"În piaţa sloturilor există o tendinţă de canibalism"

Reporter: Cum a evoluat piaţa sloturilor în acest an?

Laurenţiu Neacşu: Acest segment nu a avut o evoluţie satisfăcătoare în ultimul timp, ci dimpotrivă. Aprilie, care a fost luna Sărbătorilor Pascale şi care considerăm că este o lună de boom pentru industria noastră, a fost mai slabă decât noiembrie, anul trecut. Au scăzut foarte mult vânzările, iar asociaţiile patronale nu vin cu soluţii de protecţie a companiilor nici faţă de stat şi nici în faţa concurenţei neloiale. Există o oarecare tendinţă de canibalism. În prezent, în special organizatorii de jocuri de noroc de tip slot-machine care activează în nişa de 3-5 aparate lucrează pe comision, oferind între 35% şi 50% din sumele de bani produse pentru a-şi plasa aparatele în baruri. Au fost situaţii când operatori mai mici şi mai noi au oferit afacerilor gazdă un comision de peste 50% pentru a-şi putea amplasa propriile sloturi în piaţă. Din nefericire, justiţia şi restul autorităţilor care ar trebui să asigure respectarea legii nu fac faţă acestor tipuri de situaţii comerciale. Dacă eu am un contract cu o clauză de concurenţă şi vreau exclusivitate pentru aparatele mele, iar proprietarul afacerii-gazdă nu respectă contractul, îmi este aproape imposibil să reuşesc în câteva luni să dobândesc compensaţii sau să fiu repus în drepturi, întrucât procesele durează luni de zile. Mulţi astfel de operatori mici au intrat în piaţă, destabilizând-o, cei mari fiind descurajaţi în continuarea business-urilor, cel puţin în nişa aceasta.

Reporter: Câţi jucători mari sunt, în prezent, în ţara noastră?

Laurenţiu Neacşu: Este greu de spus câţi jucători mari sunt în piaţă, pentru că, din motive de diminuare a riscului, companiile se împart în firme mai mici. Adică sunt aceiaşi asociaţi reali în mai multe firme de jocuri. Un motiv este că o amendă minimă, de exemplu, pentru neconcordanţa în documente, se ridică la 25.000 de RON. O licenţă de sloturi costă tot 25.000 de RON/an. Câteodată, pentru unii, devine mai rentabil să nu plătească amenda şi/sau taxele şi să renunţe la licenţă. Închid şi merg mai departe. În special firmele cu asociaţi persoane fizice aplică această tactică. Se merge pe principiul că, decât să ai o societate care operează 400 de aparate, mai bine ai 8 firme cu câte 50 de aparate.

Reporter: Au fost cazuri de faliment în ultima perioadă, în România?

Laurenţiu Neacşu: Sigur, există astfel de cazuri. Cunosc situaţia unor firme poloneze, care au început activitatea în perioada 2011-2012 şi care deja au închis.

Mai mult, cea mai mare firmă de sloturi din zona de sud a ţării, în perioada 2008-2010, avea în jur de 4.000 de aparate şi 700 de puncte de lucru şi urmează să-şi închidă licenţa în luna septembrie pentru că nu mai poate face faţă cheltuielilor. Orientativ, la finalul lui 2009 - începutul lui 2010, la punctele de lucru din Bucureşti şi în zonele limitrofe Capitalei, această companie colecta, zilnic, de luni până sâmbătă inclusiv, circa 1-1,5 miliarde de lei vechi. Ulterior, a ajuns să colecteze aproximativ 1 miliard pe săptămână, adică de şapte ori mai puţin, la acelaşi număr de aparate.

Reporter: Cum a evoluat piaţa neagră a jocurilor de tip slot machine?

Laurenţiu Neacşu: Piaţa neagră a scăzut destul de mult, ca urmare a controalelor efectuate de Oficiul Naţional pentru Jocurile de Noroc.

Reporter: Câte aparate autorizate există, în prezent, la noi?

Laurenţiu Neacşu: Nu avem astfel de statistici. Asociaţiile patronale nu au o evidenţă oficială, iar statul nu oferă informaţii. În alte ţări există buletine informative anuale sau semestriale cu industria jocurilor de noroc, însă noi nu avem această cultură a transparenţei şi a statisticilor.

Reporter: Cum apreciaţi legislaţia ce reglementează domeniul în care activaţi?

