ÎN CANADA ESTE CONTESTATĂ CONSTITUŢIONALITATEA TRATATULUI COMERCIAL CU UE Odată cu CETA autorităţile noastre au semnat şi pentru statutul de colonie subdezvoltată?

Actualizare 14:18 BBC: Politicienii belgieni au ajuns la un consens privind susţinerea CETA

Premierul belgian Charles Michel a declarat că s-a ajuns la un consens pentru susţinerea tratatului comercial dintre UE şi Canada. Acordul politic trebuie aprobat de toate cele şase instituţii parlamentare regionale din Belgia, iar apoi este necesară şi aprobarea acestuia de ceilalţi 27 de membri UE.

"Tratatul poate fi aprobat până mâine la miezul nopţii", a scris premierul Charles Michel pe Twitter, iar "acordul politic reprezintă un pas important pentru UE şi Canada".

(C.R.)

------------

Când nimic nu părea să mai stea în calea adoptării tratatului comercial dintre UE şi Canada, cunoscut sub numele CETA (Comprehensive Economic and Trade Agreement), s-a întâmplat minunea sau dezastrul, în funcţie de punctul de vedere al părţilor implicate.

Respingerea tratatului, numit impropriu de liber schimb, de către autorităţile regiunii belgiene Valonia, a reprezentat o minune pentru cei cărora le-a fost refuzat sistematic dreptul la informare şi care se tem de o fuziune permanentă între interesele statelor şi corporaţiilor, fenomen cunoscut sub numele de fascism.

Înainte de semnarea tratatului CETA, organizaţia neguvernamentală Corporate Europe Observatory (CEO) a prezentat date despre puternica activitate de lobby a marilor companii internaţionale la nivelul Comisiei Europene, explicând astfel şi secretul din jurul negocierilor, atât în cazul CETA cât şi în cazul TTIP (Transatlantic Trade and Investment Partnership), tratatul comercial dintre UE şi SUA.

Unii analişti consideră însă că nu regiunea francofonă din Belgia este vinovată pentru eşuarea negocierilor pe ultima sută de metri, ci vinovatul se află la Berlin, care a făcut presiuni puternice asupra Comisiei Europene pentru ca ratificarea CETA să se facă individual de fiecare membru al UE.

Varianta finală a tratatului, care are aproape 1.600 de pagini, poate fi descărcată la adresa trade.ec.europa.eu/doclib/html/152806.htm. Oare de ce s-au tăiat atâţia copaci pentru tipărirea tratatului, în condiţiile în care un adevărat tratat de liber schimb, benefic pentru toate părţile implicate, nu ar trebuie să ocupe mai mult de o pagină?

Două organizaţii neguvernamentale din Germania şi Canada, PowerShift (www.power-shift.de) şi Canadian Centre for Policy Alternatives (www.policyalternatives.ca) au publicat o analiză a implicaţiilor CETA pentru cele două părţi semnatare cu titlul "Making Sense of CETA".

Afirmaţiile din partea introductivă, conform cărora "CETA nu este un simplu tratat comercial, ci un document de natură constituţională, care restricţionează opţiunile politicilor publice în domenii diverse, cum ar fi proprietate intelectuală, achiziţiile guvernamentale, siguranţa alimentară, reglementarea pieţelor financiare sau reglementările interne şi serviciile publice", este suficientă pentru a pune sub semnul întrebării adevăratele motivaţii din spatele "tratatului de liber schimb".

Studiul începe printr-o evaluare a cadrului de soluţionare a disputelor dintre companii şi state, cunoscut sub numele ISDS (Investor-State Dispute Settlement), despre care s-a argumentat că reprezintă o subminare gravă a procesului democratic şi a capacităţii de legiferare în folosul cetăţenilor.

În afara unei schimbări a numelui în ICS (Investment Court System) şi a eliminării unor portiţe care deschideau calea conflictului de interese pentru arbitrii disputelor dintre companii şi state, nu există modificări substanţiale. "Investitorii străini se bucură în continuare de drepturi extraordinare pentru darea în judecată a guvernelor, dacă apreciază că au fost luate măsuri care la afectează negativ investiţiile", se arată în raport. Tot aici se subliniază şi discriminarea nejustificată între investitorii străini şi cei naţionali, care nu beneficiază de acest privilegiu.

Este de prisos să spunem că o astfel de discriminare va conduce, într-o perioadă relativ scurtă, la distorsionarea severă a mediului concurenţial dintr-o economie, iar unul dintre efecte ar putea fi "emigrarea" masivă a companiilor, astfel încât acestea să beneficieze de statutul de investitor străin.

Dincolo de efectele curţilor de arbitraj asupra competiţiei economice, privilegiul acordat investitorilor străini "va expune contribuabili unor răspunderi materiale uriaşe", al căror spectru va afecta deosebit de negativ capacitatea autorităţilor de a construi şi aplica politicile publice.

Urmează apoi secţiunea dedicată serviciilor financiare din CETA unde, prin ignorarea completă a lecţiilor crizei financiare globale, este "stimulată industria financiară să-şi asume riscuri şi mai mari", prin "limitarea opţiunilor de reglementare pentru păstrarea stabilităţii financiare". Oricât ar părea de neverosimil, "industria financiară va obţine o voce instituţionalizată în procesul de reglementare", după cum se mai arată în analiza celor două organizaţii neguvernamentale.

