English
Băncile centrale, indiferent cât de mari şi puternice sunt, operează sub prezumţia de competenţă, independenţă şi urmărirea unui obiectiv primordial numit stabilitatea preţurilor. De la declanşarea crizei mondiale, iluziile au început să cadă una câte una.
Competenţă? Dacă da, de ce a fost nevoie de lansarea unor programe de tipărire nelimitate, prin care să fie susţinute băncile comerciale, responsabile de explozia necontrolată a creditării?
Independenţă? Dacă lipsa oricărei responsabilităţi pentru deciziile care afectează milioane de oameni poate fi descrisă astfel, atunci da, băncile centrale sunt independente.
Nici la capitolul stabilitatea preţurilor lucrurile nu stau mai bine. Cum poate fi considerată stabilitate o rată anuală a inflaţiei de 2% (n.a. obiectivul majorităţii băncilor centrale care ţintesc inflaţia), când preţurile se dublează după 35 de ani?
Este adevărat că cifrele oficiale din ultimul an arată un declin semnificativ al inflaţiei în Europa, dar atunci de ce se înmulţesc grevele generate de nemulţumirile salariale, inclusiv în Germania?
Criza datoriilor suverane din Europa a dezvăluit, pe lângă lipsa soluţiilor, şi personalitatea autoritară a unor guvernatori sau preşedinţi de bănci centrale.
Premierul Berlusconi a demisionat în 2011, pe fondul unei creşteri accelerate a costurilor de finanţare ale Italiei. Motivul? Lipsa de intervenţie a BCE, care dorea eliminarea lui din politică. După circa doi ani au apărut şi primele dezvăluiri din culisele acestei "operaţiuni", conform articolelor din presa internaţională, al cărei rezultat a fost numirea "tehnocratului" Mario Monti în fruntea guvernului de la Roma. De atunci Italia nu mai are un guvern rezultat în urma votului popular.
Zilele trecute, presa internaţională a transmis primele informaţii despre un posibil cutremur politic în Polonia, ca urmare a exercitării unor presiuni de către guvernatorul Băncii Naţionale a Poloniei (BNP) pentru schimbarea ministrului de finanţe.
Revista Wprost a publicat pe Internet o convorbire din vara anului trecut dintre Marek Belka, guvernatorul BNP, şi Bartlomiej Sienkiewicz, ministru de interne în guvernul condus de Donald Tusk.
Sienkiewicz l-a întrebat pe guvernatorul BNP dacă poate să ajute la susţinerea economiei în perspectiva alegerilor generale de anul viitor, pe fondul declinului veniturilor bugetare şi a creşterii susţinerii pentru partidul din opoziţie "Lege şi Dreptate", după cum scrie Bloomberg.
Dar de ce nu a ajuns confiscarea parţială a pensiilor private pentru stabilizarea datoriei publice? Şi de ce scad veniturile bugetare când economia Poloniei este gata să-şi accelereze creşterea?
Belka a răspuns că poate să ajute dacă Jacek Rostowski, ministrul de finanţe din acea perioadă, va fi înlocuit cu un "tehnocrat apolitic". După circa trei luni, printr-o fericită coincidenţă, premierul Tusk l-a numit pe Mateusz Szczurek, economist la ING Groep NV, pe acest post.
Guvernatorul Belka nu a fost nemulţumit doar de un membru important al guvernului. "Desigur, avem şi acest nenorocit de Consiliu de Politică Monetară", a declarat Belka în faţa oficialului guvernamental, iar apoi a dezvăluit că "suntem capabili să ne "jucăm' cu el".
Se pare că, deşi deciziile guvernatorului BNP pot fi impuse cu uşurinţă Consiliului de Politică Monetară, însăşi existenţa acestuia îl deranjează pe Marek Belka, care ar dori probabil să declare, măcar apropiaţilor, că "banca centrală sunt eu".
Reacţiile nu au întârziat să apară, fiind cerută demisia guvernatorului Belka şi a premierului Tusk. Dialogul dintre Belka şi Sienkiewicz arată că "suntem guvernaţi de oameni groteşti şi frivoli, ale căror convorbiri politice se desfăşoară în baruri cu votcă şi caviar", după cum a declarat Mariusz Kaminski, membru al Parlamentului polonez şi fost şef al Biroului Central Anticorupţie, conform unui articol din revista Wprost.
