Fesenismul - boala de copilărie a decembrismului românesc.
Acum şi de maturiate!

Adînca şi fructuoasa colaborare la guvernare dintre majoritatea fesenistă a PSD-ului şi majoritatea fesenistă a PNL-ului a ajuns la maturitate. Acum, în pragul alegerilor pentru mandatele unui nou ciclu de spoliere a amărăştenilor şi de îngroşare vîrtoasă a averilor potentaţilor puterii. De la tema, oarecum aridă şi fără prea mari consecinţe politice, a suprapunerii datelor pentru diferitele tipuri de scrutinuri, cu soroc în acest an, s-a ajuns la alianţe şi liste comune de candidaţi. Un pas mic pentru ei, unul uriaş pentru eternizarea pseudo-politicii din România, hrănită, crescută şi îngrăşată pînă la obezitate din ugerul mereu plin al fesenismului decembrist. O ideologie cît se poate de simplă, nesofisticată, de directă şi aplicată: puterea e la noi, rămîne la noi şi nu o să fie niciodată în altă parte, decît la noi. În unire e puterea, iar unirea se manifestă univoc şi imperativ în unanimitate şi consens. Diversitatea este otravă, competiţia politică reală este ruină, iar ele trebuie prescrise şi administrate doar duşmanilor. Noi nu suntem duşmanii noştri. Cine nu e cu noi, e împotriva noastră. Consecinţa inevitabilă: monopolul puterii şi modelul partidului unic reprezintă singura soluţie de succes pentru orice partid care vrea să dăinuiască şi să se bucure de beneficiile puterii. La vremuri noi, tot noi, iar dacă nu noi, atunci cine? Ei? Să-şi mai pună pofta-n cui dumnealor, iar cui nu-i convine, n-are decît să stea pe bară şi să sufle-n dudă. Dacă asta nu aduce prea tare a democraţie, atunci se aplică soluţia splitării de ochii lumii a partidul unic care va ocupa, astfel, în acelaşi timp, atît baricada guvernării, cît şi pe cea a opoziţiei, taberele urmînd să schimbe poziţiile la intervale relativ regulate, astfel încît nici o gaşcă să nu rămînă fără partea la care "are dreptul" din cozonacul spolierii avuţiei sociale. Trecute, prezente şi viitoare. Cam asta-i tot! Cine nu recunoaşte în aceste linii directoare ale "raţiunii pure" şi ale "raţiunilor practice" care stau la baza actualei alianţe PSD-PNL înseamnă că ori nu ştie să citească, nu vede, n-aude, nu înţelege nimic, ori nu mai trăieşte de mult în România, ori că are un interes marcat să facă din negru alb şi din drac scîndură de altar.

Şi totuşi, ce se ascunde în spatele deciziei PNL şi PSD de a-şi pune candidaţii la europarlamentare pe aceeaşi listă electorală? Care sunt motivele, deci avantajele, pe care le speră fiecare parte de la această aberantă soluţie? Iar cînd spun aberantă nu exagerez cu nimic. Chiar şi dacă ar fi făcut un pact politic şi electoral în toată regula, (ceea ce n-au făcut; în orice caz nu public) lista comună tot nu ar fi fost soluţia bună, pentru simplul motiv că dizolvă identitatea partidelor şi a candidaţilor. Cine are de cîştigat de pe urma acestei disoluţii? PSD? PNL? Greu de crezut! Atunci? Atunci, ipoteza mea este că soluţia aceasta a fost "construită" după modelul pariului: o formă de contract cu miză pe realizarea/nerealizarea unui eveniment viitor, intervenită între un "hoţ/şmecher/trişor" care ştie rezultatul dinainte şi un "prost/naiv" care doar îl presupune, în care fiecare dintre părţi este încredinţată, încă înainte de a bate palma, că se află, hotărît, în prima postură. PSD-ul crede că păcăleşte PNL-ul, iar PNL-ul este convins că a păcălit deja PSD-ul. Pentru PSD dispare teama şi incertitudinea competiţiei. Pentru PNL este asigurată o halcă de reprezentare pe care electoratul ar fi putut să i-o refuze la urne! Win-Win!!! Singura umbră care planează asupra acestui aranjament între "hoţ şi miliţian" ar putea fi doar o surpriză. Surpriza neplăcută, dar cu totul neplăcută, ca omul care se află în cabina de vot, cu "opţiunea comasaţilor" în faţă, să scuipe de scîrbă pe amîndoi, acolo unde ar fi avut chef să scuipe doar pe unul dintre ei. Şi, să pună ştampila aiurea, pe cine o mai fi pe-acolo, numai PSD şi PNL să nu fie! Mă rog, mai mult o ipoteză de lucru, pentru uzul "teoreticienilor". La urma urmei, rezultatele votului le dă nu neapărat cine a pus votul în urnă, ci "mîna nevăzută" care numără şi acreditează rezultatele oficiale!

Bun, dacă au făcut listă comună la europarlamentare, de ce n-au mers pînă la capăt cu "comunizarea" şi la localele pentru care votul se exprimă în acelaşi timp şi în acelaşi loc?

Ipoteza mea de lucru este că, aici, corifeii neo-fesenismului de maturitate din politica României s-au împotmolit nu în sofisticate probleme ideologice, nu în cine ştie ce contradicţii de program politic sau alte farafastîcuri de acest gen care, oricum, la noi nu contează nici cît o ceapă degerată, ci în probleme de procedură electorală. Listele comune ar fi presupus apariţia şi declararea unei alianţe oficiale între PNL şi PSD, cu un nume şi însemne electorale noi, diferite de cele clasice ale PNL şi PSD. Este formula pe care a folosit-o PD-ul, dacă vă mai amintiţi, de data aceasta pentru a ascunde identitatea propriilor candidaţi, la nişte vremuri în care lumea fluiera cu huideo pedelismul şi pe reprezentanţii săi de frunte sub duşul propriu din casă, cînd trecea prin Cişmigiu sau prin faţa Operei, ca să nu mai zic de zona Cotroceni şi Piaţa Victoriei!

Dacă cineva credea, pînă mai ieri, că fesenismul a murit în România, sufocat în cele din urmă, după trei decenii şi mai bine, de avîntul democraţiei noastre, originale, de cumetrie, de distrugere, rapt şi, mai ales, degeaba, atunci e bine să ia aminte la nemuritoarele vorbe ale bardului Mărgineanu: "Nu mai plînge Jane, plînsul e de formă, Jeana nu e moartă, Jeana se transformă!" În cazul nostru, fesenismul se maturizează!