Inflaţia din Germania are cauze structurale şi nu va fi deloc trecătoare

Oficialii BCE încă mai spun poveşti despre inflaţia trecătoare, însă mulţimea credulilor este tot mai mică, iar în Germania ar putea să fie chiar nulă.

Cum ar putea fi altfel, când puterea de cumpărare este erodată cu o viteză tot mai mare de cea mai ridicată rată a inflaţiei din ultimii 27 de ani?

Datele preliminare ale Biroului Federal de Statistică (Destatis) arată că indicele preţurilor de consum şi-a accelerat creşterea anuală până la 3,8% în iulie 2021, cea mai mare din decembrie 1993, după o creştere de 2,3% în luna precedentă, pe fondul unei creşteri lunare de 0,9%, cea mai mare din ultimele 27 de luni. Preţurile energiei şi-au accelerat creşterea anuală până la 11,6%, de la 9,4% în luna precedentă, iar preţurile alimentelor şi-au accelerat creşterea anuală până la 4,3%, de la 1,2%.

Ştirile despre inflaţia din Germania de la Reuters şi Financial Times au încercat să atenueze impactul, prin concentrarea asupra dinamicii anuale a Indicelui Armonizat al Preţurilor de Consum (IAPC), care ar trebui să asigure comparabilitatea între statele membre ale UE.

Acesta a crescut cu o rată anuală de "numai" 3,1%, cea mai mare din august 2008, după un avans de 2,1% în luna precedentă, pe fondul unei creşteri lunare de 0,5%.

"Ultima dată când inflaţia a fost la 3,8%, dobânda de politică monetară era la 6%, în timp ce astăzi este fixată la 0%", a scris Holger Zschaepitz, redactorul financiar al cotidianului Die Welt, pe contul său de Twitter (vezi graficul 1).

În opinia lui Zschaepitz, "aceasta este o dovadă suficientă pentru a declara că moştenirea Bundesbank a murit".

Nu trebuie să uităm că tocmai promisiunea implicită oferită cetăţenilor germani, aceea că BCE va avea un comportament similar Bundesbank şi va lupta la fel de dur contra inflaţiei, a reprezentat un factor hotărâtor în acceptarea monedei unice în Germania.

Redactorul financiar de la Die Welt mai subliniază că accelerarea inflaţiei până la 3,8% a determinat şi intensificarea represiunii financiare din Germania, cu efecte deosebit de grave asupra fondurilor de investiţii, a fondurilor de pensii şi a economiilor populaţiei.

Fenomenul este ilustrat prin declinul accelerat al randamentului real al obligaţiunilor guvernamentale de 10 ani, până la -4,25% în iulie 2021, de la -2,5% în luna precedentă.

Randamentele reale ale titlurilor de 10 ani se află în teritoriul negativ de 63 de luni, un nou record istoric (vezi graficul 2).

Acum cetăţenii Germaniei trebuie să accepte "asigurările" BCE că avansul inflaţiei este doar temporar, iar tiparniţa poate funcţiona în continuare la capacitate maximă fără a reînvia spectrul de la Weimar.

Din păcate, încrederea nu pare să mai existe. Reuters scrie că una dintre cele mai mari organizaţii sindicale din ţară, Verdi, care are peste 2 milioane de membrii din sectorul serviciilor, a cerut deja o "majorare puternică a salariilor". Şi au mai rămas doar două luni până la alegerile generale.

În aceste condiţii există un risc extrem de ridicat de amorsare a unui ciclu salarii - preţuri, cu efecte deosebit de negative asupra competitivităţii economiei Germaniei.

Creşterea peste aşteptări a preţurilor de consum în cea mai mare economie a zonei euro "alimentează temerile că inflaţia va fi mai puternică şi cu o durată mai mare, nu doar în Germania, ci în multe ţări industrializate", scrie cotidianul Handelsblatt, care mai aminteşte prognoze recente de la Bundesbank, conform cărora rata inflaţiei din Germania se va apropia de 5% până la sfârşitul anului.

Noi creşteri ale preţurilor sunt aşteptate în lunile următoare, explicate prin efectul de bază al reducerii temporare a taxei pe valoarea adăugată de anul trecut. Guvernul federal a redus cota TVA de la 19% la 16%, respectiv 5%, între 1 iulie 2020 şi 31 decembrie 2020 pentru a stimula consumul, după cum scrie Die Welt.

Dar efectul de bază al reducerii temporare a TVA nu este suficient pentru explicarea accelerării peste aşteptări a inflaţiei. Preşedintele Institutului de Economie Mondială din Kiel (IfW), profesorul Gabriel Felbermayr consideră că inflaţia este determinată de o serie de factori structurali, cum ar fi creşterea protecţionismului, efectele politicilor de combatere a schimbărilor climatice, precum şi politicile montare şi fiscale extrem de expansioniste.

În opinia lui Felbermayr, doar acţiunea factorilor structurali poate explica un avans lunar puternic, cum a fost cel de 0,9% din iulie 2021.

Rata medie lunară a inflaţiei din Germania a fost de 0,64% în primele şapte luni ale anului curent. În perioada similară a anului trecut, media lunară a fost de 0,04%, în condiţiile în care s-au înregistrat scăderi ale preţurilor de consum în ianuarie, mai şi iulie. În 2017, 2018 şi 2019, rata medie lunară a inflaţiei din Germania a fost între 0,2% şi 0,3% în primele şapte luni ale anului.

Clemens Fuest, preşedintele institutului Ifo, a declarat pentru Handelsblatt că "prognoza conform căreia ratele ridicate ale inflaţiei sunt temporare este riscantă". Profesorul Fuest avertizează că riscurile expansiunii monetare sunt subestimate, iar amânarea creşterii dobânzilor este deosebit de periculoasă, deoarece "dacă devine necesară restricţionarea politicii monetare, atunci aceasta va fi cu atât mai drastică cu cât va fi declanşată mai târziu".

Tocmai din acest motiv, BCE nu va impune prea curând, şi în niciun caz voluntar, un caracter restrictiv asupra politicii sale monetare. Pur şi simplu, miza este mult prea mare, având în vedere dezechilibrele majore fundamentale din zona euro, dar mai ales incapacitate de plată garantată a guvernelor în cazul majorării dobânzilor de politică monetară.

După publicarea datelor referitoare la inflaţie, Frankfurter Allgemeine Zeitung a scris că "nu va exista întoarcere la lumea veche", iar "politicile monetare şi fiscale riscă să-şi stabilească incorect priorităţile deoarece subestimează dinamica schimbării".

Riscă? Din păcate, stabilirea incorectă a priorităţilor este mai degrabă o certitudine, pentru că aşa se întâmplă mereu când pieţele sunt înlocuite cu o planificare centralizată, fie ea şi coordonată de băncile centrale.