Eşecul mogulului diliu

Eşecul lui Dinu Patriciu în presă a avut nevoie de unsprezece luni pentru confirmare faptică trecând de la editorialul fanfaronard "Presa face bani" (publicat, sub semnătură proprie, la 7 ianuarie), la concedieri masive şi reduceri de salarii la 24 noiembrie.

Conducerea trustului " Adevărul" a decis săptămâna trecută (potrivit site-ului reportervirtual.ro) reducerea fondului de salarii cu 25%, atât prin concedierea unor salariaţi, cât şi prin tăierea salariilor. Oamenii concediaţi vor avea contractele desfăcute începând cu 1 ianuarie, iar aplicarea reducerilor salariale va fi făcută de la mijlocul lunii decembrie sau de la începutul anului viitor. Toate departamentele vor fi afectate de aceste măsuri de criză, mai puţin personalul adus pentru televiziune şi şefii numiţi în ultimele luni.

Marţi, de la ora 12.00, cei care se aflau pe listele de concediere au fost chemaţi la Personal, unde li s-a spus că vor primi trei salarii compensatorii dacă pleacă din acea zi. Cele trei salarii compensatorii înseamnă doar banii de pe Carnetul de Muncă, mai exact 900 de lei pentru cei fără studii superioare şi 1.200 de lei/lună pentru cei cu facultate. Conform promisiunii angajatorului, banii vor fi viraţi pe 5 ianuarie 2011. Alţi salariţi au susţinut că au primit promisiunea că vor încasa şi banii de pe drepturile de autor. Angajaţii care nu au fost restructuraţi trebuie să se aştepte la tăierea lefurilor cu 10%. Disponibilizările nu au fost făcute pe motive care să ţină de neîndeplinirea sarcinilor, ci oamenii au fost presaţi să semneze încetarea contractului cu acordul părţilor.

Interesantă este perioada în care se fac aceste tăieri de salarii şi disponibilizări. Anul trecut, în aceeaşi perioadă, au fost închise ziarele Cotidianul, Business Standard, Ziua şi Gardianul, fiind lăsaţi pe drumuri, în prag de sărbători, sute de ziarişti.

Măsurile de acum se află în violent contrast cu optimismul sfidător afişat de Dinu Patriciu, la începutul anului. Cităm din editorialul său "Presa face bani": "Şi totuşi, dacă anul trecut am triplat cifra de afaceri, anul acesta ar trebui să o dublăm. Mulţi îşi freacă mâinile. Mogulul e diliu. O să-şi piardă banii. (< Câinele moare de drum lung şi prostul de grija altuia >, zice românul.) Alţii, serioşi şi înţelepţi, zic că presa scrisă moare. Babele şuşotesc că o să ne meargă rău. Un trust de presă n-ar putea rezista fără o televiziune.(...) Câteva sute de jurnalişti sunt antrenaţi să lucreze într-o mare echipă. Acum scot într-un tiraj zilnic de 1.100.000 de exemplare peste 50 de produse publicistice. Asta este o fabrică de conţinut. El trebuie să ajungă la public pe toate canalele. Fie că ele îţi aparţin sau nu. Şi pe internet, într-o mare de informaţii gratuite, cea de calitate va începe să coste".

Dinu Patriciu îşi încheie editorialul: "Dumneavoastră o să decideţi dacă am ştiut să fim mai isteţi decât alţii". Noi nu am decis, în schimb, conducerea "Adevărului", da, a decis: nu, nu sunt mai isteţi decât alţii...

• Strategia de viitor, decisă în excursii exotice

E de referinţă faptul că board-ul "Adevărul" organizează excursii exotice pentru a pune la cale strategia pentru viitor. Chiar Dinu Patriciu scria: "Zbor undeva în mijlocul Braziliei, mă întâlnesc cu oamenii care conduc editorial trustul < Adevărul >. A devenit o tradiţie ca în fiecare iarnă să ne ascundem câteva zile departe, ca să plănuim ce vom face la anul. De altfel, ştiu de mult că pentru ca o echipă să funcţioneze din când în când o strângi la un loc. Englezii numesc asta, aşa de frumos, < brain storming >. Acum doi ani, în Caraibe, ne sfătuiam cum să structurăm primul ziar quality din ţară întins pe 64 de pagini, primul tabloid de 32 de pagini, altfel decât celelalte, şi ce titluri să mai adăugăm familiei Adevărul. Anul trecut, în Australia, ne-am adunat într-un mic hotel agăţat deasupra unui canion din Munţii Albaştri".

Bănuim că, în Munţii Albaştri, board-ul "Adevărul" nu a prevăzut să concedieze 65 de oameni, la 24 noiembrie.

• Dezvăluirile unui restructurat de la Adevărul Holding

"Sunt una dintre cele peste 65 de persoane date afară de la unul din ziarele Adevărul Holding. Nu port nimănui pică pentru decizie, dar vă rog să-mi oferiţi spaţiu pentru a expune nişte idei obiective.

