Guvernatorul Băncii Naţionale a Franţei, Francois Villeroy de Galhau, a stârnit reacţii vehemente în presa franceză, după ce a declarat, recent, în cadrul Forumului Economic Mondial de la Davos, că, pentru finanţarea tranziţiei digitale şi ecologice, este nevoie de mobilizarea a 300 de miliarde euro, inclusiv din economiile private ale cetăţenilor europeni.
Deoarece suma respectivă nu poate fi acoperită din subvenţii publice, nici din împrumuturi bancare, singura sursă rămâne cea constituită din economiile europenilor, potrivit unui raport al Direcţiei Generale a Trezoreriei Franceze, citat de cotidianul Le Figaro.
Dorinţa liderilor europeni dezvăluită de guvernatorul băncii centrale franceze ridică semne mari de întrebare privind garantarea dreptului de proprietate, autonomia financiară a cetăţenilor şi legitimitatea unor astfel de măsuri, se arată într-un articol publicat de Fance-Soir, sub semnătura lui Xavier Azalbert, dar şi în materiale de presă publicate de Le Figaro, BFM TV şi Le Journal de Dimanche.
Forumul de la Davos este, de ani de zile, punctul de întâlnire al celor mai influente figuri din sectorul financiar, politic şi industrial. Autorul articolului din France-Soir susţine că la Davos strategiile globale sunt croite în beneficiul unei elite financiare ce urmăreşte maximizarea profitului, deseori în detrimentul interesului public. În spatele acestor decizii nu stau doar bancheri şi magnaţi industriali, ci şi lideri politici europeni, precum Ursula von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, care, potrivit sursei citate, s-au transformat în instrumente docile ale oligarhiei financiare internaţionale.
Este un scenariu bine pus la punct: în numele "binelui comun", aceşti lideri impun măsuri economice care transferă bunăstarea colectivă către un număr restrâns de indivizi şi corporaţii. Cetăţenii europeni, deja sufocaţi de inflaţie, taxe excesive şi restricţii financiare, urmează acum să fie deposedati şi de puţinele economii pe care le-au acumulat de-a lungul vieţii, susţine sursa citată.
Termenul "mobilizare" utilizat de Villeroy de Galhau este doar un eufemism elegant pentru o acţiune ce poate fi descrisă mai corect drept expropriere financiară. Conform acestui plan, economiile private ale cetăţenilor europeni vor fi plasate într-un "fond comun de investiţii" destinat unor proiecte nespecificate în mod clar. Cu alte cuvinte, banii oamenilor vor fi folosiţi pentru a subvenţiona iniţiative industriale care, cel mai probabil, vor aduce profit exclusiv corporaţiilor şi investitorilor instituţionali. Xavier Azalbert precizează că această manevră va fi realizată prin modificări legislative şi reglementări bancare menite să permită accesul autorităţilor financiare la fondurile private. Guvernele, în complicitate cu băncile centrale naţionale şi cu Banca Centrală Europeană, ar urma să creeze un cadru juridic care să transforme această "mobilizare" într-o obligaţie impusă de stat. Sursa citată precizează că nu ar fi prima dată când asemenea măsuri sunt implementate, deoarece controlul capitalului şi devalorizarea forţată a economiilor sunt tactici bine-cunoscute practicate de elitele financiare.
Autorul articolului din France-Soir mai arată că un aspect deosebit de alarmant al acestei iniţiative este că planul beneficiază de sprijinul liderilor principalelor instituţii financiare europene, inclusiv de sprijinul lui Christine Lagarde, preşedinta Băncii Centrale Europene, precum şi de sprijinul Ursulei von der Leyen, preşedinta Comisiei Europene, implicată în scandalul achiziţiei comune de vaccinuri Covid-19, unde sume colosale au fost direcţionate către giganţi farmaceutici prin contracte netransparente.
Oficial, aceşti bani urmează să fie folosiţi pentru "tranziţia digitală şi ecologică". Sursa citată afirmă că realitatea ne-a arătat că, de fiecare dată când astfel de iniţiative au fost implementate, ele au servit intereselor marilor corporaţii, nu ale populaţiei. De exemplu, tranziţia energetică promovată de UE a condus la subvenţionarea masivă a unor companii care produc echipamente "verzi" în timp ce consumatorii au suportat costuri ridicate prin facturi mai mari şi impozite suplimentare.
De aceea, sursa citată consideră că, în cazul acestei noi iniţiative, există riscul ca banii economisiţi de cetăţeni să fie direcţionaţi către proiecte neviabile, supraevaluate sau, mai rău, către investiţii speculative care să ducă la pierderi masive şi că s-ar crea, astfel, un mecanism prin care averea populaţiei va fi absorbită în circuitul financiar internaţional, pentru a fi apoi redistribuită într-un mod care va favoriza doar o minoritate privilegiată.
