Finanţarea insuficientă a companiilor - marea problemă a anului

Reporter: Stimate domnule Sebastian Vlădescu, care este opinia dvs. cu privire la pierderile enorme suferite de sistemul bancar în 2012 şi ce repercusiuni credeţi că vor avea acestea asupra economiei româneşti?

Sebastian Vlădescu: Cred că avem o mare problemă în legătură cu pierderile înregistrate de sistemul bancar în 2012.

De aceea, cred că acesta ar trebui să fie primul capitol citit din proiectul scrisorii de intenţie către Fondul Monetar Internaţional (FMI) din luna februarie.

După ce au rostogolit credite neperformante timp de trei-patru ani, acum, instituţiile de credit îşi recunosc pierderile, care se reflectă, în modul cel mai direct, în reducerea creditării.

Inclusiv în scrisoarea de intenţie apare recomandarea Fondului ca băncile să nu mai facă acest lucru.

Consider că este un fenomen grav şi cred că aceasta va fi marea problemă a anului 2013.

Suprapunând acumularea de provizioane şi pierderi ulterior, în sistemul bancar, cu diminuarea liniilor de finanţare de la băncile mamă, avem un proces solid de reducere a creditării, care se traduce, la nivelul companiilor româneşti, în probleme grave în funcţionarea zilnică.

Ce se întâmplă acum este, de fapt, repercusiunea suprafinanţării în perioada de boom economic a companiilor româneşti.

Ajustarea de la nivelul excesiv din 2007-2008 până la nivelul de func-ţionalitate este un proces care, în perioada 2009- 2010, a fost amânat sau evitat, cu speranţa că, de fapt, criza este mai puţin periculoasă, mai puţin durabilă, mai puţin profundă... Ceea ce nu s-a întâmplat.

Avem nevoie de ajustare şi este necesar ca firmele româneşti să-şi restructureze activitatea la nivelul pieţelor, în funcţie de cerere şi ofertă, în condiţii de eficienţă.

Lipsa actuală de finanţare şi faptul că au fost finanţate excesiv pe garanţii hiper-evaluate vor conduce la probleme din ce în ce mai mari pentru companii.

Acest proces va duce inevitabil către insolvenţe, care sunt la modă, dar care sunt foarte periculoase, inclusiv pentru sectorul bancar.

Reporter: Ne-am obişnuit cu insolvenţa.

Sebastian Vlădescu: În momentul în care te obişnuieşti cu insolvenţa desfiinţezi încă un flux financiar, îţi pierzi finanţarea bancară şi îţi dispar plăţile de la companiile în insolvenţă.

Dacă eşti o companie cât de cât funcţională, începi să ai probleme majore de cash-flow şi încerci să le compensezi finanţându-te bancar.

Dar banca îţi cere tot felul de garanţii, costurile sunt foarte mari şi atunci soluţia ta este insolvenţa după care, în lanţ, poţi genera insolvenţă şi la alţii.

În acel moment, vom avea o economie în insolvenţă, nefuncţională.

Procesul se va accelera în următoarea perioadă şi o să vedem că numărul companiilor intrate în insolvenţă în 2013 va fi mult mai mare decât în 2012.

Aceasta va fi una din marile probleme ale economiei legate de scăderea creditării şi acumularea de pierderi în sectorul bancar.

Reporter: Sunt bănci româ-neşti, cum este, de exemplu, Banca Transilvania, care a avut rezultate foarte bune, iar băncile străine au înregistrat pierderi. Cum vă explicaţi acest fenomen?

Sebastian Vlădescu: Băncile autohtone nu au avut resurse suficiente să se expună, managementul a avut o politică prudentă, resursele fiind limitate.

În consecinţă, fiind mai conservatoare, acum nu înregistrează pierderi ca băncile care au avut expunere mai mare.

Pe de altă parte, băncile străine au adus, în ultimii ani, miliarde de euro pe piaţa românească.

Reporter: Dar au şi retras bani din România...

Sebastian Vlădescu: Acum a început procesul de întoarcere a banilor, care nu sunt compensaţi cu nimic.

CEC sau Banca Transilvania au crescut în ultimii ani în rankingul sistemului bancar, de la locul 10-12, până la 3-5.

Acum şapte ani, Banca Transilvania nici nu visa acest loc.

Având capitaluri sociale foarte mici, capacitatea de expunere atât a CEC, cât şi a Băncii Transilvania pe un client a fost şi este foarte redusă.

