Industria de apărare, la mila lui Dumnezeu

• Industria de apărare este pe cale de dispariţie

• Lucrătorii din industria de apărare pregătesc ample mişcări de protest în faţa Ministerului Economiei şi Comerţului

Falimentarea companiilor din industria de apărare este inevitabilă în contextul integrării în Uniunea Europeană, deşi ţara noastră este membră NATO, adică membră a unei organizaţii care are ca scop chiar apărarea ţărilor care o alcătuiesc. Societăţile din industria de apărare au nevoie de un program de restructurare avantajos, cât timp acestea nu mai pot primi ajutoare de stat potrivit interdicţiilor UE. Potrivit liderilor sindicali, programul de privatizare a acestor societăţi este defectuos. Astfel, ţara noastră se pregăteşte să fie doar o piaţă de desfacere a industriei de armament, iar fabricile care activează acum în această indus-trie îşi vor schimba, în cel mai fericit caz, obiectul de activitate.

Mircea Voinea, liderul sindicatului "Siteco" Plopeni, ne-a spus că "există o mare incertitudine asupra rămînerii acestui sector în economia naţională", amintind că "lipsa de comenzi se adaugă la pierderile lunare şi la problemele de mediu pe care le pot ridica fabricile de armament odată cu intrarea în UE deoarece acestea nu corespund standardelor europene". Din acest motiv, sindicaliştii doresc să discute cu Ministerul Economiei şi Comerţului "pentru a scoate de la ei o strategie", deoarece "pînă acum am avut parte doar de vorbe fără nimic concret", a adăugat Mircea Voinea. Programul de restructurare exis-tent pentru acest sector al industriei a fost discutat cu sindicatele acum două luni, dar "nicio modificare majoră nu a fost făcută", potrivit liderului de la "Siteco". Domnia sa a spus că "programul de restructurare prevede nişte sume demne de rîs pentru investiţii în acest sector, de ordinul a 5 miliarde lei vechi pentru toate cele 17 societăţi controlate de Romarm", la care se adaugă "gînduri mari de management", parcuri industriale şi proiecte care mai au mult pînă să fie realizate.

Cît priveşte privatizarea aces-tor societăţi şi implicita uşurinţă cu care acestea se pot reprofila, "se încearcă de trei-patru ani acest lucru, dar nu le va cumpăra nimeni cu miliarde de lei datorii, personal îmbătrînit şi controlul statului asupra lor de atîta timp", crede Mircea Voinea. Din cei aproximativ 9.000 de angajaţi cât are acum industria de apărare, majoritatea vor fi disponibilizaţi, numai de la Plopeni vor rămîne pînă la sfîrşitul anului doar 800 de salariaţi din cei 1.450 cîţi sunt acum, conform estimărilor liderului sindical. Totalul disponiblizărilor pregătite anul acesta se poate ridica la peste 2.500 de salariaţi.

Deşi pe timp de pace, fabricile din industria de apărare produc pe parte civilă componente industriale, "nu facem decît să ne agăţăm de micile societăţi comerciale cu care încheiem mici contracte", spune Mircea Voinea, iar "pentru filialele care au comenzi, preţurile oferite sunt mici, iar tehnologiile cu care lucrează sunt învechite".

Singura şansă pentru lucrătorii din această industrie este să intre în societăţi mixte cu firme de specialitate, din moment ce "noi nu ne putem converti total producţia în producţie civilă pentru că fluxurile de producţie sunt pe producţie militară, iar schimbarea activităţii presupune aprobări care sunt acordate greu şi care creează un cerc vicios", afirmă Mircea Voinea.

Săptămîna viitoare sindicaliştii de la "Siteco" vor avea susţinerea celor de la "Cugir" şi de la Federaţia "Solidaritatea Metal" pentru răspunsurile privind destinul acestei industrii cerute Ministerului Economiei şi Comerţului.

Doru Puiu, vicepreşedintele "Solidaritatea Metal", ne-a declarat că "Guvernul vrea să păstreze pentru 2007 doar 2.400 de angajaţi în această industrie", în timp ce "ministerul nu ştie dacă sunt sau nu sunt comenzi pentru fabricile din domeniu", adică nu are încă un plan de restructurare a acestui sector industrial.

Liderii sindicali spun că, la momentul actual, ţara noastră produce doar o zecime din cât ar putea să producă prin această industrie, iar obiectul principal de activitate nu mai este demult armamentul şi echipamentul militar. Uzinele de armament se ocupă acum cu desfacerea produselor militare în componente de bază pe care le vînd apoi la fier vechi, după declaraţiile sindicaliştilor.

Neagu Ioan, preşedintele sindicatului "Cugir" şi secretar naţional al "Solidaritatea Metal", spune că "din fabrici au rămas hale şi spaţii degradate, adică doar ruinele, iar în zona Braşov se urmăreşte valorificarea imobiliară a terenului pe care se află aceste fabrici". Neagu Ioan spune că "nicio întreprindere nu poate rezista pe piaţa externă pentru că niciuna nu are profit", amintind că "fabrica din Cugir are totuşi comenzi şi exportă în valoare de 12 milioane dolari anual". Cu toate acestea, "trebuie investite sute de milioane de dolari în tehnologie performantă, deoarece pierderile anuale la care se adaugă dobînzile şi penalităţile aplicate datoriilor istorice se ridică la 20 miliarde lei vechi anual".

Deşi au primit promisiuni de la parlamentari şi guvernanţi, lucrătorii din industria de apărare aşteaptă "ori să fim raşi definitiv, ori să fie făcute investiţii masive în acest domeniu".