În ceea ce priveşte serviciile publice, tratatul comercial include clauze care "limitează capacitatea guvernelor de a le extinde pe cele existente sau de a crea altele noi", dar şi "dispoziţii care intră în conflict cu libertatea guvernelor de a naţionaliza servicii privatizate anterior".

Este adevărat că renaţionalizarea unor privatizări anterioare va crea incertitudini semnificative pe piaţă, dar nu trebuie să privim, în primul rând, modul în care s-a făcut privatizarea, mai ales dacă firmele care au câştigat "licitaţiile" au avut la dispoziţie "bani" proaspăt tipăriţi de la băncile centrale şi apoi nu şi-au îndeplinit obligaţiile contractuale?

Interesant este şi modul în care CETA abordează reglementările interne, unde există interpretarea conform căreia "reglementările interne nediscriminatorii sunt privite ca potenţiale bariere comerciale". Oare ce distopie bolnavă încearcă să "construiască" autorităţile din Europa şi Canada, dacă lipsa oricărei discriminări poate fi privită ca o ameninţare?

La fel de "interesant" este şi modul de reglementare a activităţii din agricultură, care "descurajează practicile sustenabile", prin "creşterea presiunii competitive".

Studiul celor două organizaţii neguvernamentale din Germania şi Canada mai arată şi "pericolul subminării politicilor energetice şi de mediu sustenabile", dar şi efectul distructiv al reglementărilor privind drepturile de proprietate intelectuală.

"Canada va fi obligată să facă schimbări unilaterale ale regimului proprietăţii intelectuale în sectorul farmaceutic, iar aceasta va conduce la creşterea preţului medicamentelor", se mai arată în analiza de la PowerShift şi CCPA.

Din păcate, toate aceste argumente au fost prea puţin prezente în dezbaterile publice, motivul principal fiind secretul în care au fost învăluite negocierile în ultimii 7 ani.

Acum partea canadiană şi-a exprimat deschis nemulţumirea cu privire la modul în care se iau decizii de o astfel de importanţă în Uniunea Europeană, însă premierul Justin Trudeau va veni totuşi în Europa cu speranţa că va semna tratatul.

Ceea ce a lăsat acasă reflectă, însă, modul în care autorităţile înţeleg să urmărească "dezvoltarea" relaţiilor economice, indiferent de care parte a Atlanticului se află.

O parte a presei din Canada a preluat un comunicat transmis de avocatul lui Paul Hellyer, fost ministru şi fost membru al Parlamentului de la Ottawa, care a trimis Curţii Federale o contestaţie, în care se arată că tratatul CETA nu este constituţional.

"Guvernul federal nu are autoritatea constituţională să semneze, execute şi implementeze tratate fără autorizarea explicită a Parlamentului", se arată în contestaţie, iar "majoritatea articolelor CETA încalcă jurisdicţia exclusivă a provinciilor, care este protejată de principiul constituţional al împărţirii puterilor".

De asemenea, "CETA elimină procesul juridic protejat de Constituţie prin crearea unor tribunale străine care vor soluţiona problemele legate de proprietate în Canada fără supervizarea juridică a instantelor din ţară".

În ultimul punct al contestaţiei se arată că "diferite articole din CETA violează principiile din Carta Drepturilor şi Libertăţilor şi nu ţin cont de garanţiile Cartei cu privire la capacitatea Canadei de a iniţia programe publice în ceea ce priveşte sănătatea, educaţia sau serviciile sociale". Concluzia contestaţiei este că "tratatul pune drepturile investitorilor străini privaţi deasupra drepturilor cetăţenilor canadieni şi a Constituţiei".

Dar în Europa câte Constituţii încalcă tratatul CETA? La noi nu se pune această problemă, pentru că legea fundamentală include prevederi explicite de servitute în faţa legilor europene.

Într-un articol din 2014, întrebam dacă mai există persoane care să ridice vocea în cadrul UE pentru apărarea interesului naţional (n.a. "Acordul de liber schimb dintre UE şi SUA va înlocui suveranitatea statelor cu cea a corporaţiilor", BURSA, 04.09.2014), iar apoi am încercat să arăt că "România nu este pregătită pentru impactul teribil al TTIP asupra economiei" (n.a. BURSA, 17.11.2014). Valonia a arătat că mai există voci care susţin interesul naţional, dar nu şi la noi.

Din păcate, nici pentru impactul CETA nu suntem pregătiţi, însă acest lucru nu pare să îngrijoreze prea mult autorităţile noastre, a căror singură nemulţumire a fost legată de eliminarea vizelor pentru Canada.

Oare a citit cineva de la guvern sau administraţia prezidenţială toate cele 1.600 de pagini? Dacă răspunsul este afirmativ, de ce nu a existat nicio poziţie oficială referitoare la efectele pe termen lung ale CETA asupra economiei noastre?

Nu ne rămâne decât să sperăm, din nou, într-o minune.