Gândirea reacţionară: de la teorie la practică

Intrarea în competiţia electorală americană pentru alegerile prezidenţiale din noiembrie a Kamalei Harris l-a pus pe Donald Trump în defensivă. Sigur, efectul - probabil pe termen limitat - al kamalamaniei a fost puternic, dar a reduce confruntarea politică americană la confruntarea între două peroane ar fi eronat. Pe de altă parte, dacă aceste persoane sunt importante în campania electorală este tocmai pentru că încarnează şi fac credibile valorile şi ideile pe care le susţin. Or, dezbaterea ideologică din Statele Unite îşi are rădăcinile în Vechea Europă şi influenţează dezbaterea politica mondială. Iliberalismul unui Orban Viktor ca şi recursul lui Vladimir Putin la tradiţie şi creştinism au fost inspirate de reflecţia teoretică şi punerea în practică a viziunii din ce în ce mai radical conservatoare din America.

Poate trumpismul este o modă, dar ideile din spatele acestei candidaturi, reflectate atât de clar în Proiect 2025, au un fundament ideologic construit în timp. Şi, aşa cum explica încă de la începutul cărţii sale, Reactionary Mind (Gândirea reacţionară), a cărei a doua ediţie a apărut în 2018 şi în care autorul, Corey Robin, a încercat să realizeze o istorie a conservatorismului şi reacţionarismului de la Thomas Hobbes la Donald Trump, "pentru a înţelege aceste idei, trebuie să înţelegem mai întâi povestea din spatele lor. Pentru că până la urmă asta este conservatorismul: o meditaţie asupra - şi o redare teoretică a - experienţei de a avea putere, de a o vedea ameninţată şi de a o recupera". Când Kevin Roberts, preşedintele Fundaţiei Heritage care a coordonat redactarea Proiectului 2025 susţine că rolul organizaţiei pe care o dirijează este de a instituţionaliza trumpismul se referă tocmai la modul în care, odată revenit al putere, Donald Trump va pune în aplicare o viziune conservatoare care a lipsit mandatului său precedent. Chiar dacă astăzi, în faţa radicalismului instituţional şi ideologic al acestui document de aproape 1000 de pagini pus deja la dispoziţia publicului din 2022, Trump şi echipa sa se distanţează de Proiectul 2025 şi trimit, în schimb, la Agenda 47, asumată oficial de candidatul republican, în 2022, la o întrunire cu membrii Fundaţiei Heritage, Donald Trump asigura că aceasta va pune la dispoziţie viitoarei administraţii, în cazul în care va obţine un nou mandat de preşedinte, planurile de bază şi detalii pentru un program de guvernare. Iar Agenda 47 nu descrie un program de guvernare, ci câteva masuri pe care le-ar putea pune în aplicare după ce s-ar întoarce la Casa Albă.

Cum se manifestă acest conservatorism, care la debutul său doctrinar, în timpul Revoluţiei franceze când Edmond Burke scria Reflecţii asupra revoluţiei din Franţa, era o reacţie - de unde formula "reacţionar" - împotriva liberalismului modern care începea să transforme lumea? O explică destul de clar Corey Robin în capitolul despre contrarevoluţie, prin violenţă camuflată într-o reflecţie asupra naturii umane. Departe de a fi o reflecţie andonă, conservatorismul a reacţionat violent atât împotriva Revoluţiei franceze, cât şi a celei bolşevice, a segregaţionismului rasial, a atacat ideea statului social sau mişcarea pentru drepturi civile şi împotriva discriminărilor de orice fel. Pentru a-şi atinge obiectivele, conservatorismul a luat de la început forma unor mişcări politice care să refacă vechea societate. Şi pentru că ceasta a abordat rapid o postură populistă, trecând de la legitimismul monarhic şi teoriile conspiraţioniste de la începutul secolului al XIX-lea la atitudini pragmatice care i-au permis să preia naţionalismul de la liberali şi să reconfigureze ideea de naţiune astfel încât să poată confedera în jurul lor toate mişcările antimoderniste religioase, culturale, politice, dar mai ales economice.

Gândirea reacţionară - la noi cuvântul "reacţionar" a fost deja ironizat de Caragiale într-unul din cele mai puternice şi influente pamflete anti-liberale, Conu Leonida faţă cu Reacţiunea - încercă să pătrundă în mintea tuturor. Iar astăzi, cu ajutorul reţelelor sociale reuşeşte să ajungă la cei mai fragili intelectual şi uşor de influenţat pe care îi transformă apoi, cum am văzut în mişcările violente de stradă din Marea Britanie de săptămânile trecute, în reprezentaţi revoltaţi ai poporului.