• Bogdan Drăghici: "Consider că Vasile Blaga este şantajabil şi dezinformat"
Fostul director general adjunct al Institutului Naţional de Administraţie (INA) cu rang de subsecretar de stat în cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor (MAI), Bogdan Drăghici, susţine că a fost destituit din funcţie din cauza refuzului său de a permite "căpuşarea" bugetului public şi a bugetelor locale de către actuala putere. În acest sens, domnia sa a afirmat, în cadrul unei conferinţe de presă desfăşurată ieri, că împotriva sa s-au făcut "presiuni politice abuzive" din partea ministrului administraţiei şi internelor, Vasile Blaga, şi din partea subordonaţilor săi direcţi.
Totodată, Bogdan Drăghici a spus că motivul fundamental al demiterii sale a fost "Dosarul Costea", care a debutat la INA în luna iunie pe fondul unor presiuni exercitate de soacra lui Mircea Geoană, Margareta Cos-tea, asupra conducerii Institutului şi a continuat cu unele dezvăluiri privind ilegalităţile comise de "clanul" Costea-Geoa-nă, primul demers vizînd dosarul falsificat al "revoluţionarei" Margareta Costea. "S-au făcut presiuni uriaşe asupra mea să mă opresc şi să accept muşamalizarea dosarelor", a declarat fostul director adjunct al INA. Astfel, cu numai cîteva zile înaintea dezvăluirii Dosarului Costea, Viorel Coifan, secretar de stat liberal care conduce în momentul de faţă INA, şi Liviu Radu, secretar de stat în cadrul MAI însărcinat cu reforma administraţiei publice locale, l-au "somat" pe Gheorghe Drăghici să nu mai susţină conferinţa de presă în care urma să dea publicităţii acest caz. Acelaşi lucru l-a făcut, cu doar 12 ore înainte de conferinţa de presă, şi minis-trul Vasile Blaga. În urma acestor presiuni, Drăghici a recurs, drept consecinţă, la sesizarea Parchetului Naţional Anticorupţie (PNA) şi la informarea Consiliului Ştiinţific al INA.
O altă ilegalitate semnalată de Bogdan Drăghici este aceea a conducerii INA, în speţă a directorului Institutului, domnul Viorel Coifan. Se pare că domnia sa "conduce INA în lipsa sa". Astfel, Viorel Coifan, deşi este în străinătate, semnează acte la biroul Institutului din Bucureşti cu ajutorul secretarei sale, care utilizează o ştampilă cu modelul semnăturii directorului general.