GUVERNATORUL BNR, MUGUR ISĂRESCU: "Inflaţia este o boală extrem de perfidă"

Inflaţia este o boală extrem de perfidă care poate să apară sub diverse forme şi care are la bază varii cauze, este de părere Guvernatorul Băncii Naţionale a României (BNR), Mugur Isărescu.

Şeful băncii centrale a făcut această afirmaţie ieri, în cadrul conferinţei "Inflaţia în ultimii zece ani".

Din 2008 şi până în prezent, rata medie a inflaţiei a avut o traiectorie oscilantă, dovedindu-se volatilă în toa­tă această perioadă.

Dacă în 2008 rata medie anuală a inflaţiei se situa la 7,9%, în anul viitor a scăzut până la 5,6%, urmând să creas­că din nou, în 2010, până la 6,1%, conform Institutului Naţional de Statis­tică (INS). Acesta arată că, în 2011 şi 2012, inflaţia a scăzut până la 3,3%, 2013 consemnând o creştere a preţurilor de consum până la 4%. În următorii ani, respectiv 2014, 2015 şi 2016, rata medie anuală a inflaţiei a înregistrat o cădere accelerată, ajungând până la minus 1,5%. Ulterior, aceasta a început să crească, atingând 1,3% în 2017 şi cifrându-se la un maxim de 5,4 la jumătatea anului în curs. Pentru finalul lui 2018, BNR ţinteşte o rată a inflaţiei de 2,5%.

Potrivit lui Mugur Isărescu, inflaţia rămâne volatilă, iar surplusul de cerere se revarsă spre produsele din import. Presiunile inflaţioniste, asemeni deficitelor noastre, sunt în mare măsură structurale, a mai menţionat domnia sa. Potrivit guvernatorului, scăderea preţului petrolului se va vedea în rata inflaţiei din perioada următoare: "Pe noi ne va ajuta, probabil, luna asta. Şi o spun aşa, pentru că lumea, câţiva, iar vor zice - «Iar a umblat Banca Naţională ca să atingă ţinta». Nu. Scade preţul ţiţeiului şi se vede imediat în preţul benzinei. Eu vorbesc cu diverse persoane. «A scăzut foarte puţin! Numai 10 bani». Păi 10 bani la benzină, cu ponderea benzinei sau motorinei, combustibilului, în indicele preţurilor, este suficient ca să ne ajute la inflaţie. Se va vedea peste câteva zile, probabil".

În opinia şefului BNR, este posibil ca, peste o săptămână, să fie anunţată o inflaţie de 3,5%.

Referitor la ultimii zece ani, Isărescu a precizat: "Specificul acestei perioade a fost acela că în ţările dezvoltate cererea agregată a fost pentru mulţi ani sub potenţial. Pentru prima dată după anii 30, băncile centrale a trebuit să renunţe la instrumentele lor convenţionale şi să adopte relaxările cantitative. Aceasta a fost soluţia pentru menţinerea la niveluri pozitive suficient de înalte ale inflaţiilor în ţările respective. Pe de altă parte, în economiile emergente, inflaţia a rămas pozitivă, dar a arătat noi trăsături". Conform domniei sale, şocurile pe partea ofertei din străinătate se reflectă mult mai repede în inflaţia noastră în ambele sensuri: "S-a văzut, de exemplu, pe piaţa untului şi pe piaţa grâului. Atunci când au fost probleme în Franţa la unt sau pe piaţa europeană a grâului preţurile din România au crescut. La rândul ei, piaţa europeană a grâului este corelată cu cea de la Chicago şamd".

Guvernatorul băncii centrale consideră că este greu de spus ce se va întampla cu, de exemplu, unele preţuri administrate: "Ceea ce observăm este că s-a schimbat un fel de incertitudine cu un alt fel de incertitudine. De exemplu, preţul energiei e stabilit de piaţă, dar tariful final este administrat de agenţii, prin faptul că unele componente sunt dependente de cota de certificate verzi, sau de tarifele de dis­tribuţie, care sunt încă administrate".

În prezent, la noi, contribuţia la inflaţie vine de la factorii pe partea ofertei în proporţie de peste 60%, subliniază domnia sa.

Serviciile sunt relativ volatile: avem şi şocuri în diferite servicii, cum ar fi modificările frecvente şi importante ale primelor de asigurări sau, pur şi simplu, variaţii în cursul de schimb. Dar cea mai volatilă componentă este inflaţia preţurilor alimentelor, care la noi deţin o pondere relativ mare, peste nivelurile altor ţări din UE.

