Europa a intrat sub spectrul "pietrelor foamei"

Vremea deosebit de caldă şi condiţiile de secetă extremă din Europa au adus la lumină avertismente teribile din trecut.

Associated Press a scris recent că în albia fluviului Elba din Cehia au reapărut pietrele uriaşe cunoscute sub numele de "pietrele foamei", care au indicat, de-a lungul istoriei, venirea unor vremuri grele.

"Când mă vezi, să plângi", scrie pe una dintre aceste pietre, care este considerată a fi cel mai vechi reper hidrologic din Europa. Inscripţia este în limba germană şi este din 1616.

O analiză detaliată a inscripţiilor de pe piatră a fost publicată de cercetătorii cehi în revista "Climate of the Past" în 2013 (n.a. "Droughts in the Czech Lands, 1090-2012 AD", aprilie 2013).

După cum era de aşteptat, consecinţele perioadelor de secetă extremă au fost distrugerea recoltelor, criza alimentelor, însoţită de creşterea accelerată a preţurilor, şi foamete pentru cei săraci.

Pe lângă seceta din 1616, piatra din Elba de lângă oraşul Decin mai conţine inscripţii din anii 1417, 1707, 1746, 1790, 1800, 1811, 1830, 1842, 1868, 1892 şi 1893.

Într-un articol recent din revista Nature au fost comparate perioadele de secetă extremă din Europa în ultimii 250 de ani, iar concluzia autorilor a fost că "perioadele de secetă din secolul 21 au fost extreme, însă nu au fost la fel de îndelungate sau de masive în comparaţie cu cele istorice".

Analistul american Martin Armstrong, care a construit o extraordinară bază de date istorice, a abordat subiectul pe blogul său şi a observat că există o corelaţie între ciclurile solare şi perioadele de secetă extremă (vezi graficul).

Conform datelor de la Observatorul Regal din Belgia, un minim al numărului mediu de pete solare din ultimii 200 de ani, calculat pentru un interval mobil de 11 ani (n.a. durata medie a unui ciclu solar), s-a înregistrat la începutul secolului al XIX-lea, când se observă şi o concentrare a apariţiei "pietrelor foamei".

Estimările de la NASA arată că minimul actualului ciclu solar se va înregistra în 2020, în condiţiile în care s-a înregistrat şi o intensificare semnificativă a activităţii vulcanice la nivel global.

Toate acestea îl determină pe Martin Armstrong să susţină că ne îndreptăm, de fapt, către o perioadă de răcire accentuată a climei în următorii ani.

Deocamdată, Europa se confruntă cu o secetă care ameninţă culturile şi supravieţuirea fermierilor, în special în partea nordică şi centrală a continentului.

La sfârşitul lunii iulie 2018, cotidianul The Guardian scria că "fermierii din nordul şi centrul Europei se confruntă cu distrugerea culturilor şi falimentul, pe fondul celei mai intense secete regionale din memoria recentă".

Ulterior, Le Monde a arătat că fermierii din nordul Europei se confruntă cu o criză acută de furaje, manifestată mai ales în Germania şi Suedia, dar şi în Franţa sau Marea Britanie.

Seceta din Marea Britanie este cea mai gravă din ultimii 80 de ani, în timp ce Suedia a trecut ultima oară printr-o secetă similară în urmă cu 50 de ani.

În aceste condiţii, preţurile produselor alimentare vor înregistra o creştere semnificativă în perioada următoare.

După reacţiile din ultima perioadă, atât din partea autorităţilor cât şi a fermierilor, se pare că nimeni nu a fost pregătit pentru astfel de fenomene extreme, iar soluţia a fost, desigur, lansarea apelurilor pentru ajutoare de stat şi promisiunile că acesta vor veni.

Dar sunt ajutoarele financiare soluţia? Nu şi în opinia profesorului Friedrich Heinemann, directorul unui departament din cadrul Centrului pentru Studii Economice Europene (ZEW).

Heinemann a scris recent că "oferirea unor noi subvenţii pentru fermierii din Germania este o decizie greşită", în condiţiile în care "agricultura germană primeşte deja peste 5 miliarde de euro anual de la UE", iar "fermierilor nu li se cere să facă mare lucru pentru aceşti bani".

În opinia profesorului german, aceste sume ar trebui să fie mai mult decât suficiente pentru acoperirea pagubelor, iar noile ajutoare nu vor face decât să "creeze motivaţii false pentru fermieri".

De ce? Pentru că ajutoarele pentru acoperirea pierderilor "transmit un mesaj greşit, conform căruia profitul din anii buni este al fermierilor, în timp ce pierderile sunt socializate".

Profesorul Heinemann mai subliniază că "multe alte sectoare economice trebuie să facă faţă unor fluctuaţii mari ale vânzărilor şi preţurilor, precum şi schimbărilor structurale, fără a beneficia de ajutoare de la stat".

În condiţiile în care fermierii europeni beneficiază de zeci de ani de subvenţii, "acestea au ajuns să fie considerate un drept", după cum mai scrie profesorul german, iar seceta din acest an ar trebui folosită de autorităţi pentru "introducerea unor reforme reale ale politicii agricole din UE".

Din păcate, şansele de a se întâmpla aşa ceva sunt nule. Parabola biblică a celor şapte vite grase, care au fost mâncate de cele şapte vite slabe, a fost complet uitată.

Atunci faraonul Egiptului a urmat sfatul lui Iosif şi a adoptat o politică prudentă, care a permis salvarea de la pieire a poporului în faza de declin a ciclului economic.

Acum poate avem nevoie de o lecţie dură, atât pentru cetăţeni, cât şi pentru autorităţi, pentru că altfel nu se învaţă, măcar temporar, lecţiile istoriei.

"Până la urmă, am putea ajunge la concluzia că nu suntem decât o pietricică de pe fundul oceanului, care nu înţelege ce se întâmplă deasupra", îşi încheie Martin Armstrong analiza de pe marginea apariţiei "pietrelor foamei" din Europa.