Biroul de statistică al Statelor Unite (BLS) a publicat, la sfârşitul săptămânii trecute, datele privitoare la creşterea salarială din T2 2015, care a înregistrat un minim istoric de 0,2%, după un avans de 0,7% în trimestrul precedent.
Lipsa presiunilor salariale contrazice celelalte evoluţii de pe piaţa muncii, unde rata şomajului a scăzut până la 5,3% în al doilea trimestru al anului curent, cel mai redus nivel din ultimii şapte ani (vezi grafic).
În aceste condiţii, Federal Reserve a pierdut unul dintre principalele motive pentru creşterea dobânzii de politică monetară, deoarece reducerea şomajului şi creşterea salariilor ar fi trebuit să contribuie la accentuarea presiunilor inflaţioniste, mult aşteptate pentru a conduce rata inflaţiei cel puţin până la ţinta de 2%.
"Creşterea solidă a salariilor în primul trimestru menţine opţiunea Federal Reserve de a creşte dobânda în acest an", se arăta într-un articol Reuters de la sfârşitul lunii aprilie 2015.
Acum motivaţia a dispărut, iar stagnarea salarială în cea mai mare economie a lumii transmite, însă, şi un avertisment serios cu privire la sustenabilitatea redresării şi la capacitatea de revenire la ritmurile de creştere din perioada premergătoare crizei.
Bureau of Economic Analysis din cadrul Departamentului Comerţului a publicat, tot la sfârşitul săptămânii trecute, primele estimări privind creşterea economică din T2 2015. Rată anualizată de 2,3% a fost sub aşteptări, după ce contracţia de 0,7% din trimestrul precedent a fost "ajustată", printr-o nouă metodologie de evaluare a fluctuaţiilor sezoniere, la o creştere de 0,6%.
"Elementele fundamentale ale pieţei muncii se îmbunătăţesc şi oferta locurilor de muncă noi a ajuns la un nou record", a declarat Eric Green, economist la TD Securities, pentru Financial Times, în opinia căruia "exact astfel va interpreta Federal Reserve raportul BLS, chiar dacă datele sunt atroce".
După cum se observă, banca centrală a Statelor Unite este gata să spună că negrul este alb şi să menţină, cu orice preţ, iluzia redresării şi a îndeplinirii condiţiilor pentru normalizarea dobânzilor.
Dar mai sunt destui "dreptcredincioşi" care să urmeze "scriptura" Fed-ului şi să transforme miracolul banilor tipăriţi în realitate economică?
Nu, din păcate pentru apologeţii băncilor centrale. Unul dintre "eretici" este chiar Bill Gross, fondatorul PIMCO, cel mai mare fond de obligaţiuni din lume, în prezent manager la Janus Capital.
"Toate pieţele financiare globale sunt acum doar un joc de alba-neagra", a scris recent acesta pe contul de Twitter al companiei, iar în ultima analiză lunară a pieţelor (Investment Outlook, August 2015, Janus Capital), Gross mai arată că "dobânzile scăzute s-ar putea să nu conducă la scăderea temperaturii pacientului, ci la creşterea acesteia până la un prag care îi ameninţă viaţa".
Tocmai dobânzile aflate la minime istorice au permis inclusiv companiilor cu rating speculativ să împrumute bani la costuri de sub 5%, iar aceste "companii zombi", după cum le numeşte Gross, populează o economie reală, pe fondul "neutralizării distrugerii creative a lui Schumpeter".
Acesta este şi unul dintre motivele pentru care întârzie să se materializeze creşterile salariale, deoarece fenomenul trebuie precedat de creşterea investiţiilor de capital, astfel încât să existe o bază a creşterii productivităţii. În schimb, dobânda zero şi programul de relaxare cantitativă al Federal Reserve a "stimulat" mai mult răscumpărarea propriilor acţiuni la nivelul celor mai importante companii listate în SUA, astfel încât să fie cosmetizate rezultatele financiare.
