"După chipul şi asemănarea"

Anexa 1

Efortul de generaţii, din antichitatea adâncă şi până astăzi, de explicitare a Sfintelor Scripturi, de cugetare asupra lor şi de atribuire de înţelesuri îşi găseşte imboldul literar primordial în unitatea (sau acordul) umanităţii cu divinitatea, stabilită de versetul 26 al primului Capitol din Geneza.

Dar importanţa lui nu se limitează la atât, căci "Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră" postulează nu doar potenţialul spiritual al fiinţei umane, ci şi scopul creaţiei lui Dumnezeu, propoziţia putând fi interpretată ca imperativă - o Poruncă care obligă la asigurarea statutului - sfânt - al omului, de fiinţă spirituală.

Împărăţia lui Dumnezeu este imaginată aici ca urmărind actualizarea potenţialului spiritual al omului, în implicitul respect al acestei Porunci.

Versetul poate fi reformulat ca teză fundamentală, astfel: "Omul are statut de fiinţă spirituală", ceea ce, ţinând seama de originarea într-o Poruncă, nu este o propoziţie constatativă şi nu este doar normativă, ci reclamă ridicarea din potenţial, în actual.

Această teză centrală o atribui conceptului de "Împărăţie a lui Dumnezeu", structurând Poruncile în jurul ei, astfel încât să o Împlinească prin concurenţa lor, într-o Declaraţie.

Alegerea este personală, dar nu arbitrară, pentru că:

- 1) Exprimă o aspiraţie generală.

- 2) Corespunde unei interpretări plauzibile a declaraţiei Lui Iisus Cristos, citată de Ioan:3: "3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu."

Răspunsul lui Iisus poate fi suspectat că se referă la Geneza:1: "26. Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră", în care omul primeşte potenţialul să reflecte imaginea lui Dumnezeu, iar atunci când chiar o face, contează ca o a doua naştere.

Subliniez că Iisus nu spune că "naşterea de sus" asigură intrarea în Împărăţia lui Dumnezeu, ci doar vizibilitatea ei şi, prin urmare, este vorba despre o "naştere" de natură spirituală, implicând atât raţiunea, cât şi trăirea.

Ideea unei Declaraţii pe baza Poruncilor, totuşi, nu este vreo originalitate, deoarece unii autori privesc Tora ca pe o "constituţie evreiască".

Având în minte caracterul absolut al incognoscibilităţii lui Dumnezeu şi caracterul relativ al "îndumnezeirii omului" (scopul creştin), într-un proces progresiv de reflectare a Lui, construcţia conceptuală a "Împărăţiei lui Dumnezeu" poate să folosească instrumentele pe care le pun la dispoziţie disciplinele gnoseologiei, ca un act cultural de pietate.

Anexa 2

Intelegerea suplimentară/ Binah Yeseirah

Potenţialul spiritual deschis de versetul "26. Să facem om după chipul şi asemănarea Noastră" (Geneza:1) este susţinut de versetul imediat următor" 27. Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie", care, pe lângă grija să nu discrimineze între masculin şi feminin, poate primi înţelesuri mai ample, de pildă că ar putea fi presupusă o feminitate a lui Dumnezeu, sub numele de "Shekinah" (care este de genul feminin).

Cabala a dezvoltat ideea de feminitate a Shekinah.

Termenul "Shekinah" provine din rădăcina ebraică שָׁכַן (shakan), care înseamnă "a locui", "a se aşeza" sau "a rezida". În tradiţia biblică, Shekinah este adesea asociată cu manifestările tangibile ale prezenţei divine, cum ar fi norul care a acoperit Tabernacolul sau flacăra care a ars în rugul aprins fără a-l consuma, pe care l-a văzut Moise. Tabernacolul şi, mai târziu, Templul din Ierusalim, sunt considerate locurile unde Shekinah a locuit în mod special.

În ceremonia de primire a Sabatului, există tradiţia să "întâmpine" Shekinah, ca pe o mireasă care vine să se alăture mirelui, ceea ce antrenează versetul "5. Dacă cineva şi-a luat femeie de curând, să nu se ducă la război şi să nu i se pună nici o sarcină; lasă-l să rămână slobod la casa sa timp de un an, să veselească pe femeia sa pe care a luat-o". (Deuteronomul:24)

Dincolo de înţelesul direct al versetului, care porunceşte eliberarea mirelui de orice altă preocupare decât să-şi facă mireasa fericită, se întrezăreşte o legătură cu "Binah Yeseirah" (Înţelegere Suplimentară), pe care Talmudul (in Niddah 45b, citindu-l pe Yehuda Ha Nasi), o atribuie femeilor: "Aceasta ne învaţă că Sfântul, Binecuvântat să fie, a dat femeii o înţelegere [bina] mai mare decât cea a bărbaţilor".

Alocarea acestui an lipsit de griji, pentru a fi cu soţia nu este doar un act de iubire sau de datorie familială, ci şi o oportunitate spirituală profundă pentru bărbat sa se conecteze cu divinul feminin.

În primul an de căsnicie, Deuteronomul 24:5 scuteşte bărbatul de război, dar şi de muncile legate de război, iar, conform cu interpretarea unor exegeţi, îl scuteşte şi de taxe şi impozite: "Va fi liber", spune Bekhor Shor (cca. 1145 - cca. 1195).

Este un fel de "An Sabatic personal".

Eliberarea de grijile cotidiene este condiţie a împlinirii spirituale.

Ideea de eliberare figurează în prima Poruncă a Decalogului şi revine şi revine, ca un leitmotiv la sfârşitul a numeroase Porunci ale lui Dumnezeu, semnalându-le caracterul spiritual.

(Va urma)