FOTBAL ÎN LIVING: Artişti cu riduri pe frunte!

Repetiţia e mama învăţăturii, aşa că repet: lumea se schimbă. Se schimbă şi fotbalul, artiştii nu mai sunt artişti, iar luptătorii consacraţi fac economie în materie de efort. Un singur lucru rămâne constant: slugile, care rămân tot slugi. Fierţi la foc mic în oala sub presiune a nemulţumirii sociale, fotbaliştii brazilieni s-au prezentat la meciul de deschidere cu riduri adânci pe frunte simţindu-se responsabili pentru toate miliardele cheltuite de cuplul Dilma - Blatter. Normal, când sufeltul îţi este greu de atâta bănet risipit în batjocură nu îţi mai arde de floricele şi cât eşti tu de artist brazilian zici "sărut mâna" când un arbitru japonez îţi face cadou un penalty cu gust rânced de victorie siluită.

După primul meci reţinem trei nume de jucători: Neymar, Oscar şi Modric. Am putea reţine şi numele arbitrului, dar nu vrem. Neymar, cu alura lui de star bollywoodian, lasă impresia unui pianist, care după o arie interpretată magistral se sufocă sub povara autoadmiraţiei şi uită să mai atingă clapele chiar dacă notele din partitură urlă efectiv la el. Din fericire pentru brazilieni are un Oscar lângă el şi muzica nu se opreşte. Condamnat pe nedrept la căratul pianului, Modric reuşeşte nişte numere solo la acordeon absolut încântătoare, din nefericire orchestra croată nu-l ajută pe tot parcursul concertului şi acest lucru se vede la final. Astăzi mai mult decât ieri Brazilia e favorită la câştigarea trofeului. Viitorii adversari ai naţionalei "cariocas" trebuie să fie pregătiţi şi pentru acel 5%, care poate creşte dacă situaţia e disperată, oferit de arbitri gazdelor, dacă vor să emită pretenţii la trofeu.