Inflaţia, cel mai parşiv impozit (episodul I)

• Interviu cu Lucian Croitoru, consilier al Guvernatorului BNR pe probleme de politică monetară

Reporter: Explicaţi-ne care este corelaţia între inflaţie şi şomaj şi la ce ar trebui să ne aşteptăm în privinţa şomajului anul acesta, în condiţiile în care şansele unei reduceri semnificative a inflaţiei sunt din ce în ce mai mici?

Lucian Croitoru: În primul rând trebuie făcută o distincţie între termenul "lung" şi termenul "scurt". Pe termen scurt există o corelaţie negativă între inflaţie şi şomaj. În ţara noastră creşterea economică a depăşit nivelul de 8% iar şomajul a scăzut sub nivelul de 4%. Putem observa, în acelaşi timp, existenţa unor presiuni inflaţioniste şi o creştere a ratei anuale a inflaţiei la valori mai mari de 8%. Acesta este un semn clar că economia noastră este supraîncălzită şi tinde să aibă două dezechilibre majore. Anul trecut cel mai important dezechilibru a fost cel extern, reflectat în contul curent. Acum acesta a început să se "verse", în dezechilibrul intern, în special într-un ritm alert de creştere a inflaţiei. Faptul că ambele dezechilibre sunt proeminente, este un lucru care îngrijorează din pers­pectiva Băncii Centrale. Corelaţia inflaţie - şomaj pe termen scurt reflectă supraîncălzirea economiei în România.

În condiţiile în care rata şomajului va continua să rămâ­nă scăzută, la nivelul la care este acum, în jur de 4%, economia va rămâne în continuare supraîncălzită şi presiunile inflaţioniste se vor accentua. Nu înseamnă că eu propun o creştere a şomajului. Ceea ce încerc să scot în evidenţă este, că dacă ţinteşti rata inflaţiei şi vrei să o ancorezi la nivelurile anunţate, şomajul ar trebui să fie mai mare de 4%, (dacă acceptăm că rata de 4% este mai mică decât rata naturală a şomajului în România). Altfel, creşterea şomajului se va manifesta oricum şi va fi însoţită de costul inflaţiei.

Dacă politicile macroeconomice vor fi suficient de tari încât să menţină rata inflaţiei la un nivel scăzut, rata şomajului va fi peste nivelul actual dar se va menţine la un nivel redus pe termen lung şi va fi însoţită de beneficiul unei inflaţii reduse. Dacă politicile nu se vor întări corespunzător, economia va rămâne supraîncălzită, şomajul va creşte şi va veni cu un cost suplimentar al inflaţiei. Inflaţia acţionează ca cel mai parşiv impozit, povara fiind mai greu de suportat de cei cu venituri scăzute.

Reporter: Care este cel mai îngrijorător aspect al supraîncălzirii economiei?

Lucian Croitoru: Sunt două semne ale supraîncălzirii. Pe de o parte contul curent, care se datorează sectorului privat. Acesta este bun până la un punct, pentru că reflectă procesul de "catching-up". Însă nivelul mare al acestuia finanţat cu datorie accentuează vulnerabilitatea economiei româneşti la o schimbare în sentimentul investitorilor. În aceaşi măsură, creşterea inflaţiei din ultimele 7 - 8 luni a redus competitivitatea externă a României. Trebuie să ţinem cont că cele mai multe dintre exporturile noastre sunt în Europa, în special în zona euro, unde inflaţia de anul acesta a fost cu mult mai mică decât la noi. Supraîncălzirea accentuează vulnerabilităţile externe şi erodează competitivitatea producătorilor interni.

Reporter: Cum ne afectează creşterea preţului petrolului şi care sector al economiei va fi cel mai afectat?

Lucian Croitoru: În mod evident sunt afectate sectoarele care consumă foarte multă energie, sectoarele energointensive. Nu m-aş hazarda să spun un anume sector dar pot să precizez câteva subramuri, spre exemplu industria chimică, care este mare consumatoare de energie. Ceea ce este de subliniat este că efectele vin atât direct cât şi indirect într-o economie. Efectele directe se reflectă prin faptul că importăm petrol la preţuri mai înalte şi aceste preţuri se vor transfera şi asupra producţiei interne. Pe de altă parte şi celelalte produse importate se vor scumpi pe plan internaţional şi ne vom confrunta cu o inflaţie importată.

În concluzie, influenţa creşterii preţului petrolului va fi mare chiar dacă până acum nu s-a resimţit.

Acum 5 - 6 ani se spunea că în condiţiile în care preţul unui baril de petrol va creşte de la 60 de dolari la 100 va fi un dezastru pentru creşterea economică din Statele Unite, dezastru care se va răspândi. Acest lucru nu s-a întâmplat încă datorită competiţiei dintre companii. Firmele fac ajustări datorită competiţiei intense, reducând din marjele de câştig şi încetinind foarte mult procesul de transfer a deprecierii sau a creşterii preţului petrolului în preţuri. Aşa se explică faptul că o creştere relativ mare a preţului petrolului sau deprecierile monedei naţionale nu s-au resimţit în inflaţie. Totuşi, pe termen lung, rezervele de eficienţă se epuizează şi în cele din urmă acest lucru se va observa. Economia românească a fost afectată într-o măsură relativ mică, dar dacă majorările preţului perolului vor continua, în mod cert se vor reflecta într-o inflaţie mai mare şi într-o creştere economică mai mică.

Reporter: Unii analişti consideră că investitorii se vor retrage de pe pieţele financiare sau de pe imobiliare şi vor intra pe pieţele de mărfuri. Dumneavoastră ce credeţi?

Lucian Croitoru: În România preţurile imobiliarelor au crescut foarte mult. Ne ferim să spunem că este un "bubble". Dacă fondurile din real estate ar fi redirecţionate spre comodities, de exemplu gaz, sau petrol, sau metale, ar însemna o echilibrare şi ar fi benefic pentru că s-ar reduce presiunea pe imobiliare, care este extrem de mare. Tind să cred că, totuşi, în România, investiţiile imobiliare vor continua şi că încă nu s-a atins punctul de la care vom vedea stagnare în acest sector.