Întreruperea acordului cu Fondul Monetar Internaţional este de natură să transmită semnale negative unor investitori străini, dar nu are totuşi o importanţă crucială pentru ţara noastră. Aceasta pentru că în prezent nu depindem de banii atraşi de la FMI, acordul fiind mai mult o notă de bună purtare. De data aceasta nu avem notă de trecere. Tonul FMI este neobişnuit de dur şi prezintă negativ direcţia spre care se îndreaptă politica noastră economică. Evaluarea negativă pe care ne-o face Fondul i-ar putea îngrijora pe investitorii străini, alarmaţi şi de măsurile noului Guvern, ca şi de neînţelegerile dintre partidele majoritare din coaliţia de guvernare asupra măsurilor economice. Cu mult mai important este însă faptul că întreruperea acordului cu FMI nu pune în pericol integrarea în Uniunea Europeană.
Încetarea acordului cu FMI nu este însă o surpriză, în condiţiile în care sînt notorii divergenţele Guvernului cu FMI legate de politica fiscală. Astfel, deşi este riscantă, măsura oferă Guvernului o mai mare libertate de decizie. Riscurile derivă, pe de o parte, din faptul că Guvernul are tendinţa să fie prea optimist în estimările sale, iar, pe de altă parte, din perspectiva investiţiilor străine, care reprezintă, în prezent, principala sursă de finanţare a deficitului de cont curent.
Partea bună a lucrurilor este că, de acum înainte, Guvernul va trebui să îşi asume responsabilitatea acţiunilor economice, şi, dacă o va face corespunzător, încheierea acordului nu va avea efecte semnificative. În plus, Guvernul ar trebui să cunoască mai bine situaţia ţării noastre decît o serie de funcţionari FMI care au de stabilit nişte ţinte generale, adaptate prea puţin ţărilor în care ele se aplică.
Cel mai grav în încheierea acordului este faptul că motivaţiile care au dus la această decizie sînt cît se poate de reale - Guvernul nu a reuşit să adopte nişte politici fiscale mai stricte, care să răspundă creşterii scăpate de sub control a consumului şi majorării deficitului extern.