În opinia lui Kaminski, ministrul Sienkiewicz a acţionat în calitate de intermediar al premierului Donald Tusk (n.a. actualul premier polonez l-a destituit pe Mariusz Kaminski de la conducerea BCA în 2009). Pentru preşedintele polonez, Bronislaw Komorowski, înregistrările arată "o criză serioasă a instituţiilor statului", conform unui articol de pe site-ul cotidianului Gazeta Wyborcza.
Într-un comunicat de presă de pe site-ul BNP sunt negate acuzaţiile care i se aduc guvernatorului Belka, care îşi cere scuze, totuşi, pentru limbajul vulgar dezvăluit de înregistrări. Comunicatul băncii arată că a fost manipulată conversaţia publicată, precizările sale au fost scoase din context, iar guvernatorul nu a depăşit limitele autorităţii sale. Rămâne de văzut cum se va desfăşura astăzi şedinţa Consiliului de Politică Monetară.
Analiştii de pe piaţă apreciază că noi reduceri ale dobânzii de politică monetară sunt puţin probabile (n.a. dobânda de referinţă din Polonia a fost menţinută la 2,5% din iulie 2013), deoarece pot fi interpretate ca ajutor acordat guvernului, după cum scrie Bloomberg, în perspectiva alegerilor de anul viitor.
Partea cea mai interesantă a comunicatului de presă al BNP este, însă, alta. Belka l-a informat pe Sienkiewicz despre "lipsa de cooperare a ministrului de finanţe (n.a. Jacek Rostowski) în privinţa finalizării Legii stabilităţii financiare", care presupune înfiinţarea unui Consiliu al Riscului Sistemic şi modificări în Legea BNP. "Guvernatorul BNP consideră că absenţa unei legi a Consiliului Riscului Sistemic şi întârzierea modificării Legii BNP reduce rezistenţa Poloniei în cazul unei noi crize financiare", se arată în comunicatul de presă. Oare s-a opus Rostowski acordării unei puteri discreţionare nelimitate Băncii Naţionale a Poloniei, aşa cum este cazul la noi, prin intermediul Comitetului Naţional pentru Supraveghere Macroprudenţială?
Se pare că, indiferent de poziţia geografică şi mărimea lor, băncile centrale intervin tot mai mult nu doar pe anumite pieţe, ci şi direct, în urma discuţiilor la o votcă sau un vin, asupra configuraţiei politice.
De fapt, băncile centrale intervin pe toate pieţele, după cum arată o ştire recentă din Financial Times. Cotidianul financiar britanic a avut acces la un raport care va fi publicat astăzi de către OMFIF (Official Monetary and Financial Institutions Forum), o organizaţie profesională înfiinţată în 2010, în care se arată că "mai multe bănci centrale au devenit jucători importanţi pe pieţele bursiere internaţionale". OMFIF avertizează că "tendinţa poate contribui la supraîncălzirea preţului activelor financiare". Supraîncălzire? Dar deja au dat în clocot, în condiţiile în care "raportul OMFIF identifică investiţii pe piaţă, inclusiv aur, de 29,1 trilioane de dolari, deţinute de 400 de instituţii din sectorul public din 162 de ţări", după cum scrie FT.
Dar cum rămâne cu stabilitatea preţurilor? Nu acesta era obiectivul băncilor centrale? Titlul ales de FT conţine o doză sănătoasă de ironie: "Băncile centrale trec la cumpărarea de acţiuni deoarece dobânzile scăzute determină scăderea veniturilor".
Dincolo de ironie se află tragedia omului de rând, care nu poate face faţă acestei curse infernale către polarizarea extremă a veniturilor şi averilor, o cursă ale cărei reguli nu au nimic în comun cu economia de piaţă.
Iar acum, băncile centrale îi răpesc cetăţeanului până şi iluzia democraţiei.
Euro
Dolar SUA
Franc elveţian
Liră sterlină
Gram de aur
1. Sa trecem de aparente
(mesaj trimis de Mishu în data de 17.06.2014, 09:23)
Domnule Rechea,
Ar trebui sa dezvoltati povestea despre independenta bancilor centrale, altfel vom ramane cu impresia ca bancile centrale (guvernatorii lor) chiar au puterea.