Reporter: Includerea României în indicele JP Morgan a fost foarte bine primită de investitori, emisiunea recentă de obligaţiuni în dolari a fost un succes. Acest lucru demonstrează că investitorii au încredere în România.

Sebastian Vlădescu: România este un caz frumos de prezentat în faţa investitorilor.

În mod cert, România este astăzi mai de încredere decât era acum şase luni sau acum opt luni. Un guvern cu o majoritate atât de confortabilă în Parlament, acordul cu FMI - sunt semne bune pentru investitori.

În momentul de faţă, pe piaţă, sunt trilioane de dolari care nu au unde să fie plasaţi, iar un miliard de dolari nu mai înseamnă aproape nimic.

Cei care au miliarde de investit, când văd prezentarea României, normal că investesc un miliard pe România.

Pe piaţa de acţiuni, se pierd zeci de miliarde de dolari în două zile. Faptul că există investitori care au riscat 1-2 miliarde pe România nu este semnificativ.

Din punct de vedere al volumului, este foarte puţin.

Acei investitori reprezintă o lume în care nici ei nu se înţeleg, nimeni nu îi înţelege, nu ştie nimeni cum funcţionează.

Credinţa că investitorii sunt ceva special, nişte genii, este falsă. De fapt, ei se comportă ca nişte femei isterice care fug şi cumpără ce aud că se poartă.

Reporter: Care va fi situaţia ţării dacă se destramă alianţa de la guvernare şi pierdem stabilitatea politică?

Sebastian Vlădescu: Ne vom adapta. Avem un "buffer" (tampon) care există încă şi, dacă s-ar întâmpla ceva, ne-ar permite să ne finanţăm câteva luni şi să restabilim stabilitatea politică.

Reporter: În ultima perioadă, cel puţin la televizor, există senzaţia că există un război în USL.

Sebastian Vlădescu: USL este contra naturii şi cred că nu este o alianţă funcţională. Probabil că, la un moment dat, alianţa se va rupe.

Îmi este foarte greu să cred că PSD - un partid solid, consistent, cu o organizare teritorială majoră şi cu o atracţie pentru public excepţională, şi care depăşeşte cu mult PNL - va accepta să rişte un preşedinte liberal la Cotroceni.

Mai ales după ce a păţit-o cu Traian Băsescu în ultimii 8 ani de zile, nu cred că PSD va fi de acord cu un preşedinte care să le spună: "Eu îl numesc prim-ministru pe X!"

Reporter: Crin Antonescu se pregăteşte să intre în lupta pentru preşedinţia Românei, dar, în acelaşi timp, vrea modificarea Constituţiei în care puterea preşedintelui se reduce. Nu este un nonsens?

Sebastian Vlădescu: Nu neapărat, mai ales pentru cineva care iubeşte România...

Crin Antonescu se ocupă de modificarea Constituţiei în care puterile preşedintelui ţării se reduc şi el vrea să fie preşedintele României!

Dacă şeful PNL crede că actuala structură de putere din România definită prin actuala Constituţie este greşită şi are o înţelegere politică vizavi de o altă structură, de o Românie care să nu mai aibă putere semi-prezidenţială sau indefinit prezidenţială şi indefinit parlamentară, ci mergem către o republică parlamentară cu un rol decorativ al preşedintelui, atunci este, după părerea mea, o poziţie lăudabilă.

Nu este un nonsens să desfiinţezi ceva care nu funcţionează chiar dacă tu, ca persoană, nu câştigi. Există oameni care se dedică ţării lor şi au această aplecare către binele naţional mai presus de binele individual.

Bineînţeles că nu există un jurnalist care să creadă că aşa ceva este posibil.

Reporter: Va reuşi guvernul să finalizeze punctele din scrisoarea de intenţie?

Sebastian Vlădescu: Nu. Probabil că vom amâna condiţiile. Am văzut, de exemplu, în draft o cifră de creştere economică de 1,6%, dar nu cred în ea.

Reporter: Cât de necesar este un nou acord cu FMI?

Sebastian Vlădescu: Foarte necesar. Dacă nu ar exista, am fi şi mai puţin disciplinaţi decât suntem.

Reporter: Investitorii "adevăraţi" ne cam ocolesc, investiţiile străine directe scăzând dramatic în ultimii ani.

Sebastian Vlădescu: Nu au unde să investească. O fereastră de oportunitate, ca atunci când am vândut BCR, nu mai există.