De aceea, France-Soir afirmă că propunerea de "mobilizare" a celor 300 miliarde euro din economiile private ale cetăţenilor nu este altceva decât o nouă tentativă de confiscare a avuţiei populaţiei sub pretextul binelui comun şi susţine că, dacă această măsură va fi implementată, Europa va deveni un teren de joacă pentru marii investitori, iar cetăţenii vor rămâne doar spectatori ai propriei deposedări. De aceea, sursa citată consideră că, în acest context, se impune o dezbatere amplă cu privire la această iniţiativă, care ar atinge dreptul de proprietate financiară al cetăţenilor europeni.
• Specialiştii: Planul francezilor - o utopie; finanţarea prin emiterea de titluri - singura soluţie viabilă
Planul propus de guvernatorul Băncii Naţionale a Franţei este o idee utopică, emiterea de noi titluri sau eurobonduri reprezentând singura soluţie viabilă în acest moment, sunt de părere specialiştii în economie contactaţi de ziarul BURSA.
"Este adevărat că vorbim despre sume imense, care nu pot fi acoperite de bugetele naţionale, ci trebuie implicat şi sectorul privat, dar nu ştim cum vor fi mobilizate cele 300 miliarde euro de la cetăţenii europeni. Cum să le atragi de la populaţie? Cineva ar trebui să emită nişte titluri de valoare care să fie achiziţionate de populaţie. Cine va emite aceste titluri de valoare?", se întreabă sursele citate.
Referitor la mobilizarea depozitelor bancare pentru a finanţa tranziţia verde la nivel european, unii economişti din piaţa noastră subliniază: "Ştim propunerea pe care au făcut-o francezii, nu doar la Davos, ci şi la Bruxelles. Dar banii cetăţenilor europeni sunt în depozite în bănci. Cum vor fi mutaţi aceşti bani într-un fond de investiţii? Cine îi mută? Este o idee aproape utopică şi de aceea credem că mai important este să vedem la ce mecanism se va apela pentru a se realiza o astfel de mutare. Nu este vorba doar despre reglementarea unui mecanism, ci este de văzut care este logica economică pe care se va contura, teoretic, acest mecanism. Deocamdată nu vedem instrumentul economico-financiar prin care se poate realiza aşa ceva, adică mutarea depozitelor bancare ale cetăţenilor în fondul respectiv. În primul rând că trebuie conciliat interesul băncilor cu alte interese. Băncile mari au propriile fonduri de investiţii şi sunt implicate în operaţiuni multiple, inclusiv în cele privind criptomonedele".
Întrebaţi dacă nu este mai bine ca, pentru finanţarea necesară, Comisia Europeană să emită eurobonduri, specialiştii citaţi ne-au precizat: "Nu ştim dacă este mai bine, dar în momentul de faţă nu există o altă posibilitate. Se poate să fie o nouă emisiune de eurobonduri legate de finanţarea investiţiilor din tranziţia verde şi digitală, dar suntem siguri că se vor opune ţările frugale. Ar putea fi o a doua rundă de obligaţiuni sau titluri europene, dar trebuie găsite măsuri prin care să fie implicate economiile private ale cetăţenilor şi ale unor fonduri, prin intermediul Băncii Europene de Investiţii".
• Academicianul Emil Dinga: "Opţiunea de utilizare a banilor privaţi - permisă din punct de vedere legal"
Opţiunea de utilizare (mobilizare) a banilor privaţi (economisiri private) este una dintre opţiunile permise din punct de vedere legal, evidenţiază academicianul Emil Ene Dinga, care ne-a transmis: "Decizia privind realizarea (proiectarea, implementarea, controlul realizării, măsurarea atingerii obiectivelor) unui scop de interes public (presupunem, a priori, că este fundamentat, respectiv justificat sub aspect politic, social, economic, etic şi axiologic) este o decizie publică legală, luată în mod democratic, la nivelul structurilor legislative sau/şi executive ale UE. Din această perspectivă, din punct de vedere politic, nu există probleme.
Justificarea apelului la banii privaţi ai populaţiei este de natură pur organizatorică sau conjuncturală, în sensul că nici economisirea publică (excedentul bugetar sau plafonarea deficitului bugetar), nici economisirea sectorului privat constând în sistemul bancar comercial, nu au capacitatea, în acest moment, de a acoperi (integral) finanţarea necesară. Aşadar, acest apel la mobilizarea banilor privaţi are doar o încărcătură organizaţională, de mecanism, nu una de mai mare profunzime sau gravitate".
