EUROPENII VOR PLĂTI PENTRU MULTE GENERAŢII "MOŞTENIREA" PRIMITĂ DE LA MARIO DRAGHI Decizia BCE arată eşecul catastrofal al politicii monetare din zona euro

Banca Centrală Europeană a eşuat, iar preţul eşecului nu va fi plătit de Mario Draghi sau de ceilalţi membri ai conducerii executive, ci de cetăţenii Europei.

Aceasta este semnificaţia ultimei decizii de politică monetară a BCE, care a anunţat relansarea programului de tipărire, cu o valoare lunară de 20 de miliarde de euro, reducerea dobânzii pentru facilitatea de depozit până la -0,5%, de la -0,4%, relaxarea condiţiilor pentru programul de refinanţare pe termen lung a băncilor (TLTRO III) şi introducerea unor dobânzi diferenţiate pentru rezervele excedentare ale băncilor.

Acest ultim punct tocmai a fost contestat recent de Parlamentul Olandei, printr-o scrisoare trimisă direct lui Mario Draghi, după cum scrie Reuters.

De unde vine ignorarea flagrantă a principiului independenţei BCE din partea unui pilon de bază al zonei euro?

De la presiunea tot mai mare exercitată asupra fondurilor de pensii din Olanda, care sunt obligate să cumpere obligaţiuni guvernamentale care "produc" pierderi garantate, în timp ce băncile pot beneficia de un tratament preferenţial, respectiv să fie scutite de plata dobânzilor penalizatoare introduse de BCE.

Analize recente ale publicaţiei online "Investment & Pensions Europe" arată că fondurile de pensii ocupaţionale din Olanda au un grad insuficient de finanţare ca urmare a randamentelor negative de pe piaţa europeană a obligaţiunilor guvernamentale.

În aceste condiţii, marile fonduri de pensii au anunţat că vor fi nevoite să reducă pensiile plătite în 2020 cu până la 10%, iar unul dintre cele mai afectate este fondul de pensii al angajaţilor din sectorul public, care administrează active de circa 450 de miliarde de euro.

Un jurnalist a ridicat problema la conferinţa de presă, însă preşedintele BCE a minimalizat efectele negative şi a subliniat că vor exista numeroase consecinţe pozitive pentru fondurile de pensii, pe fondul reluării creşterii economice.

Dimensiunea eşecului încă nu este cunoscută în totalitate, însă este evident faptul că promisiunea lui Mario Draghi din vara anului 2012, conform căreia "BCE va face totul pentru salvarea monedei unice", a fost goală de orice conţinut.

Eşecul nu a fost şi nu va fi recunoscut niciodată explicit, la fel cum nu va fi recunoscut nici eşecul teoriilor şi modelelor după care s-a ghidat BCE în aplicarea politicii monetare din zona euro.

"În majoritatea ştiinţelor, dacă realitatea şi modelul nu se potrivesc, atunci modelul este considerat greşit. În economie, nepotrivirea este văzută ca dovadă a faptului că este ceva greşit cu realitatea", le-a spus recent studenţilor săi Robert J. Frey, profesor de matematici financiare la Stony Brook University. Opinia lui Frey are o "greutate" deosebită în condiţiile în care este şi director al unei companii care administrează fonduri de hedging, FQS Capital Partners.

Înainte de ultima şedinţă de politică monetară a BCE, economistul spaniol Daniel Lacalle a publicat o analiză în care justifică necesitatea majorării dobânzilor de politică monetară.

Dincolo de caracterul profund distructiv al dobânzilor negative asupra structurilor economice şi motivaţiilor agenţilor economici, Lacalle afirmă că majorarea uşoară a dobânzilor ar "reprezenta un semnal de întoarcere la normalitate, fără un impact important asupra creditului ipotecar sau a investiţiilor".

În plus, renunţarea la dobânzile negative ar "opri procesul de erodare a sistemului bancar şi ar stimula funcţionarea mecanismului de transmisie al dobânzilor", în condiţiile în care "dobânzile negative stimulează asumarea unor riscuri tot mai mari de către investitori şi prelungesc nejustificat viaţa companiilor zombi".

Decizia BCE arată că astfel de propuneri de bun simţ sunt incompatibile cu "viziunea" politicii monetare din zona euro.