Nu există în momentul de faţă un bun românesc pe care să-l vinzi şi să obţii o sumă atât de mare ca la BCR. Şi cred că vom vinde ieftin câţiva ani buni...

Din punct de vedere al banilor intraţi din privatizări, este exclus. Mâine dacă scoatem Trans-gaz pe bursă, obţinem un preţ foarte mic.

Bănci noi care să se înfiinţeze, să îşi majoreze capitalul social, nu mai există. În sectorul bancar, cred că va fi un proces invers.

În zona industrială, în principiu, există exces de capacităţi, iar inves-tiţii majore în zona industrială, de miliarde de euro în România, nu cred că se mai pot realiza, pentru că nu mai este loc.

Nu văd un segment de piaţă în care cineva să vrea să investească în România.

Ar putea fi zona energiei, dar acolo sunt foarte multe probleme generate din trecut.

Energia eoliană este o problemă, cea solară va fi o problemă.

Costul acestei energii şi capacitatea acestui tip de energie de a destabiliza sistemul sunt atât de mari, încât costurile finale pe care le presupune, după părerea mea, nu sunt deloc acoperite de avantajul ecologic.

Cred că va trebui luată decizia dacă mai susţinem energia eoliană şi solară. Eu cred că nu. Cred că ar trebui renunţat imediat la certificate, iar producţia acestor energii ar trebui lăsată să funcţioneze strict pe baze economice. Dacă funcţionează, bine, dacă nu, nu. Dar să ai astăzi o producţie de 1200 mwh şi mâine de 150 mwh este o mare pro-blemă pentru sistem.

Ca să concluzionez, zona energiei este singura în care am putea să ne aşteptăm la investiţii. Dar acestea au durată lungă de implementare, de decizie.

Îmi este greu să îmi închipui că în zona investiţilor străine directe, în 2013-2014, vor fi resurse cât de cât consistente.

Reporter: Credeţi că vor intra şi alte companii de stat în insolvenţă în acest an?

Sebastian Vlădescu: Tocmai spuneam că procesul de insolvenţă se va adânci solid şi este posibil să intre şi alte companii de stat.

Reporter: Credeţi că vor fi un succes listările de companii energetice pe bursă?

Sebastian Vlădescu: Credeţi că vreodată putem să discutăm despre bursă ca o instituţie care finanţează economia românescă şi nu ca o instituţie pe care se fac speculaţii financiare?

Eu tot aud - bursă, bursă, bursă.

Eu ştiu de la şcoală că bursa s-a inventat ca instrument de finanţare a companiilor şi tot încerc să văd de câţiva ani de zile vreo companie finanţată de bursă.

Bursa de Valori nu se ocupă de principalul ei rol, de finanţare, iar brokerii aşteaptă să vină cineva să le dea de lucru.

Reporter: Vă menţineţi declaraţia potrivit căreia o cârnăţărie este mai bună decât Bursa.

Sebastian Vlădescu: Repet, investitorul într-o fabrică de cârnaţi mi se pare cel puţin la fel de important ca unul care speculează astăzi acţiuni Transelectrica sau Rompetrol.

Reporter: Ce părere aveţi despre creşterea evaziunii fiscale. Aţi fost ministru de finanţe...

Sebastian Vlădescu: M-am bătut cu ea, nu?

Ordonanţa 54 a fost una dintre cele mai bune legi împotriva evaziunii fiscale, cel puţin trei pieţe au fost afectate.

În 2010, cel puţin două pieţe care erau monitorizate au redus evaziunea fiscală la jumătate faţă de ianuarie, când am ajuns eu ministru.

Pe piaţa ţigărilor de exemplu, evaziunea a scăzut de la 34%-35% la 18% şi până la sfârşitul anului a ajuns la 14%-15%.

Pe piaţa petrolieră au dispărut mari evazionişti sau unii s-au recalificat în zona civilizată. Acesta a fost unul din factorii pentru care Petrom a înregistrat profitabilităţi mult mai bune.

În piaţa alcoolului, se vinde mult mai mult alcool timbrat decât alcool netimbrat, tot desfiinţând antrepozite fiscale.

Cred că ordonanţa 54 ar trebui readaptată, pentru că, între timp, bănuiesc că şi evazioniştii s-au mai adaptat.

Există însă în România o zonă de evaziune fiscală care, personal, am avut întotdeauna îndoieli că poate fi redusă - este vorba de evaziunea fiscală curentă generată de sărăcie.

Cea mai mare zonă de evaziune fiscală este pe TVA. Noi încasăm mult mai puţin TVA decât media europeană, pentru că vindem foarte multe produse în pieţe neorganizate - magazine săteşti, târguri, la colţul străzii.