În opinia sa, impactul finanţării unui obiectiv de interes public este absolut acelaşi (cu unele minore diferenţe ale ecoului în timp), indiferent care este sursa de finanţare: (a) publică (bugetul de stat); (b) privată bancară (contribuţia băncilor comerciale); (c) privată personală (mobilizarea, într-un mod oarecare) a economisirilor deţinut de persoane fizice: "Dacă persoanele fizice finanţează proiectul, ele nu vor mai depune acei bani la bănci (e ca şi cum băncile ar face finanţarea); dacă statul finanţează proiectul, el va apela la populaţie ulterior sau în mod indirect (de exemplu, prin creşterea impozitelor sau prin renunţarea la producţia unor bunuri publice care vor fi suplinite de persoanele fizice din propriii bani). Dacă aspectul de fond nu este problematic, atunci mobilizarea banilor economisiţi privaţi rămâne să se confrunte doar cu instrumentul operaţional care trebuie pus în practică - aici există multă competenţă şi experienţă practică, atât la nivelul instituţiilor UE, cât şi la nivelul statelor membre:
- poate fi înfiinţat un fond public special (administrat de stat) - el nu trebuie să aibă caracter bugetar, ci trebuie să-şi păstreze condiţia de fond public non-bugetar: caracterul non-bugetar este "asigurat" de violarea principiului bugetar al non-afectării veniturilor sau, cu alte cuvinte, de precizarea clară a destinaţiei exclusive a veniturilor acelui fond pentru finanţarea realizării interesului/bunului public în cauză;
- modul concret poate fi ori prin emiterea unor obligaţiuni proprii ale acelui fond, cu o rată a dobânzii... atrăgătoare, ori prin administrarea cursului unor unităţi de fond specifice (a doua soluţie este mai aproape de funcţionarea economiei de piaţă şi este recomandabilă în cazul funcţionării fondului pe un termen lung, 10-20 ani);
- obligaţiunile fondului în cauză vor putea fi cumpărate nu doar de persoanele fizice, ci şi de băncile comerciale, băncile centrale naţionale, Banca Centrală Europeană, Banca Europeană de Investiţii, fonduri de pensii sau fonduri cu capital de risc din statele membre etc., conform legislaţiei europene.
Opinia mea este că un asemenea obiectiv nu trebuie câtuşi de puţin descentralizat, el ar trebui realizat prin înfiinţarea acelui fond special la nivelul Comisiei Europene sau la nivelul unui "consorţiu" Comisie Europeană-Parlament European".
Auditul funcţionării fondului va fi exercitat de Curtea de Conturi Europeană, adaugă specialistul.
În opinia domniei sale, este îndoielnic că strategia obiectivelor de digitalizare, respectiv "înverzire" a economiei este foarte bine fundamentată - cercetătorii au indicat deja multe efecte adverse ale ambelor obiective, dar îndeosebi privind economia verde. Poate că o strategie la fel de bună (în orice caz, complementară celor două) ar fi una care să vizeze inovarea socială şi modificarea atitudinii axiologice a populaţiei, pentru contracararea/diminuarea/limitarea unor tare grave ale timpului nostru: consumerismul, individualismul, multiculturalismul, diversitatea care sfidează normalitatea etc., mai apreciază Emil Ene Dinga.
În opinia sa, interesul public trebuie realizat prin finanţare din banii publici, adică din bugetul public (bugetul de stat). Specialistul subliniază că "bugetele de sănătate, pensii, şomaj etc. nu sunt bugete, sunt fonduri publice non-bugetare (deşi li se spune bugete)": "Conceptual, interesul public este un bun public (mai exact, un macro-bun public). Nu există bani publici per se, toţi banii sunt privaţi; ceea ce numim bani publici sunt bani privaţi prelevaţi de stat, în virtutea legii (Constituţiei), pentru a fi folosiţi în finanţarea producţiei şi distribuţiei/redistribuţiei bunurilor publice (între care intră şi funcţionarea statului, nu numai investiţiile publice). Decizia de finanţare a interesului public (a macro-bunului public) este o decizie luată, constituţional şi democratic, de stat, la nivelul autorităţilor/instituţiilor/agenţiilor publice (în cazul discutat, la nivelul UE, în care sunt reprezentate statele membre)".
1. fără titlu
(mesaj trimis de anonim în data de 04.02.2025, 00:38)
Ce vorbesti stimabile, e “deja vu”…poate autorul nu a auzit de unul Stolojan care a “mobilizat” toata valuta din bancile Romanesti in 1992, iar mai recent, adica acum in 2025 aceeasi pleasca le-o serveste Putler mujicilor…”sa-i intareasca” si pe ei dupa ce a “betonat” economia mujica:-)
1.1. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.02.2025, 00:45)
... amice, voi chiar nu aveti solutii fara a invoca mujuci?! ... un asemenea titlu te desemna putlerist acu juma de an ... cate contexte istorice mai scoateti sa va justificati esecul??? ...
1.2. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.02.2025, 00:57)
... si stii ce enerveaza cel mai mult?! ... centrismul distorsionat!!! ... pentru ca nu sunt de acord cu tarifele lu trump ... dar tarifele vor scoate in evidenta falsul centrism ... si diligentele ...
1.3. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.02.2025, 01:09)
va mai dau mah bani astia de la ong pentru postari, sau mananci cacat din inertie (a inceput sa iti placa)
1.4. fără titlu (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de anonim în data de 04.02.2025, 01:09)
... hai sa glumim un pic ... ce-i mai greu? un kil de lana sau un kil de fer ... ca-mi amintesc de metalele alea pretioase din trei litere: haur ... tre sa mai vezi si ce-ti trece granita ... nu numai nominal ...