Mai mult, repornirea tiparniţei, împingerea dobânzii şi mai adânc în teritoriu negativ sau aplicarea unor cote diferenţiate ale dobânzilor pentru depozitele băncilor comerciale de la BCE nu au fost singurele măsuri luate în considerare de către conducerea BCE.

Conform unui articol recent din cotidianul Suddeutsche Zeitung (SD), "Draghi ştie că acţiunile aşteptate (n.a. care s-au materializat la şedinţa de politică monetară) nu au decât rolul de a ascunde neputinţa instituţiei", iar aces­ta este motivul pentru care sunt evaluate şi alte opţiuni pentru situaţiile de urgenţă.

Una dintre acestea este cumpărarea directă, prin tipărire desigur, a acţiunilor de pe bursele europene, după cum scrie SD, la fel cum au făcut Banca Elveţiei sau Banca Japoniei.

Oare şi această măsură este conformă cu tratatele europene sau este suficient faptul că este conformă cu Manifestul Comunist al lui Marx şi Engels?

Dar asta nu este tot. SD mai scrie că este evaluată şi opţiunea cumpărării directe a obligaţiunilor emise de băncile comerciale, însă aceasta reprezintă "un subiect deosebit de sensibil, în condiţiile în care BCE este şi autoritate de supraveghere bancară". Oare se va ajunge până acolo cu sfidarea opiniei publice europene, iar apoi va fi acuzat "populismul" pentru efectele ulterioare şi se vor tipări "bani" pentru finanţarea unor forţe "cetăţeneşti" care să îl combată?

Penultima şedinţă de politică monetară condusă de Mario Draghi a "beneficiat" de presiuni suplimentare atât din partea băncilor, care deplâng dobânzile negative, cât şi din partea presei financiare internaţionale, care susţine introducerea unor noi măsuri de relaxare monetară.

"Pe fondul creşterii riscurilor la nivel internaţional, precauţia se poate dovedi foarte costisitoare", a scris conducerea editorială de la Financial Times, care şi-a exprimat deschis preferinţa pentru extinderea programelor de relaxare monetară.

"Reluarea unor politici greşite din cauza lipsei alternativelor nu reprezintă o strategie viabilă", a scris un cititor pe marginea articolului din FT, care nu a uitat să sublinieze că "dobânzile negative reprezintă un experiment eşuat".

Departe de a le considera un experiment eşuat, Mario Draghi a declarat la conferinţa de presă că "dobânzile negative sunt o necesitate". Oare chiar nu înţelege preşedintele BCE, care are un doctorat în economie, natura dobânzilor? Dacă răspunsul este afirmativ, atunci la ce ne putem aştepta de la Christine Lagarde, care nu are nici măcar licenţă în economie?

Tot în Financial Times au fost evaluate opţiunile pentru noul program de stimulare monetară al BCE, iar articolul s-a încheiat cu o întrebare referitoare la reacţia preşedintelui american Donald Trump.

Aceasta nu a întârziat să apară, chiar în timpul conferinţei de presă a BCE.

"BCE a acţionat rapid şi a redus dobânda cu 10 puncte de bază. BCE încearcă şi reuşeşte să deprecieze euro faţă de dolarul puternic, iar astfel sunt afectate exporturile noastre", a scris Trump pe contul său de Twitter. Urmarea poate să fie, chiar dacă Mario Draghi a subliniat în timpul conferinţei de presă că obiectivul politici monetare este stabilitatea preţurilor şi nu cursul de schimb, lansarea unor noi acuzaţii de manipulare a cursului de schimb din partea Casei Albe şi mutarea războiului comercial pe noi fronturi.

Până la finalul mandatului lui Mario Draghi în fruntea BCE a mai rămas ceva mai mult de o lună şi încă o şedinţă de politică monetară.

După recunoaşterea implicită a eşecului politicilor BCE, nu ne mai rămâne decât să aşteptăm şi confirmarea finală.

Dacă există măcar o fărâmă de adevăr în ceea ce scrie Suddeutsche Zeitung, cu privire la evaluarea "meritelor" unui program de cumpărare a acţiunilor companiilor prin tipărire, atunci se poate spune că BCE şi-a pierdut orice autoritate şi legitimitate în sistemul financiar european, deoarece a intrat adânc în teritoriul absurdului, în condiţiile în care este terorizată de propria neputinţă.