În Marea Britanie se recomandă renunţarea la hidrogen pentru încălzirea locuinţelor

Comisia Naţională pentru Infrastructură din Marea Britanie (NIC) a publicat recent a doua evaluare naţională pentru stabilirea infrastructurii necesare la nivel naţional, cu accent pus asupra investiţiilor care să asigure succesul tranziţiei către energia regenerabilă.

Raportul recomandă guvernului să renunţe la promovarea hidrogenului pentru încălzirea locuinţelor în locul gazului metan şi să asigure instalarea pe scară largă a pompelor de căldură, în special printr-o subvenţionare masivă.

Misiunea Comisiei este de a realiza studii aprofundate privind necesarul de infrastructură al Marii Britanii şi să recomande guvernului direcţiile de acţiune.

"Nu vedem niciun rol pentru hidrogen în viitorul încălzirii casnice", a declarat Nick Winser, membru al NIC, după cum scrie Financial Times, care a mai subliniat că "hidrogenul nu este pregătit pentru utilizarea pe scară largă" şi "riscă să fie o utilizare ineficientă a energiei electrice verzi".

În raportul de la NIC este criticată dur politica de investiţii a guvernului Marii Britanii, în condiţiile în care nivelul acestora a fost cel mai redus la nivelul grupului G7 în ultimii 40 de ani.

Un purtător de cuvânt al guvernului a declarat că recomandările din raport vor primi un răspuns în timp util, însă va fi analizată în continuare fezabilitatea utilizării hidrogenului pentru încălzirea locuinţelor, deoarece "ar putea juca un rol important", după cum a mai scris FT.

Din păcate pentru autorităţile guvernamentale britanice, anexa tehnică prin care este susţinută renunţarea la hidrogen pentru încălzirea locuinţelor, disponibilă la adresa https://tinyurl.com/4xfbfdwd, nu prea lasă loc interpretărilor în ceea ce priveşte fezabilitatea utilizării hidrogenului.

Rezultatul evaluării a fost determinat pe baza unor criterii privind preţul, calitatea, modul de livrare către consumatorul final, impactul asupra mediului, rezilienţă şi efectele economice. Doar două criterii, calitatea încălzirii şi efectele economice, au primit calificativul "neutru", iar celelalte au primit calificativ "negativ" faţă de pompele de căldură.

Prima "lovitură" vine de la preţ, în condiţiile în care "costurile sistemelor de încălzire sunt mai reduse fără utilizarea hidrogenului" şi se estimează că "producerea hidrogenului va avea un cost mai mare decât costul de capital al pompelor de căldură".

Raportul arată apoi că încălzirea cu hidrogen are o calitate similară celei obţinute cu ajutorul pompelor de căldură.

Urmează aspectul negativ din punct de vedere al livrării către consumatorul final, unde nici măcar nu se pune accentul suficient asupra problemelor ridicate de proprietăţile fizice şi chimice ale hidrogenului molecular, care implică o coroziune accentuată a reţelelor de transport.

Din punct de vedere al rezilienţei, raportul arată că încălzirea cu hidrogen prezintă aceea dependenţă ridicată de reţelele electrice ca şi pompele de căldură, în condiţiile în care amprenta de carbon cea mai redusă se obţine în cazul "hidrogenului verde", ţinta preferată a guvernelor, care se produce prin electroliză cu ajutorul electricităţii obţinute în centrale solare sau eoliene.

Dar cum este posibil să existe şi un calificativ negativ pentru hidrogen din punct de vedere al impactului asupra mediului?

Această ironie, mai acidă decât ploile acide, este simplu de explicat. "Hidrogenul nu produce dioxid de carbon când este ars, dar este gaz de seră cu efect indirect", se arată în anexa raportului de la NIC, în condiţiile în care "influenţează durata de timp în care gazele cu efect de seră, cum ar fi metanul, rămân în atmosferă", iar "dacă apar scurgeri, are un potenţial de încălzire globală mai mare decât dioxidul de carbon".

Din păcate, scurgerile sunt inevitabile din cauza proprietăţilor fizico-chimice ale hidrogenului, care se învaţă cel târziu la liceu şi ar trebui cunoscute de "autorităţile" care promovează adoptarea necondiţionată a hidrogenului sau măcar de consilierii lor.

Urmează apoi partea "fierbinte", respectiv emisiile de azot, pentru care au fost puse la zid companiile auto. "Arderea hidrogenului generează emisii de oxizi de azot", se mai arată în anexa tehnică a raportului de la Comisia Naţională pentru Infrastructură din Marea Britanie.

Absolut normal, deoarece arderea hidrogenului în centralele de apartament se face cu aerul din atmosferă, care conţine 78,08% azot, 20,9% oxigen, circa 0,9% argon şi doar 0,04% dioxid de carbon. Mai mult, temperatura de arderea a hidrogenului, mult mai ridicată decât a gazului metan, favorizează formarea monoxidului şi dioxidului de azot.

Raportul mai arată că există incertitudini cu privire la nivelul exact al emisiilor de oxizi de azot, dar "cu toate acestea, acest lucru ar însemna că sistemele cu încălzire cu hidrogen produc mai multe emisii casnice de oxizi de azot decât sistemele fără încălzire cu hidrogen". O "soluţie" propusă în raportul de la NIC ar fi "să existe compromisuri între reducerea emisiilor de oxizi de azot şi eficienţa aparatelor". Dar cum rămâne cu poluarea şi efectele ei asupra cetăţenilor?

Astfel de concluzii au apărut şi în alte studii care au evaluat potenţialul hidrogenului ca "sursă" de încălzire a locuinţelor populaţiei, iar printre propunerile de "soluţionare" s-a aflat şi includerea în centralele de apartament a convertizoarelor catalitice.

Dar "neajunsurile" utilizării hidrogenului pentru încălzirea locuinţelor nu se opresc aici. Pentru electroliză este nevoie de apă, iar estimările prezentate în raport arată că este nevoie de până la 16 litri de apă pentru producerea unui kilogram de hidrogen, deşi unele cercetări arată un necesar mult mai mare.

Consumul suplimentar de apă presupune că proiectarea sistemelor de electroliză trebuie să "evite amplasarea acestora în regiunile cu stres hidric", astfel încât "să fie redusă la minimum cantitatea de apă necesară şi impactul acesteia asupra asupra sistemului local de apă".

Recomandările Comisiei Naţionale pentru Infrastructură din Marea Britanie au implicaţii majore şi pentru planurile guvernului ţării noastre privind producţia şi utilizarea hidrogenului, care sunt incluse în Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Cât de realiste sunt acestea? Iar dacă sunt realiste, unde sunt documentele care să ateste acest lucru, atât din punct de vedere al preţului, calităţii, impactului asupra mediului, rezilienţă sau efecte economice?