2. Un fel de democratie .
(mesaj trimis de Gigi în data de 17.06.2014, 12:31)
Cel putin la noi in tara , banca centrala a facut ce a vrut si asta doar pentru gloria conducerii acesteia . Ce conteaza ca au fugarit banii din tara si bancile comerciale amana platile cu saptamanile sau lunile , ce conteaza ca o gramada de firme si-au transferat operatiunile financiare in afara datorita intarzierilor la plata facute de BNR ( au ramas in tara doar cele legate de salarii si ceva impozite ) ce conteaza ca se taxeaza exporturile cu un impozit care nu este in codul fiscal( prin smecherii de curs ) etc . Conteaza ca unii vor sa intre in istorie , numai ca viitorul apropiat va arata ca lucrurile stau altfel . Ca exemplu , de actualitate fiind , oricine poate vedea cifra de afaceri a unei companii numite Schweighoffer ( prelucrare lemn ) si ce bani repatriaza din exporturi , stiind toti ca repatrierea nu mai este obligatorie , putand fi facuta in oricare tara UE unde firma are avantaje comparabile pe care banca noastra centrala le anuleaza .
2.1. incredibil (răspuns la opinia nr. 2)
(mesaj trimis de Mitica în data de 17.06.2014, 13:43)
eu inteleg libertatea d eopinii, dar sa bata oricine campii chiar si intr-un ziar economic e rar intalnit la scara asta....Gigele ce plati intarzie bancile comerciale?????????????
Sau te referi la faptul ca desi ratele de credit sunt platite cu intarzieri mari (3-0% din credite deja au crapat, alte 15-20% au probleme) depozitele si conturiel au fost mereu onorate?
Ce confunzi fiscalitatea (ca vreun amarastean de al tau si-a facut firma in Bulgaria sa dea 0 la statul roman) cu operatiunile bancare ca motiv de transfer in alta tara?
2.2. Cunosti daca cunosti . (răspuns la opinia nr. 2.1)
(mesaj trimis de Gigel în data de 17.06.2014, 14:23)
Nu esti din bransa si nu cunosti situatia . Nu ma ocup cu amarastenii desi am o stima deosebita pentru cei care vor sa razbata si vorbesc in absoluta cunostinta de cauza , despre plati de milioane de euro la o transa . Recomandare : vezi cum stai cu gramatica ! .
2.3. incapatanarea e arma ... (răspuns la opinia nr. 2.2)
(mesaj trimis de Mitica în data de 17.06.2014, 14:49)
De unde stii tu din ce bransa sunt?:):):):)
Iar daca te referi la plata transelor ca rambursare la proiecte din fonduri europene, sa scrii ca e din cauza bancilor cand si absolventii de profesionala cunosc traseul acestor bani si cauza intazierilor e hilar in cel mai bun caz... amestecam mere cu pere si gata.. suntem experti in pomicultura:(:(
PS
nu confunda neglijenta in tastare cu necunoasterea gramaticii sau a lexicului...
2.4. Depanare. (răspuns la opinia nr. 2.3)
(mesaj trimis de Gigi în data de 17.06.2014, 15:18)
verifica tasta I ! Bate de doua ori odata la doua cuvinte din text . In rest , nu mai scormonesc dar ramane cum am stabilit .
2.5. aberatii (răspuns la opinia nr. 2.4)
(mesaj trimis de Mitica în data de 17.06.2014, 16:01)
daca ai fi scormonit chiar si in gunoaie treceai de nivelul asta de vinovati fantoma.. gen bancile ne tin banii si ne intarzie transele... si ma mai mir ca mai apar idioti care ne explica ca in Bucegi era centrul universului, ca latinii vorbeau limba traca si ca e o conspiratie mondiala sa ne faca sclavi, pe noi, rumanii, cei mai iubiti dintre pamanteni...:):(
3. Dezvoltarea
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 17.06.2014, 15:04)
Profiturile trebuie sa ramina in tara, altfel nu vom iesi niciodata din groapa saraciei.
Stie cineva o alta cale de a scapa de saracie?
3.1. cale... (răspuns la opinia nr. 3)
(mesaj trimis de Mitica în data de 17.06.2014, 15:12)
Eradicarea coruptiei e primul pas obligatoriu!
Legat de problema pusa de tine:
Daca programatorul la Adobe castiga 3000 EUR pe luna pe care ii cheltuie in Romania profitul poate fi repatriat.
Daca la Umbrarescu muncitorul ia 1200 RON ce mai conteza profitul firmei, zona respectiva nu o sa se dezvolte niciodata....
E greu de gasit o cale, uite legat de calea autohtona: toate companiile de stat au fost furate pana la falimentare, iar capitalistii romani autentici care au facut bani pe spatele lor se numara pe degetele unei maini (vorbesc de multi-milionari desigur), ce e de facut (ca sa parafrazez din Lenin:))?????