1. Am semnat hârtiile de încetare a relaţiilor contractuale de comun acord. Altfel, riscam să rămân fără niciun ban după ce luam salariul pe luna noiembrie: toată lumea avea perioada de proba 30 de zile, după ce a fost obligată sa semneze < noile > contracte cu ADH la începutul lunii. Astfel, angajatorul ne-a oferit două opţiuni: ne dădea afară de mâine (n.r. ieri) - după expirarea perioadei de probă, sau ne dădea afară tot de mâine, dar cu trei salarii compensatorii menite să mai îndulcească amarul concedierii. E clar că toată lumea a ales a doua variantă.

2. Am înţeles faptul că firma cheltuie şi în 2011 cu angajaţii acelaşi bu-get de salarii. Din cauza taxelor mărite de Guvern, pentru a se menţine bugetul trebuie tăiat de la angajaţi fie prin scăderi, fie prin concedieri.

3. Un lucru greu de înţeles de către TOATĂ lumea din redacţii, în contextul în care s-au tăiat şi paharele de plastic pentru dozatoarele de apă, este luxul în care se plimbă mulţi şefi şi sefuleţi apăruţi de nicăieri o dată cu noua conducere. Mai precis, există în parcare circa 60 de limuzine Volvo S40, Mazda CX7, Skoda Superb, BMW X3 şi X5, VW Passat şi Touareg, Ford Kuga, Audi A6 si Q5 pe care le au în uz aceştia. Unii dintre ei chiar au nevoie de ele pentru că reprezintă compania la întâlniri importante. Alţii însă le folosesc în proporţie de 90% în interes personal, pentru că programul lor înseamnă doar munca în birou. Toate aceste maşini consumă tone de combustibil şi generează cheltuieli conexe uriaşe cu noile impozite (un Touareg sau un Q7 înseamnă dări la stat de peste 4.000 RON anual), cu asigurări şi cu întreţinere. De ce e nevoie de scaune de piele şi tot felul de alte gadgeturi de mii de euro? Criza ar trebui să aducă şi solidaritate, pentru că pielea de pe scaunele a 2-3 maşini înseamnă leafa pe un an a unui redactor simplu. De ce nu se stabileşte un standard decent la nivelul firmei, astfel încât, de pildă, membrii boardului să aibă dreptul la ceva de clasă medie, redactorii-şefi la un auto compact (Golf, Octavia, Kia Ceed) etc? Toate aceste abuzuri asupra bunului-simţ (că tot criticăm toată ziua risipa politicienilor) sunt în totală contradicţie cu parcul auto format din 10 maşini Dacia Logan (cu peste 150.000 km la bord, fără cauciucuri de iarnă etc.) pe care "se bat" redacţiile celor trei ziare plus oamenii de la reviste.

4. O altă mare nedreptate este apariţia acestei Divizii TV, în care sunt vreo 20 de angajaţi dintre care 16 sunt şefi! Din ăştia, 10 au maşini de serviciu! Toţi aceşti oameni nu fac absolut nimic toată ziua, în afara editării unor aşa-zise jurnale care apar pe site, dar la care muncesc pe brânci tot redactorii de la ziare care şi aşa nu-şi mai văd capul de treabă. Pentru ce atâtea milioane de euro cheltuite dacă la o aşa infrastructură totuşi de bună calitate nu există şi angajaţi specializaţi în TV (prezentatori, editori, reporteri), care e o meserie diferită de cea de presa scrisă.

5. Este penibil şi halul în care ţin şefii şedinţa de board, cu mâncăruri alese aduse cu camionul de la Crowne Plaza, de ne lasă gura apă în toată firma. Este complet jignitor la adresa salariaţilor cu 14-15 milioane pe lună ca aceşti şefi să se îndoape în faţa lor cu creveţi, fripturi şi fel de fel de antreuri de fiţe, în timp ce angajaţii se umflă cu chipsuri sau trag o zi întreagă de câte o juma de Cola. Mai poate crede cineva în necesitatea economisirii, în tăieri de costuri, sau în raţionalizarea apei de la WC-uri ori colectarea maculaturii?" (sursa reportervirtual.ro)

• Mogulul diliu

Probabil că, dacă "Adevărul" ar da faliment, atunci Patriciu n-ar ajunge să stea la coada săracilor pentru un blid de fasole. Probabil că "Adevărul" nici nu va da faliment.

Ceea ce se vede, însă, este că nu, nici Munţii Albaştri, nici antreurile de la Crowne Plaza, nici fanfaronada mogulului diliu nu au ajutat ca "fabrica de conţinut" să aibă mai multe "strunguri" (să-i numim aşa pe ziarişti). Trustul nu a reuşit să se adapteze din mers la situaţie.

Nu, bugetul a rămas acelaşi, în pofida afirmaţiei că "Presa face bani", care s-a dovedit doar o glumă proastă.

Aşa cum pare că atât contează presa pentru Patriciu: cât o glumă proastă.