Între Brexit şi catedrală

Pe 25 noiembrie 2018, într-o mohorâtă zi de duminică, opinia publică românească a fost surprinsă între marea de informaţii privind festivităţile legate de inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului la Bucureşti şi ştirile privind acordul celor 27 de şefi de stat şi de guvern ai UE în privinţa textului aşa zisului "tratat de retragere" al Marii Britanii din UE. Trecut, prezent şi viitor în aceeaşi unitate de timp. Ca un făcut, în chiar ziua aleasă de BOR pentru a-şi reafirma preeminenţa asupra societăţii, deci şi a politicii, româneşti, politica globală şi-a făcut simţită influenţa iar Brexit-ul a transformat inaugurarea catedralei într-un fapt divers.

Ierarhii BOR şi-au dorit să pună inaugurarea catedralei neterminate în raport cu Marea Unire din 1 decembrie 1918. Paseismul şi naţionalismul - un sentiment nu tocmai creştin - BOR nu sunt surprinzătoare, dar Istoria a fost încă o dată, vorba lui Hegel, vicleană. Căci atribuirea ideii construirii catedralei primului patriarh român, Miron Cristea, nu este lipsită de ambiguităţi. Mai mult politician decât cleric, Miron Cristea - regent între 1927 şi 1930 şi prim-ministru între 1938 şi 1939 - a fost un om al secolului al XIX-lea rătăcit în secolul al XX-lea. Dar mai mult decât inadecvarea sa la lumea în care trăia, toleranţa sa faţă de mişcările fundamentaliste, care instrumentalizau politic ortodoxismul, au creat condiţiile derivei autoritare a României din secolul trecut. Mesajul naţionalist asumat implicit de BOR la inaugurarea Catedralei Mântuirii Neamului nu lasă prea mult spaţiu pentru o viziune europenistă.

Dar paseismul naţionalist nu pare, dat fiind contextul, a fi doar un accident de parcurs. Încercând să facă uitat rezultatul referendumului din 6-7 octombrie 2018, BOR încearcă să preia controlul simbolic asupra festivităţilor de 1 Decembrie, pentru a se prezenta ca instituţia unificatoare a României. Dar momentul istoric nu-i este favorabil.

Una din posibile lecturi ale Brexit-ului ar fi că acesta marchează adevăratul sfârşit al Marelui Război, cel fără de care n-ar fi existat niciodată unirea teritoriilor de peste munţi cu Vechiul regat. Odată ce Marea Britanie revine la politica sa de izolare, se realizează o întoarcere de 180 de grade spre acel secol al XIX-lea care trezeşte nostalgia naţionalistă a liderilor iliberali de la Vladimir Putin la Recep Erdogan trecând prin Viktor Orban. O lume care ar putea deveni nesigură dacă Europa nu va reuşi să-şi păstreze unitatea şi să depăşească egoismele naţionale.

Sigur, acordul de duminică 25 noiembrie nu înseamnă că Brexitul va fi şi pus în practică. Urmează votul plin de suspans din parlamentul britanic, dar mai ales pregătirea discuţiilor cu privire la legăturile dintre UE şi Marea Britanie de după Brexit. "Declaraţia politică" aprobată la summit-ul de duminică nu constituie decât un nou început, căci negocierile formale privind un acord comercial nu pot începe decât după ce Brexit-ul se consumă.

Politica globală nu ţine cont de inaugurarea catedralelor, iar efectele sale vor fi resimţite de toţi, indiferent de viziunea lor despre lume. Prinşi între un trecut pe care unii vor să-l reînvie şi un viitor pe care nimeni nu-l poate împiedica să vină, românii vor trebui să reintre în Istorie. Altfel, riscă să se piardă între amintiri.