Cumpărătorii din hipermarketuri şi din supermarketuri, în general, plătesc TVA, dar vreo 60% din populaţia României preferă să cumpere produse care nu sunt purtătoare de TVA.

Principalul motiv al acestui fenomen este sărăcia, faptul că veniturile cetăţenilor sunt foarte scăzute.

Este o evaziune cu care este foarte greu să te lupţi şi la un moment dat este chiar periculos...

Reporter: Mai ales ca politician.

Sebastian Vlădescu: Şi ca om. Eu, care sunt o "bestie nemiloasă" şi care am tăiat pensii şi salarii, am o problemă cu această zonă de evaziune fiscală, gândindu-mă că oamenii au nevoie de pâine sau ulei.

Dacă mâine am face o gardă financiară de 10.000 de oameni şi i-am pune în fiecare judeţ să bântuie pieţele, să le desfiinţeze tot, să aresteze, atunci am avea o problemă cu cetăţenii români pentru că nu ar mai avea de unde să-şi cumpere produse.

Fenomenul acesta nu va putea fi contracarat decât prin creşterea veniturilor populaţiei.

Reporter: Aţi capitulat în faţa lui Blejnar.

Sebastian Vlădescu: Eu n-am capitulat niciodată în faţa lui Sorin Blejnar.

Faptul că n-am reuşit să câştig bătălia cu el, determinând plecarea lui din Ministerul Finanţelor, nu înseamnă că am cedat în faţa aces-tuia şi faptul că până la urmă ordonanţa 54 a existat a fost una din marile mele victorii.

În Ministerul Finanţelor, pe vremea mea, s-au întâmplat mai multe din cele pe care am vrut eu să le fac.

Reporter: Înseamnă că ştiaţi ce făcea Blejnar acolo...

Sebastian Vlădescu: Ştiam că avem o problemă de evaziune fis-cală şi că trebuie să mă bat cu ea, nu ştiu ce făcea Blejnar.

Dar, la un moment dat, mi s-a părut că am nevoie de altcineva dacă vreau să mă bat cu evaziunea fiscală, am cerut plecarea lui şi nu am obţinut-o.

Reporter: Cui aţi cerut-o?

Sebastian Vlădescu: Cui se cere. Aveam un şef... Exista un prim-ministru.

Reporter: Emil Boc.

Sebastian Vlădescu: Da, cred că aşa...

Reporter: Dar şi cu Emil Boc v-aţi bătut.

Sebastian Vlădescu: Normal, dar am şi pierdut...

Cu Emil Boc am pierdut o bătălie foarte importantă - creşterea TVA.

Reporter: Se pare că nu a fost o idee tocmai bună.

Sebastian Vlădescu: Nu se pare, se ştia că va fi o măsură proas-t-ă. Dar Emil Boc ne-a învins atunci şi pe mine, şi pe Traian Băsescu.

Reporter: Preşedintele spune acum că Emil Boc este cel mai bun preşedinte PDL.

Sebastian Vlădescu: Preşedintele a spus că e sentimental, aşa că...

Reporter: Ce părere aveţi despre noile măsuri fiscale ale guvernului?

Sebastian Vlădescu: TVA la încasare este nefuncţional, ştiu că autorităţile vor să-l schimbe.

Eu nu înţeleg sistemul TVA la încasare, nu-i văd utilitatea şi nu cred că poate fi aplicat.

Cât priveşte impozitul forfetar, din câte ştiu eu nu există.

Reporter: Se scrie acum.

Sebastian Vlădescu: Eu le urez succes. Cât am fost ministru, am încercat să-l scriu şi nu am reuşit, aşa că cine reuşeşte să scrie în România o lege funcţională a impozitului forfetar merită din punctul meu de vedere tot res-pectul.

Reporter: Ce părere aveţi despre crearea Autorităţii de Supraveghere Financiară?

Sebastian Vlădescu: Dacă este completă, este utilă.

Din punctul meu de vedere, autoritatea poate fi funcţională dacă include sub acelaşi acoperiş supravegherea bancară, cea a asigurărilor, pensiile şi piaţa de capital.

Pentru că, fără să ai supraveghere bancară, împreună cu supravegherea celorlalte pieţe, va trebui să găseşti o cale de mediere între Banca Naţională şi autoritate, care va depinde de persoane, interese, pricepere.

Reporter: Vă mulţumesc!