Interpretarea Bibliei nu este o reinterpretare

Pe lângă o imagine plauzibilă asupra Împărăţiei lui Dumnezeu, construcţia conceptuală atrage către o alternativă pentru lumea dezirabilă, cu rădăcini într-un document sacru.

Cufundat în contemporaneitate, documentul milenar dezvoltă lumea dezirabilă corespunzătoare problematicii perioadei de acum.

Imaginea este alta când solventul epocii se schimbă - proces incert, (dependent, în plus, de asiduitatea căutării), dar, oricum, fie şi numai pentru că ni-l imaginăm, ajută ca lumea să nu pară dezlânată.

Poate fi un fel de revoluţie constantă a dicţionarului.

În acest sens, există o probabilitate ca propunerea pentru conceptul Împărăţiei lui Dumnezeu să prezinte coincidenţe cu Evanghelia lui Iisus.

În cele ce urmează, nu am luat expresia "Împărăţia lui Dumnezeu" drept metaforică (cum miile de texte dedicate acestui subiect o fac), ci am presupus-o ca referindu-se la un anumit sistem de organizare socială şi, deci, aparent, îi atribui lui Iisus Cristos - cel care declară că scopul pentru care a venit este să o binevestească - nu doar un rol de lider spiritual, ci şi intenţii antrenând consecinţe politice.

Ipoteza este comună celei de la care porneşte "teologia eliberării" lansată de Gustavo Gutierrez (5), în anii '60-'70 ai secolului trecut:

"Este o teologie deschisă - în protestul împotriva înjosirii demnităţii umane, în lupta împotriva jefuirii vastei majorităţi a umanităţii, în dragostea eliberatoare şi în construirea unei societăţi noi, juste şi camaradereşti - la darul Împărăţiei lui Dumnezeu." (6)

În eseul "Teologia eliberării", reverendul William Cosgrave arată: "Urmând afirmaţia lui Marx că "filozofii doar au interpretat lumea în diferite moduri, scopul, însă, este să o schimbi" şi realizând că analiza socială singură nu poate merge mai departe de interpretare, activiştii şi teologii eliberării fac un alt pas şi trec la acţiune pentru justiţie socială şi eliberare" (pagina 510); dar, cu o pagină în urmă, recunoscuse că viziunea Împărăţiei lui Dumnezeu este "generală şi chiar vagă" (7).

În acest punct intervin cu lucrarea de faţă - da, este de ajutor dacă Biserica înţelege să-şi asume un rol activ în realizarea lumii dezirabile, dar este iraţional să porneşti la a schimba lumea în conformitate cu "o viziune generală şi chiar vagă".

Deşi este incontestabil că eliberarea din sărăcie, opresiune şi injustiţie oricum se impune, totuşi schimbarea lumii fără viziune definită şi clară nu aduce schimbarea, ci doar revolta - este simplă logică, fără să mai invoc şi experienţa comunismului.

De aceea, după cum am promis în "Introducere", eseul de faţă caută în Biblie modalităţi de reechilibrare funcţională a societăţii, corespunzătoare unui rost mai înalt al vieţii, care par să fie promise de conceptul de "Împărăţie a lui Dumnezeu".

Denumirea de "Împărăţie a lui Dumnezeu" sugerează un sistem funcţional.

Când îşi propovăduieşte Evanghelia (8), Iisus implică ideea de structurare a Poruncilor, astfel că întrunim toate elementele biblice să o construim:

- Poruncile sunt divine;

- Raţiunea procesează astfel ca Poruncile să fie înţelese (fără de care sunt date în van);

- Ideea de structurare este validată divin.

Nu mai rămâne decât să încercăm structurarea.

Inevitabil, în procesele de derivare şi interpretare care sunt proprii unei astfel de construcţii sunt antrenate raţiunea şi logica, despre care nu este cert că ar fi proprii materiei de cercetat - o literatură considerată sfântă de aproape o treime din omenire - şi că, puse la lucru, nu ar întina-o.

O evaluare a raporturilor Sfintei Scripturi cu raţionalitatea şi logica este oportună, înainte ca eseul să avanseze, utilizându-le.

(Va urma)

Note

(5) Gustavo Gutierrez (născut 1928) este un filozof peruan, teolog catolic şi preot dominican, considerat fondator al teologiei eliberării cu originea in America Latină.

In "A Theology of Liberation" scrie:

"Împărăţia este gratuitatea, este partajarea. Este justiţie şi este a trăi ca fraţi. Este deja prezentă şi activă în istorie, chiar dacă nu este încă realizată".

(6) Gustavo Gutierrez/"A Theology of Liberation"/p.12/Translation of: "Teologia de la liberacion". Originally published: Maryknoll, N.Y.: Orbis, 1973

(7) "Scop final ~ o nouă umanitate

Un alt element de bază în metoda teologică a teologiei eliberării este viziunea sa asupra viitorului, scopul său final sau ultim. Aceasta este ceea ce numeşte o nouă umanitate, "Utopia" către care tindem, atunci când toată opresiunea şi nedreptatea vor fi fost eliminate, iar justiţia şi eliberarea integrală, realizate. Aceasta va fi domnia dragostei şi justiţiei perfecte a lui Dumnezeu, Împărăţia lui Dumnezeu în sfârşit şi în totalitate venită. Această viziune, chiar dacă generală şi chiar vagă, este inspiraţia pentru întreaga luptă pentru justiţie şi eliberare care are loc acum şi pentru reflecţia critică asupra acesteia, pe care o numim teologia eliberării."

("Teologia eliberării/William Cosgrave/"The Furrow"/Vol. 37, Nr. 8, Aug., 1986/p.509)

(8) - Marcu:1: "14. După ce Ioan a fost prins, Iisus a venit în Galileea, propovăduind Evanghelia împărăţiei lui Dumnezeu".

- "Bunavestire" este traducerea în româneşte a cuvântului grecesc εὐαγγέλιον - având corespondentul românesc "Evanghelie"; misiunea lui Iisus, declarată de el însuşi (conform Evangheliei după Luca) este Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu, adică alta decât evangheliile canonice şi care nu este prezentă în Noul Testament.