Gîlceava prostului cu lumea

Nu am nicio îndoială: domnul Rogozin nu l-a citit pe Cantemir! În general, nu cred că s-a ostenit din cale afară cu lectura, cu atît mai puţin cu cea a cărţilor filosoficeşti! Oricum, ceea ce o fi citit, nu l-a ajutat, deocamdată, să nimerească drumul care duce către sporirea lucrării morale în sine însuşi şi în lumea pe care o creează în jurul său, dimpotrivă!

Cînd Dimitrie Cantemir şi-a pus în pagină gîndul despre rosturile omului, ca fiinţă capabilă să dea seamă de sine şi de lume, pe la 1698, în "Gîlceava înţeleptului cu lumea", el îşi admonesta, cumva, contemporanii, aducîndu-le aminte că: "Dumnezeu atoatefăcătorul nu te-a făcut de piatră, lemn sau vreun altfel de animal fără simţire, ci om înzestrat cu minte şi cu socoteală şi te-a înnoit cu duh dumnezeiesc". Consecinţa pe care o trage Cantemir este valabilă astăzi, ca şi în vremurile sale: acest statut ontologic al omului implică nu doar o condiţie specială, ci şi o datorie, aceea ca el să-şi pună capacitatea de cunoaştere în serviciul perfecţionării sale morale, altfel spus, al aducerii în armonie a potenţialului său nobil, îndumnezeit, cu lumea exterioară, pe care nu doar o moşteneşte, ci o şi creează, prin faptele sale. Domnul Rogozin reprezintă o mostră, în stare pură, de ceea ce se întîmplă cu omul care, în loc de drumul înţelepciunii, o taie voios pe cîmpiile prostiei, cutreierîndu-le în lung şi-n lat, fără ţel şi lipsit de orice grijă!

Acţiunea diplomatico-propagandistică la care, nu încape îndoială, a fost trimis să ia parte de mai marele său "Mentor" şi "Conducător", s-a desfăşurat pe teritoriul Republicii Moldova, legal şi fără excepţie recunoscut ca suveran de întreaga comunitate internaţională; inclusiv de către Rusia!!! Doar că Rusia, cînd îi vine la socoteală, una spune şi alta fumează, vorba lui Arghezi! Domnul Rogozin a avut misiunea de înaltă răspundere guvernamentală şi politică să fie prezent la ceremoniile organizate în stilul neo-stalinist promovat oficial de Moscova, pe teritoriul regiunii Transnistria; un fel de înaintaş de seamă al actualei politici a Kremlinului, aceea de a declara, cu de la sine putere, ca independente, diferite teritorii ale statelor din zona de dominare şi influenţă pe care şi-a atribuit-o, şi de a le alipi la propriul teritoriu, în dispreţul total al tratatelor, al normelor şi al practicilor internaţionale, dacă aşa îi vine bine la socoteală. Motive se găsesc întotdeauna: de la "nedreptăţile istoriei", care nu-i aşa?, trebuie îndreptate odată şi odată!, la dreptul pe care Rusia şi l-a autoproclamat, acela de a "proteja" şi la nevoie de a "apăra" populaţia rusofonă, cu tot cu teritoriile pe care vieţuieşte, indiferent unde ar trăi aceasta, în Ucraina, R. Moldova, Ţările Baltice, România, ba la nevoie, de ce nu?, în Germania, Statele Unite, Japonia, India şi China. Nu este nici o exagerare şi nici o glumă proastă! Aceasta este doctrina politică oficială a statului numit Rusia, membru al comunităţii internaţionale, mare putere militară, deţinătoare a unuia dintre cele mai importante arsenale nucleare din lume, stat membru în instituţii internaţionale responsabile de pacea şi securitatea lumii, membru permanent în Consiliul de Securitate al ONU etc.! Aceste "ciudate rătăciri" nu sunt invenţii de ultimă oră, ci datează, ca politici oficiale de stat, încă de la începuturile "Erei Putin". Ocupaţi cum sunt cu arabescurile teoretice şi practice ale crizei economice monstruoase pe care au construit-o, la rîndul lor, din aceeaşi prostie morală, de la care se adapă şi domnul Rogozin, politicienii occidentului au preferat, pînă mai ieri, să tacă asupra acestor aspecte "decorative" ale puterii putiniene! Cu atît mai mult cu cît zorzoanele ei se potriveau de minune noului "look", totalitar, al marilor democraţii occidentale, "reinventate" de o generaţie de nărozi ce se lăfăie în prim-planul puterii de pe ambele maluri ale Atlanticului, şi nu numai!

Nu încape nicio îndoială, domnul Rogozin a fost şicanat în exerciţiul importantei sale misiuni politice şi guvernamentale. Nu este mai puţin adevărat că cei care l-au şicanat, închizînd spaţiul aerian taman cînd trebuia să zboare "Luminăţia Sa" înapoi către casă, aveau şi ei motive întemeiate să pună în evidenţă provocarea grosolană la care a luat parte, oficial, înaltul demnitar al guvernului de la Moscova, domnul Rogozin. Întrebarea este dacă toate acestea ne situează în teritoriul înţelepciunii sau al prostiei morale? Altfel spus, dacă aceste acţiuni şi comportamente fac lumea mai bună, mai sigură şi mai umană, în sensul nobil al termenului? Oricît ar putea să pară, unora, de "importante", de "marcante", "încurajatoare" şi "liniştitoare", rostogolirea vizitelor oficiale americane, la nivel înalt, prin România şi împrejurimi, zornăitul de "radare", "avioane" şi alte instalaţii militare, ori ultimele avertismente severe cu numărul de ordine 756 şi următoarele, adresate Moscovei de vocile oficiale ale Americii şi Europei, eu cred că lumea "marii politici" stă deocamdată bine înfiptă în logica prostiei lui Rogozin; mai rău, nu vrea să iasă din ea! "E mai comod şi costă mai puţin" - spune vocea prostiei morale, drapată în "raţiune practică". "E ruinător, stricător de lume şi de oameni, iar drumul duce sigur doar către catastrofă" - spune vocea "înţelepciunii morale".

Cum să întrerupem această gîlceavă a proştilor cu lumea, care este astăzi, marea politică internaţională? O soluţie ar fi să-i trimitem pe toţi la lectura adîncită a lui Cantemir! Alta... cine ştie? Poate, să le luăm din mîini jucăriile (puterii şi ale puterii de stat!), pînă nu e prea tîrziu, pînă nu apucă să dea din nou foc, la lume.