Fiat ar putea fi listată la bursa din New York

Directorul general al Fiat, Sergio Marchionne, ar putea propune, săptămâna viitoare, înregistrarea companiei în Marea Britanie şi listarea la bursa din New York, după fuziunea cu producătorul auto american Chrysler, scrie MarketWatch, citând surse apropiate situaţiei.

Propunerea, ce ar urma să fie făcută în faţa comitetului de conducere a Fiat, vine în urma unei decizii similare luate în cazul altei companii prezidate de Sergio Marchionne: CNH Industrial, producător de utilaje agricole şi de construcţii. Anul trecut, în septembrie, CNH Group (companie olandezo-americană înregistrată în Olanda) a fuzionat cu Fiat Industrial, rezultând CHH Industrial.

Înregistrarea în Marea Britanie a Fiat-Chrysler îi va permite lui Marchionne evitarea unei decizii dificile din punct de vedere politic: aceea de a opta între Italia şi Statele Unite ale Americii pentru stabilirea sediului central al grupului, în vederea unor taxe mai mici pe dividende.

În 2009, Marchionne a coordonat achiziţia treptată a Chrysler de către Fiat. Domnia sa vrea să creeze al şaptelea mare producător auto la nivel mondial. CEO-ul va propune probabil listarea la New York a grupului, după ce, săptămâna trecută, a sugerat că această piaţă ar aduce un acces mai bun la capital decât bursa din Milano, unde sunt acum tranzacţionate titlurile Fiat.

Propunerile urmează să fie făcute simultan cu prezentarea rezultatelor Fiat şi Chrysler pe al patrulea trimestru şi pe ansamblul anului trecut.

Analiştii anticipează un profit net în creştere al Fiat-Chrysler, de 400 de milioane de euro în trimestrul al patrulea, dar o scădere de 24% pe anul trecut, la 1,07 miliarde de euro. Declinul anual a fost provocat de problemele Fiat din Europa, generate de vânzările slabe şi de costurile tranziţiei către concentrarea pe producţia de automobile premium şi de lux.

Rezultatele ar putea reflecta o inversare de roluri. Chrysler a fost salvată de la faliment de Fiat, dar, în prezent, operaţiunile din SUA sunt cele care susţin compania-mamă din Europa.

Italienii sunt neîncrezători în ceea ce priveşte concentrarea geografică a activităţii grupului Fiat-Chrysler. Cu sediul central în Torino şi cu un trecut industrial respectabil, Fiat este cea mai mare companie privată din Italia. Dar industria prelucrătoare din peninsulă este într-o uşoară descreştere, pe fondul unor taxe mari, al unor reglementări stricte pe piaţa muncii şi nu numai, factori ce îi îngreunează competiţia cu centre de producţie mai ieftine şi mai flexibile din alte părţi ale lumii (precum SUA).

Mai mult decât atât, piaţa auto din Italia, precum şi cea din Europa sunt muribunde. Ca să calmeze spiritele, Sergio Marchionne a dat asigurări că problema relocalizării sediului este irelevantă, întrucât şi Fiat, şi Chrysler sunt jucători importanţi la nivel mondial şi însăşi domnia sa "locuieşte în avion", călătorind între SUA şi Italia.

Preşedintele Fiat, John Elkann, şi-a exprimat adesea părerea că grupul ar trebui să aibă câte un sediu în fiecare regiune unde activează: Europa, America de Sud şi America Latină.

Odată cu deschiderea unei rezidenţe fiscale în Marea Britanie, grupul ar putea evita plata unui impozit cu reţinere la sursă pe dividendele generate de afacerile din străinătate, potrivit unui expert corporativ citat de MarketWatch. În această situaţie, cel mai mare beneficiar ar fi Exor, o companie italiană de investiţii care este cel mai mare acţionar la Fiat (30,05%). Exor, condusă de John Elkann, deţine şi cel mai mare procentaj din acţiunile CNH Industrial (27,2%), ce produce camioane şi tractoare, succesoare a companiei Fiat Industrial SpA, care s-a desprins din Fiat în 2011.

Fiat va prezenta, în acest an, un plan industrial ce are în vedere, în principal, relansarea modelului Alfa Romeo, mai ales pe pieţele din SUA. Analiştii estimează că, pentru această intenţie, sunt necesari cel puţin 1 miliard de euro, bani pe care nu îi pot produce nici Fiat, nici Chrysler de unii singuri, din cauza modestelor portofolii de produse, a unor cote de piaţă mai scăzute decât concurenţii lor, precum şi a extinderii prea lente pe pieţe emergente, precum cea din China.