INTERDEPENDENŢA SUVERANILOR  Acord comercial Faza 1 - compromisul aurului negru

Acordul comercial "Faza 1" semnat între SUA şi China, săptămâna trecută, va oferi un impuls major producătorilor americani de petrol şi gaze care trebuie să dezvolte noi pieţe de export, relatează Bloomberg.

Secţiunea pentru comerţul energetic al acordului, angajează China să-şi crească achiziţiile de produse energetice americane - petrol brut, produse rafinate, gaze naturale lichefiate şi cărbune.

Anul 2017 a reprezentat un reper important pentru exportatorii americani înainte de războiul comercial care ulterior a împiedicat relaţiile bilaterale dintre cele două super puteri. Atât SUA, cât şi China au convenit că livrările ar trebui să crească faţă de punctul de referinţă din 2017 cu 18,5 miliarde de dolari în 2020.

Producătorii americani trebuie să dezvolte noi pieţe de export pentru a absorbi producţia care creşte în continuare mai rapid decât necesarul energetic intern. Excesul de aprovizionare limitează preţurile interne la gazele naturale.

În 2017, înainte ca statul Chinez să riposteze la primul val de tarife americane aplicate exporturilor sale, producătorii americani au expediat în China produse de energie în valoare de 9 miliarde de dolari, potrivit Comisiei pentru comerţ internaţional. Pe de altă parte, exporturile de ţiţei au atins 78,7 milioane de barili, mai informează Comisia pentru comerţ.

Potrivit EIA (Administraţia Informaţiilor Energetice din SUA), ţiţeiul neprelucrat a reprezentat jumătate din totalul exporturilor de petrol din Statele Unite în China în 2017, în timp ce lichidele din gaze naturale (etan şi butan) - au reprezentat o altă treime.

• Diminuarea comerţului cu petrol

Transporturile petroliere din SUA în China au atins un maxim în 2017 la aproximativ 450.000 de barili pe zi, din care jumătate a fost ţiţei neprelucrat şi o treime lichide de gaze naturale.

Conform comisiei comerciale, exporturile de gaze naturale în China au sărit la 2,5 miliarde de dolari în 2017, creştere determinată în mare parte de capacitatea mărită de export al terminalului de lichefiere Sabine Pass din Cheniere. EIA plasează livrările de GNL (Gaz Natural Lichefiat) din 2017 în China la 103 miliarde de metri cubi, adică 15% din exporturile totale ale SUA. Volumul a scăzut atât în 2018, cât şi în 2019.

• Posibilităţi de creştere

Chiar şi înainte de începerea războiului comercial, China nu a fost o piaţă mare pentru gazul natural lichefiat din SUA, fapt ce ar trebui să conducă acum la o creştere semnificativă a exportului de petrol şi gaze din SUA în China. Dacă întreaga creştere ar fi sub formă de brut, industria s-ar putea aştepta la 770.000 barili suplimentari pe zi la export în 2020 şi 1,4 milioane barili pe zi în 2021, pe baza unui preţ WTI (n.r. West Texas intermediate - punct de referinţă în ceea ce priveşte preţul petrolului) de 60 dolari barilul şi costul transportului de 5,50 dolari .

Însă, este posibil ca exportatorii americani să nu aibă viaţă uşoară în aprecierea deschiderii pieţei chineze pentru produsele energetice din SUA, mai ales dacă tarifele de 5% pentru petrolul american şi 25% pentru GNL şi propan rămân în vigoare.

Exporturile de gaze ar putea fi deosebit de dificile. China a importat 121 de miliarde de metri cubi de gaz natural în 2018, conform BP Statistical Review of World Energy, aproximativ 60% din total sub formă de GNL, iar restul livrat prin conducte în Asia Centrală. Cei mai mari furnizori de GNL din China - Australia, Qatar, Malaezia şi Indonezia - sunt mult mai aprope de China din punct de vedere geografic decât SUA, ceea ce le oferă avantaje semnificative asupra costurilor de transport. Preţurile de alimentare cu gaze naturale din SUA vor trebui să rămână suficient de scăzute pentru a compensa dezavantajul transportului.

Lista altor potenţiale obstacole este lungă. Exista o concurenţă mare şi din partea Rusiei care va livra în China, prin intermediul conductei Power of Siberia, cel puţin 5 miliarde de metri cubi de gaz rusesc în acest an. Volumul respectiv se va dubla în 2021 şi va ajunge până la 38 de miliarde de metri cubi pe an, informează Bloomberg.

Toţi furnizorii de gaz se vor confrunta cu provocările unei creşteri mai slabe a cererii chineze, întrucât ţara se confruntă cu turbulenţe economice şi o multitudine de opţiuni de oferte competitive, potrivit grupului de consultanţă Wood Mackenzie. Se preconizează că producţia de gaz din China va creşte cu 9% în acest an.

• Distribuţie mică

În sectorul petrolier, furnizorii americani au acoperit doar 3% din cea mai mare piaţă de import din lume în 2018. Este puţin probabil ca furnizorii americani să suplanteze fluxurile din Orientul Mijlociu, care sunt de obicei "grele şi acre" (conţinând concentraţii mari de sulf care trebuie eliminate). Ţiţeiul neprelucrat rusesc este similar, aşa cum este o mare parte din petrolul importat din America Centrală şi de Sud. Cele mai uşoare ţinte ale Chinei pot fi producătorii din Africa de Vest şi Marea Nordului, care pompează ţiţei brut ce seamănă mai mult cu cel oferit de SUA decât cele ale altor mari furnizori din China. Dar chiar şi aici producătorii americani sunt dezavantajaţi în ceea ce priveşte distanţa şi, prin urmare, costurile de transport.

O zonă în care producătorii americani se pot confrunta cu mai puţine obstacole este GNL-ul care stă la baza majorităţii proceselor petrochimice. Materialele plastice sunt considerate o zonă esenţială de creştere a cererii de petrol în previziuni pe termen mediu, iar China este în concordanţă cu SUA pentru primul loc în lista Agenţiei Energetice Internaţionale de utilizare a materiilor prime.