3.2. Bine Mitica! (răspuns la opinia nr. 3.1)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 17.06.2014, 16:46)
Avem nevoie de intelegera situatiei. Este greu, dar sa incercam.
Este vorba de risipirea/jefuirea rezultatelor muncii poporului roman si de risipirea/jefuirea resurselor tarii. Mi se pare ca doua sint caile principale prin care are loc acesta risipire/jefuire: ascunderea, neimpozitarea corecta si scoaterea profiturilor din tara de catre investitorii straini si jefuirea resurselor bugetare.
Mi se pare corect ca sa fie platit rezonabil capitalul. Daca profitul realizat ar fi de 5-10%, n-ar avea nimeni nimic de zis, nici macar Papa Francisc. Pacatul relevat si condamnat si de Papa Francisc este ca exploatam cu proprile miini resursele bogate - in comparatie cu ale multora - ale tariii si raminem tot saraci. Este o situatie intolerabila pentru oricine cit de cit constient, care prin actiunea noastra trebuie sa inceteze.
3.3. nu socialism... am avut destul:) (răspuns la opinia nr. 3.2)
(mesaj trimis de Mitica în data de 17.06.2014, 16:53)
inteleg unde bati, si eu as mari redeventa la petrol si gaze maine cu 1000%, dar legat de chestia asta cu munca poporului roman, intrebarea mea e: daca 3,5 milioane de salariati din mediul privat (nu o sa numar pe nici o parte a baricadei bugetarii ca s afiu obiectiv) intretin ~6 milioane de pensionari si asistati sociali, plus ~1-2 milioane de fara ocupatie si casnici, plus copiii si adolescentii, ce risipim de fapt?????
3.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 3.3)
(mesaj trimis de Pribeagul în data de 17.06.2014, 19:52)
ce risipim de fapt?????
.....
Nu prea inteleg intrebarea.
Cu datele contradictorii existente este destul de greu de a face o apreciere demografica si ocupationala, dar sa incercam.
Populatia tarii = cca 21.1 mil persoane;
Populatia activa/apta de munca = cca 9.8 mil persoane, din care angajata in mediul privat = 3.5 mil persoane (cifra data de tine), plus o parte care se sustine din agricultura.
Populatia inactiva (care necesita asistenta) = cca 11.2 mil locuitori.
Daca vrei sa spui ca 3.5 mil angajati au grija sub o forma sau alta a celor pina la cca 21.1 mil locuitori, atunci da, avem in fata o risipa si o umilinta de nedescris.
Dar aceasta risipa se datoreaza lipsei de dezvoltare = locuri de munca retribuite la nivel normal, care la rindul ei se datoreaza jafului resurselor naturale si bugetare sub formele mentionate anterior.
3.5. "ce risipim de fapt?" (răspuns la opinia nr. 3.4)
(mesaj trimis de Mitica în data de 18.06.2014, 09:28)
intrebarea era retorica... dupa cum ai constatat si tu o minoritate lucrativa sustine aceasta tara, cu un procent intalnit doar in tari ca Grecia (la aia macar stim ca peste juma din turism si restaurante sunt la negru..). Deci de fapt noi producem prea putin, nu avem mult de risipit, e adevarat ca si acest putin e praduit, dar in principal de corupti si hoti.... pana sa ajungem la discutarea repatrierii profitului multinationalelor mai sunt multe de rezolvat.
ABSOLUT TOT ce a fost sau e pe mana nostra, in proprietate de stat, a fost parazitat/furat/distrus. O parte din privatizari s-au facut la escroci romani, arabi etc... care au vandut echipamentele la fier vechi si s-au facut dezvoltatori imobiliari pe terenurile dobandite. In tara asta romanul fura la nivel de guvern central, de administratie locala, de intreprinderi de stat (vezi ultima demitere a CEOului de la Otopeni de catre Sova cand a vazut prapadul de acolo..), in justitie, medicina, politie, etc...
Eu nu vad nici o solutie INTERNA la aceasta problema structurala a societatii romanesti. Si daca apar 2 procurori Feti Frumosi ca in Palermo:), dupa ce ei se sting totul revine la "normal" daca societatea si populatia nu si-a schimbat radical mentalitatea....
Deci?
4. fără titlu
(mesaj trimis de Radu Sarbu în data de 17.06.2014, 19:00)
Din pacate, băncile nationale au devenit "centrale" si servesc interesele unor elite financiare transnaționale.