Suspendarea preşedintelui Traian Băsescu a readus în atenţia opiniei publice Curtea Constituţională a României (CCR).
Toată lumea a aşteptat avizul CCR: susţinătorii preşedintelui - cu speranţa obţinerii unui atu în campania care urmează, iar adversarii - conştienţi că un aviz, fie el numai consultativ, poate spăla sau murdări ireversibil obraji politici.
Ce mai freamăt, ce mai zbucium!
Urmate de o fâsâială pe măsură, pentru că, în ciuda clarităţii textului din Constituţie, Curtea "a dat-o remiză"!
Fiind o acţiune pur politică, suspendarea este uşor de înţeles în logica politică, dar greu, chiar imposibil, de argumentat constituţional.
Tocmai de aceea, arbitrul de ultimă instanţă, CCR, ar trebui să fie imun la influenţele politicului şi administrativului.
Ceea ce, din păcate, nu este cazul, pentru că CCR este o instanţă numită politic, în mod egal de către Preşedinte, Camera Deputaţilor şi Senat, iar numirea politică a unei Curţi, cel puţin în România, nu duce la independenţă.
• Încovoierea politică a Curţii
Cum poate să ajungă cineva judecător la Curtea Constituţională a României?
În Constituţie scrie că "Judecătorii Curţii Constituţionale trebuie să aibă pregătire juridică superioară, înaltă competenţă profesională şi o vechime de cel puţin 18 ani în activitatea juridică sau în învăţământul juridic superior."
Este incredibil, dar adevărat: componenţii CCR nu trebuie să fie magistraţi de carieră!
Orice jurisconsult poate accede în instanţa care tranşează conflictele între instituţiile puterii în statul român; condiţia sine qua non este să fi servit conştiincios interesele vreunui partid; să fie clar că se poate conta pe omul acela!
CV-ul preşedintelui CCR este ilustrativ: consilier juridic la COMAT şi BJATM Bistriţa (1980-1989), avocat în baroul Bistriţa (1990-2007) şi - decisiv! - deputat (2004-2008).
De regulă, judecătorii CCR sunt foşti parlamentari, care s-au evidenţiat mai degrabă prin obedienţă decât prin iniţiative, iar Ion Predescu, Acsinte Gaspar sau Puskas Zoltan - dintre actualii, sau Petre Ninosu ori Nicolae Cochinescu - dintre foştii, exemplifică perfect această teză.
CCR este o poiană paradisiacă, în care nişte rinoceri politici pasc cele mai mari salarii din întreg sistemul bugetar (generatoare şi de pensii pe măsură).
De aceea, nu este de mirare că CCR fie acţionează sub imperiul presiunilor politice, fie nu are curaj să exprime o poziţie clară, care să aibă caracter de precedent pentru cazuri similare.
În repetate rânduri, Curtea a dovedit că e influenţată de presiunile politice, nu numai în cazuri de conflict inter-instituţional, ci şi în cazuri în care ar fi trebuit să apere principii generale ale dreptului (dreptul la proprietate şi garantarea proprietăţii).
Independenţa puterii judecătoreşti este - alături de modernizarea şi simplificarea legislaţiei, integritatea şi corectitudinea judecătorilor, termene rapide în procese - o condiţie fundamentală a unei societăţi bine guvernate, într-un stat de drept. Separaţia autentică a puterilor în Stat poate fi realizată numai prin delimitarea clară a celor trei puteri ale Statului - Legislativă, Executivă şi Judecătorească - şi prin stabilirea unui sistem de verificare şi de echilibru între ele.
• Recuperarea separaţiei
Soluţia, simplă şi evidentă, rezidă în suprimarea Curţii Constituţionale şi preluarea atribuţiilor ei de către o secţie specială a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ai cărei judecători sunt magistraţi în adevăratul sens al cuvântului, iar numirea lor este făcută prin intermediul Consiliului Superior al Magistraturii, fără intervenţia celorlalte puteri ale Statului.
S-ar reveni, astfel, la sistemul de control al constituţionalităţii, conform tradiţiei româneşti, ce începe la 1912: puterea judecătorească ordinară examina constituţionalitatea legilor.
În plus, pentru degrevarea justiţiei de problemele inerente unui regim semiprezidenţial, bine ar fi ca România să adopte un regim parlamentar raţionalizat.
1. fără titlu
(mesaj trimis de ioan în data de 10.07.2012, 04:10)
Stimate domnule Radu Sarbu,
Va felicit pentru articol ! Mi se pare foarte oportun.
Din pacate aceste demersuri vizavi de redefinirea CCR cred ca trebuie initiate de societatea civila.Avem nevoie probabil de o noua Constitutie.
Inca ceva.De ce sa ma duc la vot ca sa votez un Presedinte nejucator?
Daca se doreste sa fie nejucator,atunci sa fie scutit poporul sa mearga la vot.
Cu stima.
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 10.07.2012, 08:12)
Corect. Si eu vreau un Presedinte jucator si un regim parlamentar rationalizat; la sange!
1.2. Apropo de nimic (răspuns la opinia nr. 1.1)
(mesaj trimis de Gun în data de 16.08.2012, 12:40)
Corect ? N-ai inteles nimic. Regim parlamentar (fie si rationalizat) exclude presedinte jucator.
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1.2)
(mesaj trimis de anonim în data de 03.02.2015, 18:24)
L-ai impuscat.
2. Nu cred in actualul parlament si actualele Partide
(mesaj trimis de Costica în data de 28.08.2012, 00:28)
Nimic din actiunile parlamentului , ale parlamantarilor si ale sefilor lor nu sunt pentur romani. ci pentur ei si gastile ce ii sustin. este institutia cu cea mai mca incredere. stim prea bine cat de usor isi vand votul parlamentarii - apropo, de aia va e frica de Basescu, ca dupa alegeri va face pre multi "noi parlamentari" sa schimbe tabara si va lasa mofluzi ca in 2009.
Cred in parlament unicameral.
Cred in functia prezidentiala care sa tina macar putin in frau desfraul parlamentarilor.
Cred in CC nepolitizata- asa cum bine va sta, loviti in CC cand va convine dar v-ati folosit de ea sa opriti legile care nu va conveneau...Si v-ati folosit din plin de politizarea CC pana in 2010!!! NU aveati niciodata ceva de reprosat CC-ului pana nu v-a invalidat porcaria...cat v-a slujit a fost buna...
3. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 25.12.2012, 14:39)
Numirea prin intermediul CSM?E o gluma, nu?! CSM nu e aservit politic?
4. fără titlu
(mesaj trimis de Iocan în data de 03.02.2015, 18:25)
Titlul corect: Poiata rinocerilor.......