Referitor la influenţa politicii fiscale, care a fost relativ mare în ultimii ani, atât în ceea ce priveşte inflaţia, cât şi în ceea ce priveşte lărgirea deficitului de cont curent, Mugur Isărescu a menţionat: "Aceaste influenţe sunt certe, dincolo de faptul că gap-ul PIB este o mărime neobservabilă. Atunci când s-au redus unele impozite indirecte, am avut o inflaţie negativă concomitent cu creşterea cererii interne, ceea ce este de obicei dificil de explicat. În plus, perioada relativ lungă de inflaţie negativă, de peste un an şi jumătate, ar fi putut influenţa anticipaţiile inflaţioniste".

Un alt factor important al inflaţiei îl reprezintă anticipaţiile inflaţioniste, care se ancorează mai greu, din cauza volatilităţii istorice mai mari, care amplifică şocurile, apreciază Mugur Isărescu, menţionând că aşteptările inflaţioniste ale analiştilor peste orizontul de manifestare al şocurilor sunt destul de bine ancorate de ţinta de inflaţie a BNR.

În opinia domniei sale, presupunând că politicile macroeconomice sunt coerente, mai multă concurenţă este necesară pentru a ţine inflaţia la niveluri joase.

Mugur Isărescu a menţionat: "În ţările din regiune care au regimuri de ţintire a inflaţiei - Cehia, Ungaria şi Polonia - ratele de inflaţie au fost ceva mai mici ca în România şi, în consecinţă, ratele dobânzilor au fost marginal mai mici. Aceaste fapte au fost des invocate de criticii BNR. Aici aş vrea să spun două lucruri: primul este acela că ţările respective au stimulat cererea agregată mult mai puţin decât am făcut-o noi. În prezent, ţările respective au surplusuri de cont curent, indicând o creştere a competitivităţii lor, sau o creştere a prudenţei lor, ca o lecţie învăţată după criză, deşi nu ştim pentru cât timp lecţia va fi ţinută minte. Cel de-al doilea lucru pe are îl menţionez este acela că, în ultimul timp, unele dintre aceste ţări au început să aibă inflaţii mai mari, de exemplu în cazul Ungariei, care a avut politici prociclice în ultimul timp, dacă judecăm, de exemplu, după corelaţia dintre impulsul fiscal şi gap-ul PIB. Totuşi, Cehia şi Polonia au continuat să aibă politici fiscale anticiclice sau respectiv aciclice, ceea ce le explică în bună măsură inflaţiile mici, oscilând în jurul a 2 la sută".

Noi avem un regim de politică monetară care trebuie menţinut, este de părere senatorul PNL Florin Cîţu. Acesta consideră că ţara noastră nu suferă de impozite prea mici, ci de un sistem complicat de impozitare şi deductibilitate. "Atunci când reduci masa monetară, rata inflaţiei scade, dar pe termen foarte, foarte lung. Politica monetară nu influenţează rata inflaţiei pe termen scurt, dar sunt alte decizii care se văd imediat în inflaţie. De exemplu, creşterea TVA în iulie 2010 s-a cunoscut imediat în preţuri, iar scăderea aceleiaşi taxe în 2015 de asemenea s-a văzut în preţuri".

Lucian Croitoru, consilierul Guvernatorului BNR, evidenţiază că sunt trei factori care accelerează creşterea PIB fără accelerarea inflaţiei:

- rolul importurilor şi al inflaţiei importate,

- şocurile pozitive au compensat şocurile negative

- alterarea raţionalităţii firmelor şi creşterea temporară a anticipaţiilor adoptive ale acestora

Rata medie a inflaţiei în perioada 2005-2017 a fost de 3,91%, în timp ce în intervalul 1995-2004 aceasta fusese de 40,29%, a subliniat Mihai Copaciu, director adjunct la Direcţia de Modelare şi prognoze macroeconomice din BNR.

Conform acestuia, în cele două perioade Robor a fost de 6,09%, respectiv 55,32%, cursul leu/euro a crescut la 4,13 în anii 2005-2007, de la 1,96 în 1995-2004, creşterea PIB a fost de 3,3%, respectiv 2,54%, iar deficitul bugetar - 3,6% în comparaţie cu 3,1%.