de vehicule şi vor avea un impact negativ asupra cererii de combustibili fosili şi biocombustibili tradiţionali încă din 2030, cu un impact mai mare după 2035.

"În conformitate cu eforturile globale de a limita încălzirea globală la 1,5 °C până la 2 °C, UE îşi propune să devină neutră din punct de vedere climatic, obţinând în acelaşi timp emisii nete de GES zero până în 2050. Comisia Europeană a propus un plan de pachete, "Fit pentru 55, pentru a reduce emisiile de gaze la cel puţin 55% până în 2030, comparativ cu 1990.

Sectorul transportului rutier este un mare contributor al emisiilor de GES, reprezentând 22% din ponderea totală a emisiilor din întreaga industrie din UE. Aceasta explică necesitatea unor politici mai stricte în acest sector, în special pentru autoturisme, care reprezintă 61% din emisiile din transportul rutier. Ţinta de reducere propusă pentru sectorul transporturilor este de 13%.

Calea către decarbonizare în UE este orientată către electrificarea parcului auto şi utilizarea hidrogenului regenerabil sau ecologic în vehiculele grele şi comerciale. Sursele regenerabile de energie în transporturi contribuie la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi a dependenţei de combustibilii fosili.

Electrificarea şi adoptarea hidrogenului în transportul rutier vor avea un impact negativ asupra cererii de combustibili fosili şi biocombustibili tradiţionali, mai ales după 2030. Pe termen scurt până în 2035, având în vedere reglementările europene, cantităţile de biocombustibili tradiţionali vor creşte, dar odată cu creşterea ratei de înlocuire a vehiculelor diesel, că cererea de motorină şi biomotorină va scădea.

Pe de altă parte, cererea de benzină şi bioetanol este de aşteptat să crească şi să se menţină această creştere deoarece rata de înlocuire a autovehiculelor pe benzină va dura mai mult", precizează Preşedintele AEI.

Un declin mai abrupt se va arăta în anii următori, pe măsură ce noile tehnologii încep să înlocuiască vechiul parc de vehicule.

Până în 2030, ne aşteptăm ca cererea de motorină să fie cu 10% sub nivelul din 2020, iar bioetanolul să scadă cu 5%. Până în 2050, cererea de biocombustibili tradiţionali va fi cu mai mult de jumătate mai mică decât nivelul din 2020.

Cererea în scădere pentru biomotorină nu se va traduce în aceeaşi măsură într-o cerere în scădere pentru materiile prime. Eliminarea treptată a uleiului de palmier în producţia de biocombustibili din UE până în 2030 probabil va stimula o competiţie între uleiul de rapiţă şi uleiul de gătit uzat pentru a umple golul. Creşterea cererii de etanol până în 2025 ar trebui să beneficieze majoritatea jucătorilor de etanol şi materiile prime ale acestora. Declinul său ulterior ar avea un impact similar asupra materiilor prime, cu excepţia etanolului celulozic, care ar trebui stimulat să crească, deoarece este considerat biocombustibil avansat.