Laurenţiu Neacşu: Legea jocurilor de noroc este complicată, însă ne-am obişnuit cu ea. Ce s-ar putea face pentru a merge mai bine piaţa este ajustarea numărului permis de aparate pentru exploatare. Acum, în piaţa de sloturi, care deţine o pondere covârşitoare între toate jocurile de nororc, este prevăzută posibilitatea operării unui număr de 3-5 aparate sau peste 15, în funcţie de locaţie. Cred că segmentul de 3-5 ar trebui redus la 2-4 sau 2-5. Sunt foarte multe locaţii unde se încasează, lunar, între 5.000 şi 7.000 RON. Când ai trei aparate şi 2.000 de lei se duc la taxe, din maximul de venit rămân, în cel mai bun caz, 5.000 de lei, adică 2.500 de lei venitul brut, din care trebuie să plătim personalul, să întreţinem aparatele şi să achităm celelalte cheltuieli fixe. Profitabilitatea este, aşadar, foarte scăzută. Făcând un calcul, pentru a fi la break-even, ar trebui să avem un venit mediu de 2.500 de lei lunar, pe aparat, ceea ce nu se întâmplă tot timpul. De cele mai multe ori, acesta se situează între 2.100 şi 2.300 de lei. Un calcul similar se poate face şi pentru societăţile care operează aparate în săli de minimum 15 mijloace de joc.

În acelaşi timp, poate că statul ar trebui să facă ceva şi pentru îmbunătăţirea execuţiei contractelor în zona jocurilor de noroc, cel puţin în legea specială, având în vedere impactul direct pe care îl au operaţiunile în plata taxelor şi, ulterior, în colectare.

Reporter: Din ce bani vă finanţaţi afacerile?

Laurenţiu Neacşu: Din banii proprii, pentru că nu avem o colaborare cu sistemul bancar, ce asociază companiile de jocuri de noroc cu un fel de grupări interlope. Noi nu beneficiem de instrumente bancare, nu obţinem scrisori de garanţie sau linii de credit. Este o situaţie tacită, nu este reglementată, în care băncile nu vor să fie asociate cu segmentul jocurilor de noroc. Scrisorile de garanţie ar putea fi date pe cash colateral, adică pe banii noştri, dar nici aşa băncile nu vor să ofere astfel de produse firmelor de pe piaţa sloturilor. În acelaşi timp, instituţiile financiare se comportă diferit cu unele firme. Am identificat un operator de sloturi care se va închide în curând, iar la masa credală s-a prezentat o bancă ce a oferit scrisori de garanţie societăţii respective în anii precedenţi doar pe baza cifrei de afaceri.

Reporter: Care este cea mai mare nemulţumire a societăţilor de profil, în momentul de faţă?

Laurenţiu Neacşu: În ultima perioadă au fost făcute foarte multe controale la sediile şi sucursalele companiilor din domeniu. Începând cu aprilie şi până pe la jumătatea lunii iunie, au avut loc zeci de controale la fiecare dintre acestea. Sunt controlate şi depozitele, şi reprezentanţele din teritoriu, fiind verificate documentele din ultimele şase luni. La un moment dat s-a pus problema angajării de personal suplimentar pentru întocmirea şi transportul documentaţiei la centrele zonale ale ONJN, pentru că inspectorii vin, constată situaţia şi întocmesc o invitaţie prin care ne cer să le ducem anumite documente, majoritatea dintre ele fiind acte arhivate sau pe care autorităţile ar trebui să le aibă deja.

Reporter: Ţinând cont de tot acest context, care sunt perspectivele pieţei?

Laurenţiu Neacşu: Perspectivele sunt destul de sumbre. Dacă asociaţii străini se uită la situaţia financiară şi văd că firmele lor din România nu au profit, aceste companii vor dispărea din piaţă. Se va întâmpla ca în Polonia, unde piaţa neagră a înflorit în urma unei situaţii similare cu ceea ce se vrea să se întâmple la noi. Şi aici fac referire la proiectul legislativ care vizează interzicerea aparatelor de tip slot machine în baruri şi alte locaţii, acestea urmând să funcţioneze doar în cazinouri şi în spaţiile Loteriei Române. Va apărea un conflict legislativ. În Polonia, legea naţională spune că este interzisă exploatarea jocurilor în afara cazinourilor, iar reglementările europene permit operarea sloturilor şi în alte forme de organizare. Asociaţiile patronale au atacat legea naţională şi, în baza celei europene, au obţinut soluţii favorabile. Consecinţa este că autorităţile sunt puse într-o situaţie dificilă. Chiar dacă autorităţile de aplicare a legii indisponibilizează sau confiscă sloturile neautorizate în baza legii naţionale, ulterior acestea renunţă la ordinele de indisponibilizare ca urmare a presiunilor făcute de avocaţii specializaţi. Aceştia explică faptul că, dacă nu se aplică legea europeană, statul poate plăti daune. Astfel, statul preferă să permită operarea respectivelor aparate şi să se judece mai departe în speţele respective, urmând ca, eventual, dacă în final va avea câştig de cauză, să ceară el daune. Acest lucru s-ar putea întâmpla şi la noi dacă proiectul menţionat va fi aprobat - statul ar putea pierde în faţa firmelor.

Reporter: Mulţumesc!