Raportul anual al BIS (Bank for International Settlements) consideră persistenţa dobânzilor scăzute drept "cel mai remarcabil simptom al unei suferinţe adânci a economiei globale", care se manifestă prin creştere economică dezechilibrată, o povară încă extrem de ridicată a datoriilor şi "transformarea într-o nouă normalitate a unor riscuri de neconceput altădată".
Unul dintre aceste riscuri majore îl reprezintă chiar declanşarea unui boom financiar, care "subminează creşterea productivităţii, în principal prin alocarea defectuoasă a resurselor", după cum a declarat Claudio Borio, economistul-şef al BIS, în cadrul conferinţei de lansare a raportului anual al instituţiei. De asemenea, "dobânzile scăzute conduc la creşterea riscurilor pentru economia globală, prin accentuarea instabilităţii financiare".
Acum se pare că am ajuns tocmai în acest stadiu, despre care Bill Gross spune că este caracterizat doar prin "manipulare şi preţuri artificiale". Cât despre alocarea defectuoasă a resurselor, este suficient, deocamdată, exemplul unei mine de cărbune cocsificabil din Australia, care a fost evaluată la 631 de milioane de dolari în 2011 şi a fost vândută recent cu un dolar, după cum scrie Bloomberg.
Este puţin probabil ca avertismentele BIS să fie luate în considerare de principalele bănci centrale, deoarece trecerea de la "acţiunile orientate către termenul scurt" la "viziunea pe termen lung" presupune, printre altele, normalizarea cadrului de politică monetară, inclusiv prin stoparea programelor de tipărire, iar efectele unei astfel de decizii sunt prea terifiante pentru a fi contemplate.
Până când ajustarea violentă se va produce din alte cauze, tiparniţa rămâne singurul instrument pentru Federal Reserve şi nu numai.
"Nu am nici cea mai mică îndoială că băncile centrale din Vest au pregătit scena pentru o versiune şi mai mare a recesiunii care a început în 2008", scrie Albert Edwards, analist la Societe Generale, pe fondul semnalelor tot mai evidente ale eşecului programelor de tipărire ale principalelor bănci centrale.
De data aceasta este, într-adevăr, altfel. Din cauza dobânzilor aflate la minime istorice şi a uriaşelor deficite bugetare "acumulate" în ultimii ani, "relaxarea cantitativă va fi accelerată până când zgomotul tiparniţelor se va auzi de pe Marte", mai arată Edwards.
Bill Gross crede că nu trebuie să se ajungă neapărat acolo. "Spuneţi o mică rugăciune astfel încât BIS să convingă autorităţile că lumea lor s-a schimbat", ne îndeamnă managerul de la Janus Capital în finalul analizei sale.
Din nefericire pentru noi, autorităţile monetare ştiu foarte bine că lumea se schimbă, tipărirea şi dobânzile zero fiind utilizate tocmai pentru a opri schimbarea.
Iar dacă pieţele globale tot sunt un joc de alba-neagra, probabil că ar fi bine să "pariem" pe varianta lui Albert Edwards şi să nu ne lăsăm ademeniţi de "cântecul" tiparniţelor.
1. Mda, excesul nu e bun...
(mesaj trimis de sebastian în data de 03.08.2015, 08:01)
deja dl Rechea posteaza aberatii, lamentabila selectia de afirmatii....
1.1. Care exces? (răspuns la opinia nr. 1)
(mesaj trimis de @sebastian în data de 03.08.2015, 09:05)
Al Rezervei Federale?
Tu chiar crezi ca economia o duce atat de bine cum scrie CNN?
2. Costul banilor va creste
(mesaj trimis de anonim în data de 03.08.2015, 12:50)
e evident ca banii vor avea cautare, banii buni : dolar, euro, yen, franc.
ca ce sa faci cu ceilalti bani, ai BRICS ?
bani reali nu sunt multi.
bani reali vorbim.
deci vom avea dobanzi, vom avea inflatie.