Cel de-al 13-lea Raport de activitate al Comisiei Europene a înregistrat rate de penetrare (în iulie 2007) a serviciilor de bandă largă mult mai mari faţă de cele înregistrate în SUA .
Statele membre UE: Danemarca, Finlanda, Ţările de Jos, Suedia, Belgia, Luxemburg, Franţa împreună cu Regatul Unit au avut împreună peste 30% în comparaţie cu 22,1%, procentul de penetrare în SUA.
Serviciile de telecomunicaţie şi reţelistică sunt platforma pe care se dezvoltă sistemul informatic social din Europa. Din ce în ce mai multă lume apelează la aceste servicii, începând cu persoanele fizice(simpli utilizatori) până la marile societăţi sau firme multinaţionale.
Sectorul de telecomunicaţii din cadrul UE valorează aproximativ 300 de miliarde euro (adică 2% din PIB-ul UE). Acest sector a înregistrat o creştere de 1,9%, iar în materie de investiţii a depăşit suma 50 miliarde euro (cifră similară celei din SUA şi superioară celei înregistrate de China şi Japonia împreună).
Sector în plină expansiune, dar cu foarte multe probleme de rezolvat
Comunicaţiile mobile continuă să fie cel mai mare sector pe piaţa telecomunicaţiilor, cu o creştere a veniturilor din telefonia mobilă de 3,8%, până la un total de 137 de miliarde euro. Totuşi, sunt multe insuficienţe pentru a putea forma momentan o piaţă unică a telecomunicaţiilor.
Nivelul de penentrare a serviciilor mobile de a treia generaţie (3G) s-a dublat în 2007 pentru a atinge 20%, reprezentând în momentul de faţă peste 88 de milioane de abonamente.
Scăderea mare de preţ a serviciilor de voce, explozia serviciilor mobile de a treia generaţie (3G) au cauzat o creştere cu aproximativ 40% a serviciilor de date mobile, intervenţia autorităţilor naţionale de reglementare a telecomunicaţiilor au permis utilizatorilor să beneficieze de oferte mai compacte şi competitive.
Veniturile telefoniei vocale fixe au scăzut cu 5% faţă de 2006, deoarece clienţii au preferat serviciile de telefonie mobilă şi IP. Operatorii de telefonie fixă au amortizat însă această pierdere prin creşterea puternică a serviciilor în bandă largă, care au adus venituri de 62 de miliarde euro.
Ca urmare, peste 12 milioane de clienţi şi-au schimbat operatorul în 2007 cu posibilitatea de păstrare a vechiului număr de telefon.(România şi Bulgaria sunt singure ţări care nu oferă încă această posibilitate).
Din raportul Comisiei mai putem identifica probleme care îngreunează formarea pieţei unice a telecomunicaţiilor. În primul rând, operatorii de telefonie tradiţională deţin peste 50% (în anumite state chiar 80 - 90%) din liniile în bandă largă. În al doilea rând există diferenţe foarte mari între preţurile europene (1,9 eurocenţi/minut în Cipru faţă de 22,4 eurocenţi/minut în Estonia) şi diferenţa foarte mare între timpul necesar schimbării operatorului (Irlanda şi Malta procedura durează o zi, în Italia şi Slovacia aceasta durează până la 20 de zile).
Un lucru care se poate observa este acela că, în prezent, un procent în creştere dintre europeni optează să se aboneze la un pachet de servicii cu factură unică (internet, televiziune, telefonie fixă ai mobilă).