Întârzierea în implementarea tehnică a e-Transport pune în reală dificultate mediul de afaceri

Deşi urmează să devină obligatoriu de la 1 iulie, sistemul e-Transport care va monitoriza transporturile de bunuri considerate cu risc fiscal pe teritoriul naţional, nu a fost decât recent operaţionalizat de autorităţi, astfel că nu poate fi folosit şi testat de contribuabilii vizaţi de noile raportări un interval decent de timp. Procedura de punere în aplicare a sistemului ar fi trebuit să fie deja disponibilă, însă autorităţile au întârziat acest pas legislativ, ceea ce face ca dezvoltarea tehnică a sistemului şi utilizarea sa de operatorii economici să nu fie fezabile.

Sistemul e-Transport, un sistem electronic de monitorizare a transporturilor rutiere de bunuri cu risc fiscal ridicat, este o nouă raportare menită să contribuie la reducerea evaziunii fiscale, fiind reglementat prin OUG nr. 41/2022, publicată în 11 aprilie. Ordonanţa a stabilit că declararea transporturilor în acest nou sistem informatic devine obligatorie de la 1 iulie 2022, până la 30 iunie 2022 raportările de transporturi fiind doar opţionale.

Sistemul informatic nu poate fi implementat tehnic până la oficializarea normelor de aplicare a OUG nr. 41/2022, termenul legal pentru bifarea acestui pas legislativ - 11 mai, fiind deja depăşit de autorităţile care aveau obligaţia de a-l duce la îndeplinire (Agenţia Naţională de Administrare Fiscală şi Autoritatea Vamală Română).

O operaţionalizare mai rapidă a sistemului ar fi furnizat contribuabililor o perioadă mai lungă de testare a aplicaţiei, până la momentul când ea va deveni obligatorie, şi le-ar fi permis o implementare internă mai lină a noilor cerinţe şi şanse mai bune să găsească variantele cele mai eficiente, inclusiv din punct de vedere al costurilor asociate, pentru acomodarea noului sistem în fluxurile lor de lucru.

• Cum va funcţiona sistemul e-Transport

Prin intermediul e-Transport, contribuabilii vor trebui să declare anticipat deplasarea bunurilor considerate cu risc fiscal dintr-o locaţie în alta, ocazie cu care sistemul va genera o cheie de control (un cod unic, denumit cod UIT) ce va fi preluată pe documentele de transport, astfel încât, în momentul controalelor efectuate de organele abilitate să se poată verifica declararea transportului în e-Transport. Acest cod UIT va fi elementul fundamental urmărit de către autorităţi şi trebuie să însoţească transportul bunurilor cu risc fiscal fie în format fizic, fie electronic împreună cu documentul de transport. În e-Transport vor figura date referitoare la expeditor şi beneficiar, denumirea, caracteristicile, cantităţile şi contravaloarea bunurilor transportate, locurile de încărcare şi descărcare, detalii cu privire la mijlocul de transport folosit şi codul UIT al respectivului transport.

Obţinerea codului unic pentru fiecare transport se va putea face cu cel mult trei zile calendaristice înainte de data transportului, iar valabilitatea sa va fi de cinci zile calendaristice, începând cu data de începere a transportului. Persoana care face declararea în sistem trebuie să pună codul UIT la dispoziţia celui care face efectiv transportul bunurilor riscante până cel târziu la prezentarea vehiculului în punctul rutier de trecere a frontierei la intrarea în România sau la locul de import, respectiv la punerea efectivă în mişcare a vehiculului. Codul UIT trebuie înscris pe documentul de transport (lizibil şi fără ştersături sau adăugiri).

Nedeclararea bunurilor riscante în noul sistem sau declararea lor incompletă se sancţionează, începând cu 1 iulie 2022, cu o amendă între 10.000 şi 50.000 lei, în cazul persoanelor fizice, sau între 20.000 şi 100.000 lei, în cazul persoanelor juridice (plus confiscarea contravalorii bunurilor nedeclarate). Amenzile vor putea fi aplicate atât de inspectorii ANAF, cât şi de personalul Autorităţii Vamale Române.

