Îmbogăţitul lui Dumnezeu

Într-o predică recentă, actualul Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, Daniel Ciobotea, a afirmat că bogăţia nu este rea în sine, pentru că ea "vine de la Dumnezeu". Am fost surprins, pentru că am citit Biblia. Iar acolo scrie exact pe dos. În Evanghelia lui Luca (16:19-31) vedem cum bogatul ajunge în Iad, iar săracul în Rai. Iar în Evanghelia lui Marcu (10:23-25) lucrurile sunt clare: "Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu!... Mai lesne este cămilei să treacă prin urechile acului, decât bogatului să intre în împărăţia lui Dumnezeu".

Mai este. În Luca (16:13) scrie că nu poţi servi, în acelaşi timp, pe Dumnezeu şi pe Mamona (adică banul). Iar în Timotei (6:10), "iubirea de argint este rădăcina tuturor relelor".

Acum, eu îl înţeleg pe Daniel Ciobotea. Pe de-o parte, este Biblia. Pe de altă parte, îi fac cu ochiul cele 105 milioane de euro pe care organizaţia pe care o conduce deja le-a cheltuit pe aşa-numita "Catedrală a Mântuirii Neamului". Să fim practici, nu?...

Problema este alta. De unde ştie actualul Patriarh că bogăţia vine de la Dumnezeu? Potrivit Procuraturii, bogăţia majorităţii celor care ne conduc vine nu din Ceruri, ci de pe Pământ. Din furatul de la aproapele. Sau din devalizarea Statului.

Să mergem pe firul logic al predicii lui Daniel Ciobotea. Să presupunem, aşadar, că bogăţia chiar vine de la Dumnezeu. Deduc de aici că bogăţia familiei Dragnea tot de la Dumnezeu vine. Sau bogăţia prinţesei de Voluntari, colega sa de partid. Ori aceea a preacuviosului Gigi Becali.

Aceştia sunt îmbogăţiţii lui Dumnezeu. Apar la televizor şi îşi fac cruce, între jandarmi cu bastoane. Unii şi-au pictat chipul pe biserici. Unul şi-a pus o ditamai cruce, cu tot cu Cristos pe ea, în curtea vilei sale aflată pe un bulevard din Capitală. Altul plăteşte din visteria publică coloane de autocare să meargă în pelerinaj la moaşte.

Citeam de curând despre cum a marcat Finlanda o sută de ani de la indepenţă (dobândită în 1917). A construit o bibliotecă naţională. România face o catedrală. Finlanda cheltuieşte 6,8% din PIB pe educaţie. România, doar 3,1%. (Staţi aşa, cifra aceasta nu mai este valabilă! Unsul lui Dragnea, actualul ministru de Finanţe, tocmai a tăiat 200 de milioane de RON de la Educaţie).

Dar să ne întoarcem la predica lui Daniel Ciobotea, pentru că surprizele doctrinare se ţin lanţ. "Sufletul bogatului... a devenit întru totul trupesc", pentru că "singura preocupare a sufletului este aceea de a se supune trupului lacom de a mânca, de a bea şi de a se veseli". M-am ciupit să fiu sigur că e adevărat. Aceasta este, de fapt, teza materialităţii sufletului. Este specifică unor erezii curioase precum socinianismul.

Predica mai cuprinde şi o listă a "virtuţilor" spirituale: "dragostea, bucuria, pacea, îndelunga-răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinţa, blândeţea, înfrânarea, curăţia". Din enumerare lipsesc, bizar, înţelepciunea şi cinstea.

Sau onestitatea. Nu am auzit până acum nici o mea culpa pentru aventura referendumului pentru aşa-zisa "familie tradiţională". S-au aruncat pe fereastră peste 160 de milioane de lei noi. Aproximativ cât s-a tăiat acum de la Educaţie.

În ţara bogaţilor lui Dumnezeu, conform cifrelor de la Eurostat, peste jumătate dintre copii (52%, mai precis) trăiesc în sărăcie. Mai mulţi decât în Bulgaria (45%). În 2016, cifra era de 49%.

În Bucureşti, cuvioasa Firea dă bani bisericilor. Am căutat pe Internet informaţii despre sumele virate. Am renunţat repede, ar trebui ca redacţia să îmi acorde o pagină întreagă. Între timp, a ajunge la aeroportul Otopeni este o aventură. Blocurile zguduite de cutremur au rămas neconsolidate. La facultate, odată cu scăderea temperaturilor, am avut o perioadă în care nu a fost căldură în sălile de curs.

Să ne înţelegem. Sunt un liberal. Dacă un grup de credincioşi doresc să îşi cheltuiască banii pe biserici este treaba lor. Aici însă este vorba despre altceva. Despre bani din bugetul public.

Printre proiectele anunţate este unul chiar special. "Monument Lucrare comună - Familia Brâncoveanu - 1.300.000 lei pentru realizare soclu, proiect tehnic şi amplasarea acestuia". Las la o parte suma, pentru că, vorba bancului, ce mai este un milion în ziua de azi?... Straniu este cultul lui Brâncoveanu, un domn ce este invocat de tot felul de politicieni care nici nu ştiu când a trăit respectivul.

Eu îmi explic doar aşa. Documentele istorice arată că "sfântul" (da, a fost canonizat de BOR în 1992) Brâncoveanu dădea mită în stânga şi dreapta. Sumele sunt extraordinare. Spre exemplu în 1703: "atunce au făcut mare chieltuială Brâncovanul la Udriiu (Adrianopole), avându nume de bogat şi vrând să umple gurilii tuturor". Cronicile ne dezvăluie şi tarifele uzuale: 10.000 de taleri pentru sultan, 5.000 Marele Vizir, 2.500 pentru sultana favorită din Harem etc. Plocoanele lui Brâncoveanu i-au adus acestuia numele de Altîn Bei (prinţul aurului). Aşa că merită o statuie în jurul căreia se se adune politicienii noştri.