Întârzierile la plata creditelor comerciale, pericol pentru IMM-uri

Întreprinderile mici şi mijlocii se confruntă cu mari greutăţi administrative şi financiare ca rezultat al termenelor îndelungate de plată şi a întârzierii efectuării plăţilor, în relaţia cu autorităţile şi instituţiile publice, cu marile lanţuri de magazine, cu alţi parteneri contractuali, consideră reprezentanţii Consiliului Întreprinderilor Private Mici şi Mijlocii din România (CNPIMMR).

Combaterea întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, care reprezintă o prioritate în perioada crizei, nu este asigurată adecvat prin Proiectul Codului de procedură civilă deoarece nu se instituie o procedură simplificată şi rapidă pentru obţinerea de către întreprinzătorii - creditori ai titlului executoriu privind preţul mărfurilor/serviciilor furnizate de ei, mai apreciază reprezentanţii CNPIMMR. Mai mult, ei apreciază că, în contextul actualei crize financiare, aceste probleme au un impact negativ major, determinând insolvenţă, cu afectarea supravieţuirii IMM-urilor şi pierderea a numeroase locuri de muncă.

Titlul IX al proiectului Codului de procedură civilă, care transpune parţial Directiva Europeană 2000/35 privind procedura de combatere a întârzierii plăţilor în tranzacţiile comerciale, vizează interzicerea abuzului la libertatea contractuală în dezavantajul creditorilor. Cazurile în care o înţelegere serveşte îndeosebi scopului procurării de lichidităţi suplimentare pentru debitor pe cheltuiala creditorului, sau în care contractantul principal impune furnizorilor sau subcontractanţilor săi termene de plată nejustificate în comparaţie cu termenele de plată oferite lui însuşi, pot fi considerate factori care constituie un astfel de abuz. Consecinţele întârzierii efectuării plăţilor pot fi descurajatoare doar dacă sunt însoţite de proceduri de acţiune rapide şi eficiente pentru creditor, potrivit Proiectului Codului de procedură civilă.

Conform acestuia, creditorul îi va comunica debitorului, prin intermediul executorului judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conţinut declarat şi confirmare de primire, o somaţie, prin care îi va pune în vedere să plătească suma datorată în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Dacă părţile nu au stabilit nivelul dobânzii pentru plata cu întârziere, se va aplica rata dobânzii de referinţă stabilită de Banca Naţională a României. Se menţine posibilitatea creditorului de a pretinde daune interese suplimentare pentru toate cheltuielile făcute pentru recuperarea sumelor ca urmare a neexecutării la timp a obligaţiilor de către debitor.

Dacă debitorul contestă creanţa, instanţa verifică dacă aceasta este întemeiată, în baza înscrisurilor aflate la dosar şi a explicaţiilor şi lămuririlor părţilor. În cazul în care apărarea debitorului este întemeiată, instanţa va respinge cererea creditorului prin încheiere. În condiţiile în care apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea altor probe decât înscrisurile, iar acestea ar fi admisibile, potrivit legii, în procedura de drept comun, instanţa va respinge cererea creditorului privind ordonanţa de plată prin încheiere, creditorul putând introduce o cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun.

În cazul în care instanţa constată că pretenţiile creditorului sunt întemeiate, va emite o ordonanţă de plată, în care se precizează suma şi termenul de plată, care nu va fi mai mic de 10 zile şi nici nu va depăşi 30 de zile de la data comunicării ordonanţei. Judecătorul nu va putea stabili alt termen de plată, decât dacă părţile se înţeleg în acest sens.

Dacă că de la data introducerii cererii creditorului au trecut mai mult de 90 zile fără a se pronunţa ordonanţa de plată, instanţa va dispune, chiar din oficiu, închiderea dosarului prin încheiere definitivă. Împotriva ordonanţei de plată debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia.

Ordonanţa de plată, devenită definitivă ca urmare a neintroducerii sau respingerii cererii în anulare are putere de lucru judecat şi constituie titlu executoriu fără a fi învestită cu formulă executorie.