Raportarea devine obligatorie de la 1 iulie pentru toate bunurile cu risc fiscal ridicat, indiferent dacă pleacă sau vin din/în România, dacă circulă în interiorul ţării sau doar o tranzitează. Lista bunurilor considerate cu risc fiscal ridicat care vor trebui monitotrizate prin e-Transport a fost stabilită prin Ordinul ANAF 802/2022:

-legume, plante, rădăcini şi tuberculi, alimentare, care se încadrează la codurile NC de la 0701 la 0714;

-fructe comestibile; coji de citrice sau de pepeni, care se încadrează la codurile NC de la 0801 la 0814;

-băuturi, lichide alcoolice şi oţet (sunt exceptate produsele accizabile care circulă în regim suspensiv de accize), care se încadrează la codurile NC de la 2201 la 2208;

-sare; sulf; pământuri şi pietre; ipsos, var şi ciment, care se încadrează la codurile NC 2505 şi 2517;

-îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte, tricotate sau croşetate, care se încadrează la codurile NC de la 6101 la 6117;

-îmbrăcăminte şi accesorii de îmbrăcăminte, altele decât cele tricotate sau croşetate, care se încadrează la codurile NC de la 6201 la 6212 şi la codurile NC de la 6214 la 6217;

-încălţăminte, ghetre şi articole similare; părţi ale acestor articole, care se încadrează la codurile NC de la 6401 la 6405;

-fontă, fier şi oţel, care se încadrează la codurile NC 7213 şi 7214.

Vor avea obligaţia declarării în sistemul RO e-Transport următoarele categorii de operatori economici:

-Pentru livrările pe teritoriul României de bunuri cu risc fiscal - obligaţia este în sarcina furnizorului din România;

-În cazul achiziţiilor intracomunitare de bunuri cu risc fiscal - obligaţia declarării revine beneficiarului din România ce a efectuat achiziţia intracomunitară;

-În cazul importurilor sau a exporturilor - obligaţia declarării este în seama importatorului, respectiv a exportatorului;

-În cazul în care există transporturi intracomunitare de bunuri aflate în tranzit cu încărcare/descărcare/depozitare pentru formarea unui nou transport, obligaţia declarării revine depozitarului în incinta căruia se efectuează descărcarea/depozitarea.

Departe de a contesta legitimitatea unei astfel de legislaţii, nu putem să nu remarcăm modul în care, ca şi în multe alte situaţii, statul român nu pare, nici după mai bine de 30 de ani de la Revoluţie, familiarizat cu faptul că măsurile legislative pot arăta foarte bine pe hârtie, dar punerea lor în practică de către actorii economici este o altă mâncare de peşte. Povara de adaptare a agenţilor economici la noile reglementări - povară de timp, schimbare de cadru operaţional, învăţare şi adaptare la noi sisteme, ca în cazul de faţă - nu este luată în considerare aproape deloc.

În majoritatea cazurilor, funcţionarii publici care scriu legislaţie sunt oameni care nu au fost niciodată pe teren, în fabrici, în depozite, pe şantiere, şi nu îşi pot imagina faptul că de la Monitorul Oficial la implementare e nevoie - un simplu exemplu - de perioade de tranziţie. Un exemplu perfect de dublă măsură este acela că unui guvern căruia îi trebuie perioade lungi de timp pentru adoptarea legilor şi a normelor metodologice aferente nu i se pare deloc important să aloce timpi realişti de conformare celor cărora li se aplică legislaţia. Conformarea mediului de afaceri se presupune ca instantanee şi completă, de unde şi raritatea şi precaritatea cazurilor în care legiuitorii se consultă cu sus-zisul mediul de afaceri înainte de promulgarea în sine a reglementărilor.

Modul haotic de reglementare a unor porţiuni uriaşe din economie este din ce în ce mai evident. În condiţiile în care discuţiile despre predictibilitate legislativă sunt aceleaşi în ultimii 30 de ani, statul român pare a fi opac exact la propriile resurse bugetare - agenţii economici plătitori de taxe şi impozite. Impactul economic al unei măsuri-mamut precum sistemul e-Transport este absolut incalculabil, în cazul în care, spre exemplu, din cauza unor disfuncţionalităţi tehnice, lanţuri enorme de aprovizionare pot fi puse pe butuci. Rămâne să vedem.