Economii la viaţă

Guvernul a dezbătut în ultimele zile problema reducerii concediului maternal şi indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Opoziţia din sânul coaliţiei de guvernământ şi calculele politicianiste au dus la mai multe amânări ale deciziei finale. Furia tăierii cheltuielilor începe să facă victime. Bolnavii sunt condamnaţi la moarte, iar natalitatea nu mai este încurajată absolut deloc. În cea mai primitivă dintre societăţi, grija pentru viaţă este pe primul plan, cu atât mai mult se aşteaptă acest lucru de la un popor majoritar creştin.

Uneori se pot comite crime din incompetenţă sau din cauza unei logici fracturate. Oricât de mare ar fi criza şi oricare ar fi calculele economice făcute de actualul guvern, există măsuri care nu ar trebui luate sub nicio formă.

Concret, bolnavii de SIDA sunt condamnaţi la moarte pentru că statul nu le mai poate da medicamente. În mai multe judeţe, aceştia au fost practic obligaţi să întrerupă tratamentul care îi ţinea în viaţă. S-a ajuns la această situaţie greu de imaginat deoarece banii pentru medicamente s-au terminat, iar Ministerul Sănătăţii nu a suplimentat fondurile. Aceste întreruperi fac ca la reluare tratamentul să fie mult mai scump. Situaţia este cu atât mai dramatică în cazul acelora care s-au îmbolnăvit chiar în spitale - sistemul care i-a condamnat refuzându-le acum şi tratamentul. Şi bolnavii de cancer se confruntă cu o situaţie similară.

Pe aceeaşi linie se înscriu şi măsurile care vizează reducerea concediului maternal şi ajustarea indemnizaţiei pentru creşterea copilului. Condamnarea la "nenaştere". După un prim anunţ al ministrului Botiş, întâmpinat cu ostilitate chiar în propriul partid, în ultimele zile s-a discutat aprins pe marginea a trei propuneri legate de acest subiect sensibil. Măsurile accentuează reducerea natalităţii, care şi aşa a scăzut în mod constant (în ultimii 15 ani populaţia ţării noastre s-a redus cu 1,5 milioane de locuitori).

Potrivit datelor Ministerului Finanţelor, 198.000 de persoane sunt în prezent în concediu maternal, din care peste 90.000 au un copil cu vârsta de până la un an. Dacă Guvernul ar fi aprobat măsura propusă de FMI de a reduce durata concediului maternal la un an, atunci 100.000 de mame aflate în concediu maternal nu ar mai fi primit anul viitor indemnizaţia pentru creşterea copilului. Potrivit legislaţiei muncii, pot solicita acordarea indemnizaţiei de creştere a copilului doar persoanele care au realizat venituri profesionale impozitate o perioadă de 12 luni în ultimul an anterior datei naşterii copilului. În varianta propusă de minis-trul Muncii, Ioan Botiş (ca mamele aflate în concediu de creştere a copilului să primească timp de un an 85% din salariu şi apoi să fie încurajate să se întoarcă la serviciu, primind 500 de lei lunar, timp de încă 12 luni), economia realizată la buget s-ar ridica la 465 milioane de lei. Suma poate părea mare, dar privind situaţia din punct de vedere moral, nu este. Discuţiile sunt departe de a fi fost finalizate în ceea ce priveşte acest subiect.

Firesc, se naşte o întrebare: dacă statul nu poate avea grijă de copii şi bolnavi, atunci cum îşi mai justifică existenţa?