Euro a ajuns mai slab decât francul elveţian

Ieri, în jurul orei 15, raportul euro/franc elveţian se tranzacţiona în jurul valorii de 0,995, motiv de supărare pentru puţinii debitori în franci care au mai rămas în România după programele de restructurare derulate de bănci ori ajungerea la maturitate a vechilor împrumuturi.

Francul a mai fost la paritate cu euro la începutul lunii martie, pe fondul aversiunii la risc declanşate de invazia Rusiei în Ucraina şi abia prin mai 2015 am mai putea găsi închideri apropiate de raportul la care se tranzacţionau ieri cele două valute. Înainte de criza financiară din 2008, în octombrie 2007 mai exact, când toate pieţele erau numai lapte şi miere, iar riscul era subapreciat peste tot, raportul euro/franc era însă de 1,67.

Nu ar trebui să căutam prea mult explicaţii în decizii de politică monetară aşteptate în respectivele zone sau influenţa veştilor din economiile lor, pentru că tot ieri, când se aprecia faţă de euro, moneda elveţiană scădea în faţa dolarului (USD/CHF avea +0,3% când francul depăşea euro), deci tot aversiunea la risc din pieţele de capital ar fi de vină.

De altfel, scădeau şi bursele, metalele preţioase, grâul, petrolul, bitcoinul se apropia ameninţător de 19.000 dolari. Euro avea însă clienţii săi şi urca faţă de monedele emergente, forintul corectându-se, de pildă, ieri cu 1% la un moment dat în faţa euro, deşi în urmă cu două zile Ungaria urcase dobânda de politică monetară de la 5,9% la 7,75%. Sigur, cu excepţia leului, care rămâne ca o stâncă în faţa monedei europene de prin primăvară, nicio veste în plan macro, micro, legată de front sau de inflaţie nereuşind să mai mişte cotaţia euro/leu.

Cu bursa din SUA cochetând cu piaţa bear, cu energia scumpă, spectrul foamei şi dobânzile în creştere abruptă nu ne putem mira că revin la modă refugiile consacrate în caz de turbulenţe, francul elveţian fiind un soi de Rai al investitorilor refugiaţi din zona produselor financiare cu profil mai speculativ.

Să nu luăm însă decizii radicale în aceste zile, piaţa evoluează în cicluri şi reacţiile, când se ating extremele, nu sunt indicate.