Dacă vom considera valoarea activului net pe acţiune ca fiind un criteriu obiectiv de apreciere a calităţii activelor unui SIF, atunci criteriu de comparaţie ar trebui luat raportul dintre preţul de piaţă al acţiunilor şi valoarea activului net pe acţiune. Un alt criteriu al dezirabilităţii achiziţionării de acţiuni ar trebui să fie dividendul acordat acţionarilor, sau, mai exact, cât reprezintă dividendul din preţul acţiunilor.
Aceste criterii nu sunt infailibile, dar altele mai bune nu văd. Pe data de 2 aprilie (nu am luat data de 1 aprilie, ca să nu arate a păcăleală), preţurile de închidere au fost de 0,51 lei la SIF1, de 0,437 lei la SIF2, de 0,290 lei pe acţiune la SIF3, de 0,482 lei pe acţiune la SIF4 şi de 0,495 lei pe acţiune la SIF5. Ultimele valori ale activului net pe acţiune pe care le am la îndemână sunt în aceeaşi ordine de 1,4853 lei; 1,5657 lei; 1,0393 lei; 1,4555 lei şi, respectiv, 1,6311 lei. Rezultă faptul că preţul unei acţiuni SIF1 este de 34,33% din VUAN, de 27,91% la SIF 2 , de 27,9% la SIF3, de 33,11% la SIF4 şi de 30,34% la SIF5. De aici, ar rezulta faptul că acţiunile SIF3 ar fi cele mai ieftine raportat la substanţa lor, urmate de SIF2 aproape la egalitate, apoi SIF5 cu circa 8,7 % mai scumpe, de SIF4 cu 18,6% mai scumpe iar SIF1, cele mai scumpe, cu 23% faţă de cele mai ieftine, respectiv SIF2 şi SIF3. Dacă ne referim la dividendele distribuibile, acestea reprezintă brut 7,84% din preţ la SIF1 Banat- Crişana, 10,3% la SIF2 Moldova, 10,34% la SIF3 Transilvania, 8,3% la SIF Muntenia şi spre disperarea şi nemulţumirea acţionarilor care mă bombardează cu reproşuri, 0% la SIF5 Oltenia.
Deşi nu am nicio contribuţie la luarea deciziei de a nu distribui dividende de către SIF5, reproşurile care mi se aduc se datorează în ochii acţionarilor faptului că, în trecut, am susţinut de mai multe ori faptul că SIF5 ar fi cel mai bun şi cel mai bine administrat SIF. Acum, îmi fac mea culpa, dar trebuie să spun că atunci eram convins de ceea ce am afirmat. Desigur, cifrele avansate reprezintă realitatea momentului, dar trebuie să se ştie că ele sunt foarte volatile şi se pot schimba radical chiar de la o zi la alta. Orice creştere sau scădere de preţ poate modifica radical atât indicatorii unui SIF şi mai ales rapoartele dintre ele. Un lucru aş mai avea de notat şi anume valoarea totală a activelor celor cinci SIF-uri, ca rezultat al produsului dintre VUAN şi numărul de acţiuni. Este important, deoarece între cele cinci SIF-uri este o foarte mare diferenţă la numărul de acţiuni. Rezultă astfel că SIF1 are active totale de 815,2 milioane lei, SIF2 are 812,73 milioane lei, SIF3 are active totale de 1135,05 milioane lei, SIF4 are 1174,2 milioane lei, iar SIF5 are un activ total de 946,3 milioane lei.
Cifrele prezentate arată o diferenţă mai mult decât semnificativă faţă de cele din 2007 sau chiar 2008. Atunci, SIF4 era ultimul atât la valoarea activului net pe acţiune, cât şi la valoarea activelor totale, deşi are un capital social substanţial mai mare. Acum, SIF3 are cel mai mare capital social, datorită faptului că l-a dublat din rezerve şi bine a făcut. Referindu-ne la capacitatea de a genera profit, trebuie precizat că sursele de profit ale celor cinci sunt, de regulă, trei: dividendele încasate de la societăţile din portofoliu, dobânzi bancare şi vânzări de acţiuni ale societăţilor din portofoliu.
La prima sursă, dividende, ponderea este dată de acţiunile băncilor, cu prioritate BCR şi BRD-SG, dar se mai încasează dividende, este drept mai puţine şi de la Eximbank şi, de anul acesta, de la Transilvania. Bancpost, la care au rămas patru fonduri, excepţie SIF4, de mai mulţi ani nu se mai încasează dividende, banca având pierderi în ultimii ani. SIF-urile care au rămas, au de recuperat şi banii cu care au contribuit la majorarea de capital, circa 3 milioane euro fiecare.
La BRD, cu excepţia SIF1, care este vânzător net, celelalte au peste 5%, cu diferenţe mici între ele. La BCR, toate au câte 6% cu excepţia SIF5 care are 6,12 % datorită unei compensări făcute la timp cu acţiunile băncii agricole. Celelalte, au rămas prizoniere la Raiffeisen Bank unde au rămas cu un procent absolut nesemnificativ. La Transilvania, SIF1 şi 5 au câte 5%, SIF2, peste 4%, SIF3 are în jur de 3%, iar SIF4 nu are, sau are foarte puţine. Într-o perioadă de criză, precum aceasta prin care trecem, sunt avantajate SIF-urile care au mai puţine acţiuni şi cele care au lichiditate mai mare. Explicaţia este simplă. Acelaşi dividend de la BCR se înparte la 519 milioane acţiuni la SIF2, la 548 milioane la SIF1, 580 milioane la SIF5, la 807 milioane la SIF4 şi la 1.092 milioane la SIF3. Societăţile nebancare dau, de regulă, foarte puţine dividende sau chiar nu dau deloc.
Din punctul de vedere al lichidităţilor, care aduc venituri din dobânzi, avantajat, de departe, este SIF4 Muntenia, iar în cazul unei creşteri dorite de toată lumea a pieţei de capital, sunt avantajate SIF-urile, care au cele mai multe acţiuni cotate, respectiv SIF5 şi SIF3. Dar toate acestea sunt simple speculaţii, într-o piaţă în care societăţile profitabile nu sunt atractive, sau nu sunt respectate de către vânzători, în schimb o societate care îşi diminuează la jumătate valoarea nominală a acţiunii şi implicit a capitalului social precum BRK, are creşteri de 12 - 14% pe zi. În cazul BRK, sau a celor care înregistrează creşteri spectaculoase în lipsa unei performanţe reale de vină sunt evident cumpărătorii care oferă tot mai mult, iar în cazul societăţilor super-profitabile, cum este cazul BRD sau TLV, de vină sunt numai vânzătorii care vând ieftin când ar trebui să fie mai pretenţioşi. Sunt convins că o apreciere de această natură nu are şi nu va avea efect, într-o piaţă dominată de speculatori şi manevrată ca atare.