GERMANIA FORŢEAZĂ BAIL-IN-UL BĂNCILOR EUROPENE DIN 2015 În Uniunea Europeană nu te aude nimeni când îţi strigi durerea

Aparenţa rezistenţei Bundesbank faţă de noile măsuri de relaxare monetară ale BCE s-a destrămat săptămâna trecută. Într-un discurs în faţa reprezentanţilor Asociaţiei Federale a Băncilor Cooperatiste din Germania, Jens Weidmann a încercat să justifice nivelul actual al dobânzii BCE prin necesitatea stimulării economiilor din zona euro. De asemenea, preşedintele Bundesbank a mai declarat că "deponenţii germani nu sunt discriminaţi", încercând să răspundă criticilor tot mai virulente din presă.

Dacă rezistenţa Bundesbank în faţa Consiliului Guvernatorilor din BCE s-a dovedit iluzorie, există un alt punct din agenda anticriză, unde propunerile bancherilor centrali din Germania s-au făcut auzite.

Este vorba de accelerarea aplicării cadrului pentru bail-in-ul băncilor europene. Conform unui articol recent de la Reuters, "ca urmare a cererilor Germaniei, legea UE privind utilizarea fondurilor creditorilor şi deponenţilor poate intra în vigoare din ianuarie 2015, cu trei ani înainte de termenul planificat", iar "cele mai urâte memorii ale crizei ar putea fi reînviate". Este de prisos să amintim că Franţa, Spania şi Italia şi-au exprimat puternic dezacordul, deoarece doresc înfiinţarea cât mai rapidă a uniunii bancare, pas indispensabil pentru "socializarea" datoriilor la nivel european.

Scenariul este, din păcate, foarte realist, în condiţiile în care investitorii au cumpărat "obligaţiunile emise de bănci pentru a compensa randamentele scăzute de pe alte segmente de piaţă". Datele de la Reuters arată că băncile din zona euro au emis obligaţiuni negarantate în valoare de 860 de miliarde de euro, din care 200 de miliarde reprezintă valoarea obligaţiunilor negarantate emise de băncile germane.

"Entuziasmul" pare foarte suspect pentru Willem Buiter, economistul-şef de la Citigroup. "Dacă privim evaluarea riscului bancar din zona euro, se poate spune că piaţa inhalează aurolac", a declarat acesta pentru Reuters. Buiter s-a referit la preţurile contractelor CDS (n.a. Credit Default Swap) pentru obligaţiunile bancare, care au ajuns recent la o treime din nivelul anului 2011, considerat vârf al crizei financiare europene.

Versiunea în limba română a enciclopediei Wikipedia arată că "utilizarea unor doze ridicate de aurolac poate conduce la delirium", printre efectele "drogului" numărându-se şi lipsa de coordonare, iritabilitatea şi depresia. Se pare că Willem Buiter este corect în diagnosticul său.

Economistul-şef de la Citi s-a îndreptat, apoi, către situaţia depozitelor bancare, mai ales a celor din ţările puternic afectate de criză. "În ţări ca Grecia sau Slovenia, depozitele sunt iraţional de rigide", consideră Buiter, referindu-se la relativa stabilitate a nivelului acestora, deşi "multe guverne din zona euro au buzunarele goale sau nu pot, din cauze politice, să susţină în continuare băncile fără un bail-in al creditorilor". Concluzia articolului Reuters este că "dimensiunea datoriilor potenţiale ale băncilor a depăşit cu mult posibilitatea guvernelor de a le salva".

În acest context deosebit de fragil, Comisia Europeană a venit vineri, 15 noiembrie 2013, cu un raport privind bugetele naţionale, în care îşi exercită pentru prima dată noile atribuţii de supervizare a finanţelor publice din statele membre.

Spania, Italia, Finlanda (!), Luxemburg (!) şi Malta au primit avertismente directe referitoare la necesitatea corectării urgente a deficitelor bugetare şi a opririi tendinţei de creştere a datoriilor publice. Bugetul prezentat de Franţa a fost aprobat de CE, dar autorităţile europene au precizat că nu există marjă de eroare în ceea ce priveşte reducerea deficitului.

Noul rol al Comisiei Europene este considerat de cotidianul britanic The Telegraph drept "un pas periculos împotriva democraţiei", deoarece "alegerile nu mai au nicio valoare, în condiţiile în care parlamentele nu pot decide cum este folosită avuţia naţională". Premierul italian Enrico Letta a criticat decizia CE, acuzând Bruxelles-ul că "face jocul euroscepticilor", după cum scrie cotidianul online The Local.

Se pare că cetăţenii statelor europene trebuie să se pregătească serios, în această perioadă de linişte aparentă, pentru noua furtună de la orizont.

Jacob Kirkegaard, de la Peterson Institute For International Economics din Washington, a declarat pentru Reuters că "situaţia rămâne foarte, foarte fragilă", exprimându-şi îndoiala cu privire la menţinerea în perioada următoare a situaţiei actuale de pe piaţă.

"Pieţele sunt mulţumite de sine şi cred că Europa a depăşit criza", a declarat şi Garry Schinasi, fost oficial al FMI, pentru Reuters, dar "sistemul bancar este încă fragil în Europa" şi "nimeni nu ştie cât de gravă este situaţia".

Avertismentul cel mai sever vine, însă, de la Gunnar Hökmark, membru al Comitetul de Politici Economice şi Monetare din Parlamentul European. Implicat în elaborarea noilor legi, europarlamentarul suedez a declarat pentru Reuters că "bail-in-ul va afecta toţi investitorii, inclusiv deponenţii", iar dacă "cineva este surprins de aceas­ta, înseamnă că nu a urmărit dezbaterea de mult timp". Hökmark şi-a mai exprimat speranţa că "investitorii serioşi ştiu în ce îşi plasează banii". După o astfel de declaraţie de intenţie, oare la ce se mai pot aştepta europenii?

Filmul "Alien" a făcut celebră fraza "în spaţiu nu te aude nimeni când strigi". Asemeni monstrului din spaţiu, Uniunea Europeană este gata să-şi eviscereze victimele, pentru a-şi apăra renumele de "organism perfect al democraţiei europene".

De aceea, în UE nimeni nu te va auzi cum îţi strigi durerea, mai ales dacă ai făcut greşeala să-ţi plasezi economiile în bănci.