INTEGRAREA NOASTRĂ EUROPEANĂ Găsim ceva şi pentru Finlanda

Unii lansează zvonuri cum că mişmaşurile băneşti făcute de guvernanţi şi politicieni de-a lungul timpului nu i-au îmbogăţit în totalitate pe ei înşişi, ci că o bună parte din bani s-ar fi dus "la partid" - un disponibil "cash" cu care ar fi fost mituite personalităţi politice ale Europei, ca să manifeste benevolenţă faţă de nevolnicele noastre progrese în integrare.

În lumina experienţelor de aici, astfel de rumori nu sînt neverosimile. Dar este greu de imaginat cum am putea certifica adevărul unor astfel de zvonuri şi cum am putea obţine dovezi care să-l probeze.

Putem să ne amintim de vînători sălbatice organizate de ai noştri pentru pesonalităţi politice şi din afaceri europene. Putem să ne amintim de o relaţie cu iz personal între Adrian Năstase şi Silvio Berlusconi. Putem să ne amintim de politicieni europeni deveniţi consilieri ai Guvernului nostru, implicaţi în afaceri de "media" aici.

Putem să ne mai amintim multe, dar niciuna dintre aceste amintiri nu furnizează probe.

În schimb, există o regularitate a coincidenţelor prin care România a oferit avantaje anumitor altor state europene, ori de cîte ori acelora le-a venit rîndul la preşedinţia Consiliului Europei:

- Sub preşedinţia suedeză (primul semestru din 2001), premierul Adrian Năstase a acceptat, în urma unor negocieri cu Guvernul de la Stockholm, plata a 120 de milioane de dolari în contul datoriei către Suedia, izvorîtă din emisiunea unor obligaţiuni de stat din 1929, în valoare de 27,6 milioane de dolari aur SUA. În doar trei luni a fost rezolvată problema unei datorii vechi de peste 70 de ani! Şi (culmea!) diferendul s-a soluţionat chiar în timpul preşedinţiei suedeze a Consiliului Europei;

- Preluarea controlului asupra "RomTelecom" de către compania elenă OTE, prin dobîndirea a încă 16% care să îi asigure ponderea majoritară în operatorul român de telecomunicaţii, a fost negociată puternic timp de doi ani de autorităţile române. Strategia de vînzare a pachetului res-pectiv a fost aprobată în noiembrie 2002, cu doar două luni înainte de preluarea de către Grecia a preşedinţiei Consiliului Europei (primul semestru 2003). Iar contractul de privatizare a fost semnat de Ministerul Comunicaţiilor în 31 ianuarie 2003, la doar o lună după ce Grecia a preluat preşedinţia Consiliului. OTE a ajuns, astfel, la o cotă de 54% din RomTelecom, în schimbul unei tranzacţii sofisticate în valoare totală de 273 milioane de dolari;

- După vizita premierului Silvio Berlusconi la Bucureşti din aprilie 2003, Guvernul român nuanţează moratoriul convenit cu Uniunea Europeană, acceptînd ca 105 copii să fie adoptaţi în Italia. Vizita premierului Berlusconi la Bucureşti a avut loc cu doar două luni înainte ca Italia să preia preşedinţia Consiliului Europei.

De atunci, la preşedinţia Consiliului Europei, s-au succedat Irlanda, Olanda, Luxemburg, Marea Britanie şi Austria. Ce le-om fi dat şi acestora?

Din Olanda, de pildă, am cumpărat, se pare, un sistem de rachete pentru armata română, contract evaluat la 25 de milioane de euro. Presa a afirmat că sistemul era învechit. Ba, chiar, că nu te poţi apropia de el pentru că este cancerigen.

De la britanici cumpăraserăm, mai demult - precum o tichie de mărgăritar la chelie - un număr de fregate aproximînd suma de 100 de milioane de euro. Dar, mai interesant pe relaţia cu englezii, am vîndut "Sidex" indienilor recomandaţi călduros lui Adrian Năstase de premierul britanic.

Austria... Aproape că nu este nevoie să menţionăm ce a primit Austria: "Petrom" şi BCR - două societăţi care i-ar fi putut satisface şi pe americani dacă ar fi fost... europeni.

Ultima ţară care va prelua preşedinţia Consiliului Europei, înainte de data stabilită pentru admiterea noastră în Uniunea Europeană, va fi Finlanda.

Repede, acum că nu mai este timp, poate scoatem la vînzare, pe un euro, vreun şantier naval. Că, şi aşa, putem afirma oricînd că şantierele navale sînt falimentare. Iar băieţii ăştia sînt obsedaţi, dintotdeauna, de vapoare...